ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5071/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2056/113/2011,

reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială, M. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Curtea de Conturi a României suspendarea executării măsurilor dispuse

prin decizia din 28 ianuarie 2010 a Camerei de Conturi Brăila prin care au fost

dispuse măsuri de remediere a neregulilor consemnate în procesul-verbal de

constatare din 10 decembrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a contestației promovate împotriva deciziei.

Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința nr. 226

din 3 august 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta unitatea administrativ-teritorială

Comuna Mărașu, județul Brăila, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi

a României și Camera de Conturi Județeană Brăila, și a suspendat decizia din 28

ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi Județeană Brăila, până la soluționarea

în fond a contestației promovate împotriva respectivei decizii.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Suspendarea executării

actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția

autorității emitente sau a instanței de judecată, în vederea respectării principiului

legalității, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află sub un proces

de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este

echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizate. În plus,

instituția juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată

împotriva arbitrajului ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.

Legiuitorul național a

fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării actelor

administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu

normele juridice aplicabile în speță.

În acest sens sunt și

prevederile Recomandării nr. R(89)9 a Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei

cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care

se solicită autorității jurisdicționale competente ca atunci când executarea unei

decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat,

persoanele particulare cointeresate în această decizie să ia măsuri de protecție

provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca astfel să influențeze

în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument

juridic aferent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ

contestat.

Prima instanță constată

că atât din Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989, cât și din cuprinsul

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă fără echivoc că exercițiul dreptului

unei persoane, fizice sau juridice, de a obține suspendarea provizorie a executării

unui act administrativ, este condiționat de îndeplinirea de către aceasta a două

condiții cumulative, respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția

nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de

a mai fi reparată în viitor.

Suspendarea executării

actelor administrative constituie, în opinia primei instanțe, o situație de excepție,

în cadrul căreia instanța de judecată are numai posibilitatea să efectueze o cercetare

a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea

executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului. Pe lângă

aceste două condiții, motivele suspendării trebuie să apară de la prima vedere ca

fiind temeinice, astfel spus trebuie să creeze de la început o îndoială puternică

asupra legalității actului contestat.

În cadrul procedurii de

suspendare, instanța nu este abilitată să analizeze motivele de nelegalitate a actului,

limitându-se la constatarea invocării acestora.

De asemenea, se artă în

considerentele sentinței atacate, contrar celor susținute de pârâtă, suspendarea

în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este o măsură temporară și urgentă prin

care se dorește a se preîntâmpina prejudicierea autorității direct vizate de actul

administrativ.

În speță, apreciază prima

instanță, executarea imediată a actului contestat implică recuperarea de la salariații

reclamantei a unor sume importante de bani, fapt de natură a perturba activitatea

acesteia și de a destabiliza financiar pe salariații săi, în condițiile vicisitudinilor

existente la nivel macro și microeconomic.

Concluzionează prima instanță

că suspendarea executării actului administrativ în discuție este, per ansamblu,

calea care prejudiciază cel mai puțin și induce un echilibru între varietatea de

interese divergente.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi

a României.

În motivarea cererii de

recurs, pârâta Curtea de Conturi a României a susținut că în mod greșit instanța

de fond a admis acțiunea reclamantei, considerând că sunt îndeplinite condițiile

de suspendare prevăzute de art. 145 din Legea nr. 554/2004.

Arată recurenta că suspendarea

este o excepție de la regula executării din oficiu și dacă instanța procedează la

suspendarea actelor de control ale Curții de Conturi prin care se constată că s-au

produs anumite încălcări ale legislației, se dispun măsuri pentru stabilirea și

recuperarea unor eventuale prejudicii produse, vor fi încurajate abuzurile în administrație

și vor fi încălcate legile ce reglementează cheltuirea banului public, golind de

conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului de drept.

Consideră de asemenea

recurenta că instanța trebuie să aibă în considerare că prin decizia din 28 ianuarie

2011 a Camerei de Conturi Brăila s-au stabilit măsuri pentru recuperarea prejudiciului

creat prin acordarea unor drepturi salariale nelegale. În acest context, nu există

nici un argument pentru a considera că actul administrativ are o aparență de nelegalitate

sau că executarea actului administrativ este de natură a produce pagube grave, dificil

de reparat, dimpotrivă, s-ar produce pagube bugetului de stat.

Se mai arată că în acest

sens este și practica judecătorească.

Întâmpinarea

Reclamanta Unitatea Administrativ

Teritorială Comuna M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat arătând că a formulat contestație la Curtea de Conturi conform prevederilor

Regulamentului aprobat prin Hotărârea nr. 130/2011. A mai arătat că, Curtea de Conturi

nu putea să se pronunțe asupra legalității contractelor și acordurilor colective,

ci numai instanța de judecată.

Considerentele și soluția

instanței de recurs.

Recursul este fondat.

În conformitate cu

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „

(1) În cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7,

a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care

persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile,

suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Prin decizia din 28 ianuarie

2010 a Camerei de Conturi au fost dispuse măsuri de remediere a neregulilor cosemnate

în procesul–verbal de constatare din 10 decembrie 2010.

În procesul verbal s-a

consemnat că au fost acordate drepturi și sporuri salariale, prin contractele, acordurile

colective de muncă, iar prin decizia din anul 2010, s-a stabilit întinderea prejudiciului

și s-au dispus măsuri pentru recuperarea acestuia ca urmare a efectuării de plăți

de drepturi bănești nelegale.

Instanța de contencios

administrativ poate suspenda executarea unui act administrativ unilateral, în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Principiul legalității

actelor administrative presupune atât că autoritățile administrative să nu încalce

legea cât și toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. Prezumția de legalitate

a actelor administrative acționează și determină nașterea obligației de executare

în sarcina celor vizați.

Existența unui caz bine

justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.

În speță, Curtea de Conturi

este autoritatea supremă de control asupra legalității cheltuirii banului public.

Instanța de fond în mod

eronat a apreciat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat prin faptul

că reclamanta-intimată a contestat actul administrativ, ceea ce creează o puternică

îndoială asupra legalității acestuia.

În realitate, nu sunt

relevate împrejurări care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității deciziei

Curții de Conturi.

Nici condiția pagubei

iminente nu este îndeplinită în speță, având în vedere că prin actul administrativ

s-au dispus la punctele VII,VIII, IX, XI și XII, a se proceda, potrivit legii la

stabilirea întinderii prejudiciului și la dispunerea de măsuri pentru recuperarea

acestuia, ca urmare a efectuării de plăți nelegale constând în cheltuieli cu ținuta

decentă, primă Paști 2009, spor ecran, prime acordate în noiembrie 2009, primă 8

martie, precum și contribuții sociale datorate de angajator și pentru neîncasarea

sumelor reprezentând debite prescrise ale contribuabilului.

Ori din modul de descriere

a măsurilor dispuse prin decizia contestată nu rezultă în vreun fel o perturbare

gravă a funcționării autorității publice sau producerea unor consecințe care ar

fi greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar putea fi ulterior

anulat prin hotărâre judecătorească .

Motivele invocate de reclamantă

privind nerespectarea clauzelor contractuale de către acesta, emiterea unei decizii

de imputare fără o bază legală etc. pot fi analizate într-o cerere de fond de anulare

a deciziei Curții de Conturi, nu pot fi analizate la nivel de aparență într-o cerere

de suspendare.

Față de cele arătate mai

sus, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că în conformitate cu prevederile

art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va admite recursul,

va modifica sentința recurată în sensul că se va respinge cererea de suspendare

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 226 din 3 august

2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

, ca nefondată, cererea de suspendare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2011.