ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4468/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, trimisă prin declinare de competență de la Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 455 din 22 februarie 2011, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială, Județul Brăila a solicitat suspendarea executării deciziei din 21 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi Județeană Brăila, prin care au fost dispuse măsuri de remediere a neregulilor consemnate în procesul-verbal de constatare din 3 decembrie 2010. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 85 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Brăila în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Brăila, Curtea de Conturi a României și, în consecință, a fost dispusă suspendarea executării deciziei din 21 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Brăila, până la soluționarea în fond a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 este necesar a fi îndeplinite două condiții, pentru admisibilitatea cererii de suspendare, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, condiții pe care Curtea constată că reclamanta le îndeplinește. Instanța a reținut faptul că există un caz bine justificat în pricina dedusă judecății din moment ce autorității reclamante i se indisponibilizează o importantă sumă de bani, iar actul administrativ, a cărei suspendare se cere, este de natură să inducă instanței convingerea că prezintă serioase inadvertențe de ordin probatoriu și de respectare a legii, astfel încât să înfrângă prezumția de legalitate a acestuia.

Paguba iminentă există, de asemenea, deoarece executarea măsurilor dispuse prin decizia sus menționată ar conduce în mod evident la nerespectarea clauzelor contractuale de către angajator, emiterea unor dispoziții de imputare, fără o bază legală, în cazul funcționarilor publici și acționarea în judecată a personalului contractual, întrucât C. mun. nu mai prevede recuperarea sumelor prin decizie de imputare. Consecințele unor astfel de măsuri afectează nu numai activitatea instituției, ci reprezintă și un prejudiciu clar adus salariaților acesteia și activității Consiliului Județean Brăila. Mai mult, în condițiile reducerii veniturilor salariale ale personalului din administrația publică locală, a interdicției exprese de acordare a sporurilor, prin reținerea nejustificată a sumelor pretins acordate nelegal, s-ar cauza un prejudiciu în patrimoniul acestora de natură să le afecteze activitatea cotidiană.

3. Recursul declarat de Curtea de Conturi a României. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs Curtea de Conturi a României, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și dispozițiile cu caracter general ale art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta reține că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În privința cazului bine justificat, recurenta punctează ignorarea prezumției de legalitate de care beneficiază actul administrativ iar măsurile dispuse prin decizia nr. 2/2011 au suport legal.

Arată că recomandarea făcută prin decizia emisă de Camera de Conturi Brăila privind luarea măsurilor de recuperare a sumelor achitate fără suport legal, nu este de natură a crea un prejudiciu bugetului administrației publice locale care să justifice cererea de suspendare a executării actului contestat, ci, dimpotrivă, prin această recomandare s-a urmărit recuperarea prejudiciului cauzat acestei instituții astfel că nu se poate vorbi de o sărăcire a patrimoniului reclamantei, ci, dimpotrivă, prin recuperarea sumelor de la salariați rezultă o mărire a patrimoniului entității controlate. Referitor la paguba materială, recurenta afirmă că intimata nu a prezentat dovezi care să poată fi circumscrise definiției cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, susținerile reclamantei fiind simple afirmații nedovedite, întrucât însăși executarea actului nu poate fi considerată o pagubă.

Din această perspectivă intimata-reclamantă nu invocă iminența producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil în patrimoniul propriu, ci în patrimoniul unor terțe persoane - angajați din administrație. 4. Apărările formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brăila. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 septembrie 2011 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat că în ce privește cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și-a însușit considerentele curții de apel, insistând asupra impactului economic și social pe care l-ar genera punerea în executare a măsurilor dispuse prin decizia nr. 2/2011 respectiv nerespectarea clauzelor contractuale de către angajator, emiterea unor dispoziții de imputare fără o bază legală în cazul funcționarilor publici și acționarea în judecată a personalului contractual, întrucât C. mun.

nu mai prevede recuperarea sumelor prin decizie de imputare iar consecințele unor astfel de măsuri ar afecta activitatea instituției, astfel că în aplicarea măsurilor, prejudiciul creat ar fi în primul rând al instituției, afirmațiile recurentei fiind nefondate și neîntemeiate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare. Argumente de fapt și de drept relevante.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brăila a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2011 emisă de Curtea de Conturi Județeană Brăila prin care au fost dispuse măsuri de remediere a neregulilor constatate și consemnate în procesul-verbal de constatare din 3 decembrie 2010, respectiv cele prevăzute la pct. IV, V, VI cu referire la pct. 4, 5 și 6 stabilite în sarcina sa, dispunerea măsurilor pentru recuperarea prejudiciului ca urmare a efectuării de plăți nelegale pentru diverse drepturi bănești, acordate funcționarilor publici și personalului contractual, fără temei legal contribuțiile angajatorului aferente până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației privind anularea actului administrativ.

Prima instanță, pe baza argumentelor expuse rezumativ la pct. 1.2 din decizie a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege pentru acordarea suspendării. Această concluzie nu este împărtășită și de instanța de recurs care reține că în cauză nu s-a făcut dovada „cazului bine justificat” și a pagubei iminente și, deci, că acest motiv de recurs este fondat. Pentru suspendarea executării unui act administrativ în condițiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenită.

Modalitatea de reglementare a condițiilor în speță denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ,presupunând așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.

Judecătorul fondului a constat îndeplinite condițiile privind admisibilitatea cererii de suspendare în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind, pe de o parte, că susținerile reclamantei vizând nelegalitatea actului administrativ se subsumează condiției cazului bine justificat, în sensul că există împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar, pe de altă parte, și cerința privind prevenirea unei pagube iminente este dovedită prin producerea unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei generând perturbarea activității autorității publice, dacă ar fi nevoită să facă demersurile de executare a actului administrativ.

Referitor la paguba iminentă, art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 o definește ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”. Înalta Curte constată că executarea actului administrativ nu implică, prin ea însăși o pagubă iminentă, cu consecințe directe și imediate asupra instituției reclamante, aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia nr. 2/2011 reprezentând o obligație legală și nu poate fi apreciată ca o perturbare a activității intimatei reclamante cu atât mai mult cu cât însuși executarea actului nu poate fi considerată o pagubă. Potrivit definiției legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se circumscriu cazului bine justificat „ împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

În această materie, doctrina și jurisprudența au relevat că judecătorul nu poate face decât o analiză sumară a aparenței dreptului pe baza susținerilor părților, fără a putea tranșa chestiuni care țin de legalitatea actului administrativ. Or, toate aspectele invocate de intimata-reclamantă în privința recomandărilor făcute prin decizia emisă de recurentă privind luarea măsurilor de recuperare a sumelor achitate fără suport legal sunt probleme de fond care nu pot fi lămurite în acest cadru procedural și doar la o simplă „pipăire”. Concluzionând Înalta Curte reține că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv condiția pagubei iminente care s-ar crea prin executarea deciziei a cărei suspendare s-a solicitat, iar împrejurările de drept în care s-a emis actul administrativ nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității acestuia.

2. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul de față, modificându-se sentința în sensul respingerii cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 85 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Brăila ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.