ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

S.C.”C” SA Brăila a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila, solicitând instanței

ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ să

dispună anularea deciziei nr. 1685 din 23 octombrie 2001 emisă de Ministerul

Finanțelor Publice prin care fusese respinsă contestația formulată de societate

împotriva Notei de constatare  încheiată la data de 22 mai 2001 de către

organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a

județului Brăila, susținând că obligațiile bugetare stabilite în sarcina sa au

fost achitate la termenele legale prin aceea că Banca de Credit Cooperatist SA,

sucursala Brăila i-a debitat contul cu sumele respective, iar nevirarea acestor

sume la bugetul de stat  angajează răspunderea băncii, potrivit dispozițiilor

art. 11 din O.G.nr. 11/1996.

Curtea

de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

nr. 282 din 28 decembrie 2001 a respins ca nefondată acțiunea formulată de

S.C.”C” SA, reținând că neachitarea de către Bankcoop SA, sucursala Brăila a

sumelor luate din contul reclamantei către bugetul de stat, intrată în

procedura de faliment, nu constituie un motiv legal de exonerare a

S.C.”C” SA Brăila

de a achita sumele respective datorate bugetului de stat.

Recursul

declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de către Curtea

Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ prin  decizia nr. 3418

din 12 noiembrie 2002, a fost casată sentința atacată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, pentru introducerea în cauză a organului

administrativ emitent al actului atacat.

Reclamanta

a formulat cerere de revizuire învederând că instanța de recurs nu a analizat

și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nelegalitate și netemeinicie și

nu a avut în vedere ansamblul probator al cauzei.

Cererea

de revizuire a fost respinsă de instanță prin decizia nr. 2785 din 24

septembrie 2003  ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite prevederile art. 322

alin. (1) C. proc. civ.

Uterior,

printr-o altă acțiune înregistrată la 5 decembrie 2002 la Curtea de Apel

Galați, contestatoarea S.C.”C” SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice anularea deciziei nr.1685  din 23 octombrie 2001

precum și să se constate ca fără obiect al doilea punct din decizia contestată

cu motivarea că la data de 22 mai 2001, Direcția Generală a Finanțelor Publice

a județului Brăila a constatat că S.C.”C” SA Brăila trebuie să achite bugetului

de stat mai multe sume de bani cu titlu de TVA; impozit pe salarii; impozit pe

profit majorări de întârziere etc.

Cu

ocazia verificării efectuate la sediul contestatoarei organele de control au

constatat că aceasta nu a efectuat viramentul către Trezoreria municipiului

Brăila și a concluzionat că agentul economic este obligat la plata sumelor

respective.

Curtea

de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

nr.13 din  3 februarie 2003 a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamantă cu motivarea că neîndeplinirea de către bancă indiferent din ce

motive a obligației asumate, și pentru care a primit comisionul cuvenit, nu se

poate răsfrânge negativ asupra creditorului al  cărui raport juridic, credit –

debit s-a legat doar față de contestatoarea debitoare.

Considerând

și această ultimă sentință  netemeinică și nelegală S.C.”C” SA Brăila a

formulat recursul de față.

Recurenta

a susținut , în esență, că instanța de fond a greșit făcând referire la

dispozițiile art. 11alin. (2) din O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor

bugetare modificată și completată, întrucât la  data când ea a dispus băncii

virarea sumelor, dispozițiile ordonanței (nr.11/1996) nu fusese modificate.

Textul articolului sus-menționat, arată recurenta, a fost modificat abia prin O.U.G.

nr. 113/1999 intrată în vigoare odată cu publicarea sa în M. Of. la data de 30

iunie 1999.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi  expuse în cele ce urmează:

În

fapt, recurenta S.C.”C” SA Brăila a ordonat plăți prin intermediul Bankcoop, sucursala

Brăila, reprezentând creanțe bugetare (TVA, impozit pe profit și impozit pe

salarii) însă banca nu a virat sumele în contul unității creditoare, respectiv

Trezoreria Brăila, deoarece a intrat în procedura de lichidare  judiciară. De

altfel, la data de 9 februarie 2002 banca a adus la cunoștința societății

reclamante faptul că toate ordinele de plată interbancare deci și cele pentru

Trezoreria Brăila, au fost repuse în contul curent al acesteia, calculând

dobânda la vedere de la data emiterii lor și a operării în debitul contului

respectiv.

În

drept, cauza își găsește soluționarea în dispozițiile art. 11 pct. 2 din  O.G. nr.11/1996

privind executarea creanțelor bugetare modificată și completată care precizează

că „pentru plătitorii care au cont bancar, data plății este data la care

băncile  debitează contul plătitorului, cu condiția creditării contului bugetar

corespunzător”.

Simplu

fapt al ordinului dat de către debitor însoțit de depunerea în cont  a sumelor

destinate creditorului nu poate fi considerat ca având caracter liberatoriu.

Astfel de plăți descarcă pe debitor numai ca urmare a creditării contului

beneficiarului plăților potrivit dispozițiilor legale sus-menționate.

Neîndeplinirea

de către bancă a obligațiilor asumate nu-l poate prejudicia pe creditor

întrucât acesta nu are nici un raport juridic cu banca ci doar cu debitorul,

organismul bancar fiind un simplu prestator de servicii, un mandatar, care dă

descărcare pentru sumele ce i s-au pus la dispoziție în acest scop (transfer).

Răspunderea

băncii pentru neefectuarea transferului față de cel care a ordonat acest lucru

nu are nici o relevanță juridică în cauza de față, plata făcută de debitor și

neurmată de îndestularea contului creditor neavând, așa cum s-a precizat în

considerentele de mai sus, caracter liberatoriu.

Examinând

și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie

și neconstatându-se existența nici unui  motiv de casare, recursul declarat de

S.C.”C” SA Brăila urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de S.C.”C” SA Brăila împotriva sentinței civile nr.13 din 3 februarie 2003

a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.