ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1029/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1029/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Brăila,
reclamanta UATC Scorțaru Nou a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 34
din 10 ianuarie 2010 emisă de Camera de Conturi Județeană Brăila.
Hotărârea
Tribunalului
Prin Sentința nr.
2028 din 7 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila a fost declinată
competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut că reclamanta a formulat cerere de
suspendare a executării Deciziei nr. 34 din 10 noiembrie 2010 emisă de Curtea
de Conturi a României, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a
contestației prin care s-a solicitat anularea aceleiași decizii.
Potrivit art. 14
alin. (1) Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată „În cazuri bine
justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în
condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității
ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la
pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce
acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de
drept și fără nici o formalitate”.
Instanța a apreciat
că în conformitate cu dispozițiile art. 228 din Regulamentul privind
organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi aprobat
prin Hotărârea nr. 130 din 04 noiembrie 2010 „Competența de soluționare a
sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii
emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios
administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială
se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului
administrativ”.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin Sentința nr. 323
din 24 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost admisă
excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila. Instanța constatând ivit
un conflict negativ de competență a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte
de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă
suspendarea executării Deciziei nr. 34 din 10 noiembrie 2010, care a fost emisă
de Camera de Conturi Județeană Brăila.
Invocarea de către
Tribunalul Brăila a dispozițiilor art. 228 din Regulamentul privind organizarea
și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi aprobat prin
Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010 este lipsită de relevanță, instanța
reținând că obiectul prezentei cauze nu este o sesizare formulată împotriva
unei încheieri emise de către Comisia de contestații din cadrul Curții de
Conturi a României.
Văzând că în cauză nu
se solicită suspendarea unui act emis de către o autoritate sau instituție
centrală, Curtea a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența
soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în
conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul
cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila- secția contencios
administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a
constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de
competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că
există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri
irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat
că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea unui act
administrativ emis de o autoritate publică locală.
Înalta Curte a
reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile
art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu
dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat
de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are
ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii
ale acestora.
Având în vedere
obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o
autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a
Județului Constanța, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv
în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Având în vedere
considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și
care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului
Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local al UATC Scorțaru
Nou și pârâta Camera de Conturi Brăila în favoarea Tribunalului Brăila, secția
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM