ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.11.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5611/2005

HOTĂRÂRE
23.11.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5611/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17

decembrie 2004, la Tribunalul Brăila, reclamanții B.V., I.M., M.F., Z.N.,

P.P.G., V.L.D., T.R., A.M., C.G., T.M. și P.T. au chemat în judecată pârâții

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brăila și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Brăila, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor de bani reținute

în mod nelegal pe perioada 1 iulie 2002 - 28 septembrie 2004, ca urmare a

neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzut de art. 109

alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincția

„Meritul judiciar”, aplicarea coeficientului de inflație defalcat pe fiecare

lună și a dobânzii legale prevăzute de Codul de procedură fiscală, până la

stingerea definitivă a datoriilor.

Prin sentința civilă nr. 61 din 9

februarie 2005, Tribunalul Brăila a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Curții de Apel București, reținând că sunt incidente

normele de competență materială cuprinse în art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr.

177/2002.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

1248 din 27 iunie 2005, prin care a respins acțiunea, ca inadmisibilă, cu

motivarea că reclamanții nu au îndeplinit procedura administrativă prealabilă,

prevăzută imperativ, atât în Legea nr. 29/1990, cât și în O.U.G. nr. 177/2002.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, solicitând casarea hotărârii, în baza art.

304 pct. 3 C. proc. civ. și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la

Tribunalul Brăila.

Recurentul a susținut că obiectul

acțiunii reclamanților îl constituie un raport juridic de muncă, pentru că

reducerea de impozit pe venit decurge din Legea nr. 92/1992, ca lege specială,

ceea ce determină competența instanței de dreptul muncii.

Recurentul a învederat că, în cauză

nu sunt incidente dispozițiile Codului de procedură fiscală și nici prevederile

art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, astfel că instanța de fond trebuia să constate

că tribunalul, ca instanță specializată pentru conflicte de muncă și litigii de

muncă, este competent să judece pricina și în acest sens urma, să învestească

Tribunalul Brăila.

Recursul este întemeiat și va fi

admis, pentru următoarele considerente:

Acțiunea formulată de reclamanți are

ca obiect obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale

provenite din reducerea cotei procentuale a impozitului pe venit prevăzută de

Legea nr. 92/1992.

Cum drepturile solicitate sunt de

natură salarială și nu s-a contestat modul lor de calcul, nu sunt aplicabile

prevederile Legii nr. 29/1990 sau cele ale O.U.G. nr. 177/2002, cu atât mai

mult, cu cât acțiunea a fost formulată pentru acordarea drepturilor respective,

cu începere de la 1 iulie 2002, anterior datei la care a intrat în vigoare

acest ultim act normativ.

În consecință, față de obiectul

acțiunii, instanța de fond a apreciat greșit că este competentă material să

judece pricina și hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

materiale a tribunalului, prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C.

proc. civ., pentru judecarea litigiilor în materia conflictelor de muncă.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre

competentă soluționare în primă instanță, la Tribunalul Brăila.

Admite recursul declarat de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

sentinței civile nr. 1248 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Brăila.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-01-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1256 din 27 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibi
ÎCCJ 2003-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 974/2003
La 11 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile civile nr.81 din 11 mai 2001 a Cu
ÎCCJ 2004-01-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C.”C” SA Brăila a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila, solicitând i
ÎCCJ 2004-04-26
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 152/2004
temei prevederile art. 13 din O.G. nr. 68/1997, republicată, prin care s-a instituit o sancțiune de sine stătătoare pentru nedepunerea declarațiilor în termenul legal. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,
ÎCCJ 2004-03-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 februarie 2003, SC P. SA Brăila a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Sursă