ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1524/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 iunie 2009, reclamanta SC N. SRL. Brăila a solicitat ca în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 2 din 9 iunie 2009 emisă de pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. a județului Brăila, prin care s-a dispus ducerea la îndeplinire a măsurilor obligatorii stabilite prin dispoziția de măsuri din 23 decembrie 2008. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 2 din 9 iunie 2009 pârâta a respins contestația formulată împotriva dispoziției de măsuri din 23 decembrie 2008 și că se impune suspendarea executării acestei decizii în condițiile în care executarea dispoziției de măsuri a fost deja suspendată prin sentința nr. 40/ F din 24 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Prin sentința nr. 186 din 8 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantă și s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 2 din 9 iunie 2009 a D.G.F.P. Brăila până la soluționarea pe fond a cauzei. Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin existența unui caz bine justificat și a riscului producerii unei pagube iminente, care poate rezulta din blocarea conturilor societății reclamante pentru suma de 696.130 lei. Față de efectele deciziei contestate, instanța de fond a considerat că reclamanta va fi în imposibilitate să achite datoriile fiscale și drepturile salariale ale angajaților săi, ceea ce va determina implicit și imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Brăila, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă. Recurenta a susținut că instanța de fond a constatat greșit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu s-a dovedit existența cazului bine justificat și a pagubei iminente invocate prin cererea de chemare în judecată. Cu privire la condiția existenței unui caz bine justificat, s-a arătat că până la o eventuală anulare printr-o hotărâre judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care determină principiul executării acestuia din oficiu.

Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, recurenta a criticat concluzia instanței de fond privind efectele deciziei contestate asupra activității desfășurate de societatea intimată, arătând că nu au fost dovedite susținerile invocate în acest sens. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 din aceeași lege a autorității publice emitente a actului administrativ, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Concluzia instanței de fond privind îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de acest text de lege corespunde probelor administrate în cauză, respectiv înscrisurile referitoare la obligațiile fiscale ale societății intimate și la stadiul soluționării contestațiilor formulate în procedura administrativă sau judiciară. Astfel, cerința existenței unui caz bine justificat rezultă în prezentul litigiu din caracterul accesoriu al deciziei nr. 2 din 9 iunie 2009 față de dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală din 23 decembrie 2008, pentru care s-a dispus suspendarea executării până la soluționarea pe fond a dosarului nr. 685/44/2009.

Suspendarea executării actului administrativ principal a fost dispusă prin sentința nr. 40/ F din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5.028 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța de fond a constatat de asemenea întemeiat ca fiind dovedită condiția prevenirii unei pagube iminente față de situația financiară a societății intimate și de cuantumul obligațiilor fiscale contestate de aceasta în condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Prin efectele actului administrativ dedus judecății se poate produce intimatei o pagubă iminentă, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. – D.G.F.P. a Județului Brăila, împotriva sentinței nr. 186 din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.