ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 306 din 6 iulie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanții P.V.A., B.G., V.I., G.M., N.V., M.I., B.N., A.M., B.A.,

C.G., N.C., V.A.P., D.E., M.V., N.B. și C.C., în contradictoriu pârâții

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Dolj și Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat Ministerul Public să

recalculeze impozitul pe indemnizația reclamanților pe perioada 1 iulie 2002 -

28 septembrie 2004, la zi, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în

raport cu clasa acordată prin distincția „Meritul Judiciar”.

În motivarea hotărârii s-a arătat că

reclamanții au primit distincțiile intitulate „Ordinul și Medalia Meritul

Judiciar”, în raport cu vechimea desfășurată în magistratură și, că urmare a

acestor distincții, aceștia trebuiau să beneficieze de o reducere a impozitului

care se percepe la indemnizația primită, conform prevederilor art. 109 alin.

(1) din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997 și O.U.G. nr. 179/1999.

Împotriva sentinței civile sus-menționate

au declarat recurs, în termenul legal, atât Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice.

S-a solicitat, de către recurentul-reclamant

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre

rejudecarea fondului, motivat de împrejurarea că prima instanță, cu încălcarea

legii, nu s-a pronunțat față de cererea de chemare în garanție a Ministerul

Finanțelor Publice și a Ministrului Finanțelor Publice, formulată de acest

recurent. Cât privește soluționarea fondului cauzei, s-a precizat că în mod

neîntemeiat instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, reținând că, deși

reale, susținerile pârâtului, referitoare la norme de tehnică legislativă,

potrivit cărora abrogarea unui act normativ care, la rândul lui, a abrogat un

alt act normativ, nu duce la renașterea normei anterioare, acestea nu au fost considerate

aplicabile în cauză. De asemenea, s-a menționat că în mod nelegal instanța de

fond a admis recalcularea impozitului pe indemnizațiile reclamanților pentru

perioada 1 iulie 2002 - 1 septembrie 2004, la zi, întrucât, începând cu data de

1 septembrie 2004, a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004, privind Statutul

magistraților, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 91 - 120 din Legea nr.

92/1992.

Recurenta Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Dolj a solicitat, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, admiterea recursului și modificarea sentinței

atacate, în sensul respingerii acțiunii față de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dolj și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind pronunțată împotriva

unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, s-a solicitat

respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată, întrucât art. 109 din

Legea nr. 92/1992 a fost abrogat prin O.G. nr. 73/1999, care a fost abrogată

prin O.G. nr. 7/2001 și în final, respinsă prin Legea nr. 206/2002.

Recursurile formulate de Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice, sunt fondate și vor fi admise, cu

consecința casării sentinței nr. 306 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și a trimiterii cauzei,

spre competentă soluționare, la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică, când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, iar

conform art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a contenciosului

administrativ, atunci când hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor referitoare la competența materială, cauza se va trimite, după

casare, la instanța competentă.

În cauză, raportat la obiectul

cererii de chemare în judecată - obligarea Ministerului Public să recalculeze

impozitul pe indemnizațiile reclamanților, în baza art. 109 alin. (1) din Legea

nr. 92/1992, competența de soluționare a pricinii aparține, conform

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, întrucât litigiul nu este de natură

fiscală și sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materia raporturilor

juridice de muncă.

În concret, nu se contestă în speță

un act, o decizie sau o dispoziție de impunere, în sensul Codului de procedură

fiscală și nici potrivit legii contenciosului administrativ, și nu sunt

aplicabile nici prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, reclamanții

necontestând prin acțiunea lor „stabilirea” drepturilor salariale în interesul

și sensul normei legale citate, ci faptul că impozitul ce le-a fost reținut, nu

a fost calculat corect, potrivit legii.

Așa fiind, în lipsa unor prevederi din legi speciale, sunt

incidente dispozițiile de drept comun în materia raporturilor juridice de

muncă, în temeiul normei cuprinse în art. 295 alin. (2) C. muncii (Legea nr. 53/2003),

potrivit cu care dispozițiile acestui act normativ se aplică cu titlul de drept

comun, și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract

individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete

și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă

respective.

În aceste condiții, se impune admiterea recursurilor

declarate în cauză, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre

competentă soluționare, Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și

asigurări sociale, urmând ca instanța de trimitere să se pronunțe și asupra

cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a

Ministrului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să examineze și

celelalte motive de recurs, în vederea soluționării legale și temeinice a

litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 306 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 martie 2006.