ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C.”C” SA Brăila a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea deciziei nr. 1685 din 23 octombrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice prin care fusese respinsă contestația formulată de societate împotriva Notei de constatare încheiată la data de 22 mai 2001 de către organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Brăila, susținând că obligațiile bugetare stabilite în sarcina sa au fost achitate la termenele legale prin aceea că Banca de Credit Cooperatist SA, sucursala Brăila i-a debitat contul cu sumele respective, iar nevirarea acestor sume la bugetul de stat angajează răspunderea băncii, potrivit dispozițiilor art. 11 din O.G.nr.

11/1996. Curtea de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 282 din 28 decembrie 2001 a respins ca nefondată acțiunea formulată de S.C.”C” SA, reținând că neachitarea de către Bankcoop SA, sucursala Brăila a sumelor luate din contul reclamantei către bugetul de stat, intrată în procedura de faliment, nu constituie un motiv legal de exonerare a S.C.”C” SA Brăila de a achita sumele respective datorate bugetului de stat. Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ prin decizia nr. 3418 din 12 noiembrie 2002, a fost casată sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru introducerea în cauză a organului administrativ emitent al actului atacat.

Reclamanta a formulat cerere de revizuire învederând că instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nelegalitate și netemeinicie și nu a avut în vedere ansamblul probator al cauzei. Cererea de revizuire a fost respinsă de instanță prin decizia nr. 2785 din 24 septembrie 2003 ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Uterior, printr-o altă acțiune înregistrată la 5 decembrie 2002 la Curtea de Apel Galați, contestatoarea S.C.”C” SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice anularea deciziei nr.1685 din 23 octombrie 2001 precum și să se constate ca fără obiect al doilea punct din decizia contestată cu motivarea că la data de 22 mai 2001, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brăila a constatat că S.C.”C” SA Brăila trebuie să achite bugetului de stat mai multe sume de bani cu titlu de TVA; impozit pe salarii; impozit pe profit majorări de întârziere etc. Cu ocazia verificării efectuate la sediul contestatoarei organele de control au constatat că aceasta nu a efectuat viramentul către Trezoreria municipiului Brăila și a concluzionat că agentul economic este obligat la plata sumelor respective.

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.13 din 3 februarie 2003 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă cu motivarea că neîndeplinirea de către bancă indiferent din ce motive a obligației asumate, și pentru care a primit comisionul cuvenit, nu se poate răsfrânge negativ asupra creditorului al cărui raport juridic, credit – debit s-a legat doar față de contestatoarea debitoare. Considerând și această ultimă sentință netemeinică și nelegală S.C.”C” SA Brăila a formulat recursul de față. Recurenta a susținut , în esență, că instanța de fond a greșit făcând referire la dispozițiile art. 11alin. (2) din O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare modificată și completată, întrucât la data când ea a dispus băncii virarea sumelor, dispozițiile ordonanței (nr.11/1996) nu fusese modificate.

Textul articolului sus-menționat, arată recurenta, a fost modificat abia prin O.U.G. nr. 113/1999 intrată în vigoare odată cu publicarea sa în M. Of. la data de 30 iunie 1999. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În fapt, recurenta S.C.”C” SA Brăila a ordonat plăți prin intermediul Bankcoop, sucursala Brăila, reprezentând creanțe bugetare (TVA, impozit pe profit și impozit pe salarii) însă banca nu a virat sumele în contul unității creditoare, respectiv Trezoreria Brăila, deoarece a intrat în procedura de lichidare judiciară. De altfel, la data de 9 februarie 2002 banca a adus la cunoștința societății reclamante faptul că toate ordinele de plată interbancare deci și cele pentru Trezoreria Brăila, au fost repuse în contul curent al acesteia, calculând dobânda la vedere de la data emiterii lor și a operării în debitul contului respectiv.

În drept, cauza își găsește soluționarea în dispozițiile art. 11 pct. 2 din O.G. nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare modificată și completată care precizează că „pentru plătitorii care au cont bancar, data plății este data la care băncile debitează contul plătitorului, cu condiția creditării contului bugetar corespunzător”. Simplu fapt al ordinului dat de către debitor însoțit de depunerea în cont a sumelor destinate creditorului nu poate fi considerat ca având caracter liberatoriu. Astfel de plăți descarcă pe debitor numai ca urmare a creditării contului beneficiarului plăților potrivit dispozițiilor legale sus-menționate. Neîndeplinirea de către bancă a obligațiilor asumate nu-l poate prejudicia pe creditor întrucât acesta nu are nici un raport juridic cu banca ci doar cu debitorul, organismul bancar fiind un simplu prestator de servicii, un mandatar, care dă descărcare pentru sumele ce i s-au pus la dispoziție în acest scop (transfer).

Răspunderea băncii pentru neefectuarea transferului față de cel care a ordonat acest lucru nu are nici o relevanță juridică în cauza de față, plata făcută de debitor și neurmată de îndestularea contului creditor neavând, așa cum s-a precizat în considerentele de mai sus, caracter liberatoriu. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de S.C.”C” SA Brăila urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C.”C” SA Brăila împotriva sentinței civile nr.13 din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.