ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4874/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4874/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 16 din 19 ianuarie 2010,
Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea
formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brăila și
a dispus suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr. 35677 din
06 noiembrie 2009, a dispoziției din 06 noiembrie 2009 și a deciziei de impunere
nr. 522/35678 din 06 noiembrie 2009 emise de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță, examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei și rezumând dispozițiile
legale în materie, a apreciat că reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor
de admisibilitate a cererii sale.
Astfel, instanța a reținut
că reclamanta a susținut și motivat rațiunile de nelegalitate ale deciziei de impunere
nr. 522/35678 din 06 noiembrie 2009, act administrativ pe care l-a contestat și
în instanță, pe fond.
A arătat instanța de fond
că, deși reclamanta a prezentat doar susțineri în privința pagubei iminente, este
evident că blocarea conturilor acesteia cu suma de 555.097 RON poate constitui un
motiv serios pentru blocarea sa financiară și neputința de a-și mai realiza obiectul
de activitate.
Împotriva sentinței
nr. 16 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios
administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta D.G.F.P. Brăila
prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în
sensul respingerii acțiunii reclamantei SC A.P. SRLBrăila ca neîntemeiată.
Recurenta a învederat,
prin motivele de recurs, că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea
și aplicarea greșită a legii. Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a art.
129 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 1169 C. civ., în condițiile în care reclamanta
nu a motivat și probat temeinic cererea dedusă instanței de judecată. Reclamanta,
s-a relevat, nu a făcut dovada întrunirii în cauză a condițiilor cumulative a cazului
bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente, iar emiterea și comunicarea
actului administrativ atacat s-a realizat în deplină concordanță cu dispozițiile
legale în vigoare.
Recursul este fondat.
În general, se recunoaște
că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său
se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlul
executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca
autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să
se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe
de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării
din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum
și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților
publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție
adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor
administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument
procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru
a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât
autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și
producă efectele asupra celor vizați. În considerarea celor două principii incidente
în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din
oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o situație de excepție aceasta
putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Într-adevăr, potrivit
dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității
publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată
poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ
unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Prin „cazuri bine justificate"
se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept,
care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului
administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin
„pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil
sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice
sau a unui serviciu public" art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004
a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Pe de
altă parte, în condițiile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările
și completările ulterioare, suspendarea executării actului administrativ unilateral
poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin
cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului
atacat, în acest caz instanța putând dispune suspendarea actului administrativ atacat
până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu aplicarea corespunzătoare
a prevederilor art. 14 alin. (2)-(7) din legea contenciosului administrativ.
În mod neîntemeiat prima
instanță a reținut, în cauză, că este întrunită condiția prevenirii unei pagube
iminente, prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, cu modificările și completările ulterioare, procedându-se în consecință
în mod eronat la admiterea cererii formulate de reclamanta SC A.P. SRL Brăila și
la suspendarea executării raportului de inspecție fiscală din 06 noiembrie 2009,
a dispoziției de măsuri din 06 noiembrie 2009 și a deciziei de impunere nr. 522/35678
din 06 noiembrie 2009 emise de D.G.F.P. Brăila până la soluționarea pe fond a cauzei.
În mod evident, pentru a se dispune măsura suspendării actului administrativ nu
este suficientă simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite
cerințele indicate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, fiind necesară administrarea în proces a unor mijloace de probă din
care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la prevenirea unei pagube iminente.
În cazul actelor administrative prin care se dispune în sarcina persoanei pretins
vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube
iminente nu poate fi, prin urmare, dovedită și demonstrată - cum este cazul în speță
- prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu
în patrimoniul debitorului, prin blocarea activității și imposibilitatea de achitare
a altor datorii fiscale și a drepturilor salariale ale angajaților, întrucât astfel
s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor
administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție
al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii
nr. 554/2004.
În raport de cele mai
sus arătate, constatând că sunt întemeiate criticile recurentei referitoare la neîndeplinirea
condiției prevenirii unei pagube iminente, se va dispune, în temeiul dispozițiilor
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările
și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de D.G.F.P. Brăila și
modificarea în tot a sentinței civile nr. 16 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel
Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii ca neîntemeiată
a cererii formulate de reclamanta SC A.P. SRL Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de D.G.F.P. Brăila împotriva sentinței civile nr. 16 din 19 ianuarie 2010 a Curții
de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică în tot sentința
atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei SC A. SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 10 noiembrie 2010.