ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5571/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2011,

reclamanta SC A. SRL Brăila a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 15

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării deciziei

de impunere privind obligații fiscale suplimentare nr. 269 din 7 mai 2010, a

raportului de inspecție fiscală din 7 mai 2010, a dispoziției din 7 mai 2010 și

a deciziei din 27 decembrie 2010, acte întocmite de pârâtele Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Brăila și Agenția Națională de Administrare

Fiscală, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii formulate pentru anularea

acestor acte.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținută că, prin actele administrative întocmite de autoritățile

pârâte au fost stabilite în mod nelegal obligații fiscale suplimentare, a căror

executare silită, anterior judecării acțiunii în anulare, poate determina imposibilitatea

realizării activității societății, prin blocarea conturilor acesteia.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 193 din 17

iunie 2011, prin care a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării

deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare din 7 mai 2010, a

raportului de inspecție fiscală din 7 mai 2010, a dispoziției din 7 mai 2010 și

a deciziei din 27 decembrie 2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, existând în cauză atât un

caz bine justificat, cât și pericolul produceri unei pagube iminente pentru societatea

reclamantă.

Din actele depuse la dosar,

s-a reținut că reclamanta are în derulare mai multe contracte comerciale în calitate

de antreprenor, precum și 30 de contracte de leasing financiare pentru achiziționarea

de autovehicule, plătind rate lunare de aproximativ 530.000 RON. Din acest motiv,

s-a apreciat că, executarea silită a actelor deduse judecății poate prejudicia grav

activitatea societății.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brăila

și Agenția Națională de Administrare Fiscală , solicitând ca în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul

respingerii cererii formulate de reclamantă pentru suspendarea executării.

Recurentele au susținut

că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 129 alin. (1) din C.

proc. civ., art. 1169 din C. civ. și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererilor

de recurs, s-a susținut că instanța de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinită

în cauză cerința cazului bine justificat, deși actele administrative atacate beneficiază

de prezumția de legalitate, fiind întocmite cu respectarea prevederilor C.

proc. fisc.

Referitor la condiția

pagubei iminente , recurentele au arătat că nu au fost administrate probe din care

să rezulte un prejudiciu material pentru societatea intimată, care s-ar produce

prin executarea silită pentru obligațiile suplimentare datorate bugetului de stat.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

din C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 din aceeași Lege, a autorității

publice emitentă a actului, persoana vătămată poate să ceară instanței competente

să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru aceleași motive,

suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată și în

condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin cererea adresată

instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat și în

acest caz, măsura de suspendare poate fi dispusă până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

Cele două ipoteze juridice

pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral au fost reglementate

în conformitate cu Recomandarea nr. R(89) 8 a Consiliului de Miniștri către Statele

membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ,

adoptată la 13 septembrie 1989, în sensul că, măsurile de protecție provizorie,

cum este suspendarea executării actului administrativ, pot fi îndeosebi acordate

dacă executarea actului este de natură să cauzeze grave prejudicii, reparabile doar

cu dificultate și sub condiția existenței unui caz bine justificat împotriva validității

actului respectiv.

Acest cadru legislativ

a fost corect analizat de instanța de fond în raport cu situația de fapt concretă

dovedită în cauză, constatându-se întemeiat prin hotărârea atacată că sunt îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de lege pentru a fi suspendată executarea actelor

administrativ–fiscale contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a acțiunii formulate de intimata-reclamantă pentru anularea lor.

Astfel, s-a considerat

că probatoriul administrat evidențiază suficiente elemente de natură a crea o puternică

îndoială asupra legalității actelor deduse judecății și asemenea indicii temeinice

de nelegalitate constituie un caz bine justificat, prevăzut de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 ca o primă condiție pentru admiterea cererii de suspendare

a executării actului administrativ.

În evaluarea acestei cerințe

legale, prima instanță nu s-a pronunțat asupra prezumției de legalitate de care

beneficiază actele administrative și care constituie obiectul judecății pe fondul

pricinii, verificând în cadrul procedural instituit de lege pentru măsura provizorie

de suspendare, dacă există un caz bine justificat, în sensul definit de art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea

de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

De asemenea, în mod întemeiat

a constatat instanța de fond ca fiind îndeplinită în cauză și cea de-a doua condiție

prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube

iminente.

Analizând atât obiectul

și natura activității desfășurate de intimata-reclamantă, cât și consecințele care

se pot produce prin executarea actelor emise de recurentele-pârâte, instanța de

fond a stabilit corect că există riscul producerii unei pagube iminente, în sensul

prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material

viitor, dar previzibil cu evidență.

De altfel, dovedirea de

către intimata - reclamantă a condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 în perioada judecării recursului administrativ a fost

constatată și prin sentința nr. 150 din 4 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, irevocabilă

prin decizia nr. 4163 din 7 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 7 mai 2010

și a raportului de inspecție fiscală din 7 mai 2010 până la soluționarea în fond

a cauzei.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate

de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.

și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ambele recursuri declarate

în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Direcția Generală

a Finanțelor Publice Brăila și de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva

sentinței civile nr. 193 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie

2011.