ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4874/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 16 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brăila și a dispus suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr. 35677 din 06 noiembrie 2009, a dispoziției din 06 noiembrie 2009 și a deciziei de impunere nr. 522/35678 din 06 noiembrie 2009 emise de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei și rezumând dispozițiile legale în materie, a apreciat că reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale.

Astfel, instanța a reținut că reclamanta a susținut și motivat rațiunile de nelegalitate ale deciziei de impunere nr. 522/35678 din 06 noiembrie 2009, act administrativ pe care l-a contestat și în instanță, pe fond. A arătat instanța de fond că, deși reclamanta a prezentat doar susțineri în privința pagubei iminente, este evident că blocarea conturilor acesteia cu suma de 555.097 RON poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară și neputința de a-și mai realiza obiectul de activitate. Împotriva sentinței nr. 16 din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta D.G.F.P. Brăila prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC A.P.

SRLBrăila ca neîntemeiată. Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a art. 129 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 1169 C. civ., în condițiile în care reclamanta nu a motivat și probat temeinic cererea dedusă instanței de judecată. Reclamanta, s-a relevat, nu a făcut dovada întrunirii în cauză a condițiilor cumulative a cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente, iar emiterea și comunicarea actului administrativ atacat s-a realizat în deplină concordanță cu dispozițiile legale în vigoare.

Recursul este fondat. În general, se recunoaște că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlul executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați. În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin „cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Pe de altă parte, în condițiile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanța putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 14 alin. (2)-(7) din legea contenciosului administrativ. În mod neîntemeiat prima instanță a reținut, în cauză, că este întrunită condiția prevenirii unei pagube iminente, prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, procedându-se în consecință în mod eronat la admiterea cererii formulate de reclamanta SC A.P.

SRL Brăila și la suspendarea executării raportului de inspecție fiscală din 06 noiembrie 2009, a dispoziției de măsuri din 06 noiembrie 2009 și a deciziei de impunere nr. 522/35678 din 06 noiembrie 2009 emise de D.G.F.P. Brăila până la soluționarea pe fond a cauzei. În mod evident, pentru a se dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite cerințele indicate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind necesară administrarea în proces a unor mijloace de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la prevenirea unei pagube iminente.

În cazul actelor administrative prin care se dispune în sarcina persoanei pretins vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu poate fi, prin urmare, dovedită și demonstrată - cum este cazul în speță - prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul debitorului, prin blocarea activității și imposibilitatea de achitare a altor datorii fiscale și a drepturilor salariale ale angajaților, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate criticile recurentei referitoare la neîndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de D.G.F.P. Brăila și modificarea în tot a sentinței civile nr. 16 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanta SC A.P. SRL Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Brăila împotriva sentinței civile nr. 16 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei SC A. SRL. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.