ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1898/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 185 din 8

septembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de

reclamanta SC A.T. SRL Focșani și a dispus suspendarea efectelor

deciziei de regularizare nr. 11 din 15 iulie 2009 emisă de D.J.A.O.V.

Vrancea, până la soluționarea pe fond a cauzei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în cauză dedusă

judecății, reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor

de admisibilitate a cererii de suspendare astfel cum acestea sunt stabilite de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă.

In acest sens, Curtea de Apel Galați

a reținut că practica Înaltei Curți de Casație și

Justiție a stabilit că existența unui caz bine justificat poate

rezulta din împrejurările cauzei, atunci când reiese o îndoială

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate - element

fundamental al caracterului executoriu al actelor administrative, în

speță fiind dovedită această situație.

În ceea ce privește paguba

iminentă, prima instanță a reținut că blocarea

conturilor societății reclamate pentru suma de 727.444 lei poate

constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară și neputința

de a-și mai realiza obiectul de activitate. A concluzionat în sensul

că o asemenea împrejurare ar putea avea efecte păgubitoare și în

planul achitării altor datorii fiscale, precum și a drepturilor

salariale ale angajaților societății.

Împotriva sentinței nr. 185 din 8

septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal D.R.A.O.V. Galați,

în nume propriu și pentru D.J.A.O.V. Vrancea, precum și în numele

și pentru persoana juridică Autoritatea Națională a

Vămilor, prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea

hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a

executării actului administrativ formulată de reclamanta SC A.T. SRL.

A învederat D.R.A.O.V. Galați, prin

motivele de recurs, că din motivarea hotărârii criticate nu

rezultă că reclamanta ar fi indicat vreun aspect care să

producă instanței o îndoială serioasă în privința

legalității actelor administrative ale căror efecte s-a solicitat

a fi suspendate. Astfel, s-a considerat că prima instanță nu

avea cum să aprecieze ca fiind îndeplinită condiția

prevăzută de art. 14 din legea nr. 554/2004 referitoare la

existența unui caz bine justificat. In ceea ce privește pericolul

producerii unei pagube iminente, recurenta a precizat că aceasta nu există

atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut prin textul art. 148 din O.G. nr.

92/2003 privind Codul de procedură fiscală posibilitatea ea

reclamanta, cu acordul autorității vamale, să funcționeze

normal, fără a-i fi blocate conturile și executate sumele aflate

în aceste conturi și deci, fără a fi în pericol de a-i fi

blocată activitatea și de a intra în stare de insolvență.

Or, instanța de fond nu a analizat aceste susțineri formulate prin

întâmpinare și nici nu s-a pronunțat asupra lor, așa cum avea

obligația procedurală potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ.

Prin întâmpinare intimata SC A.T. SRL

Focșani a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea

că instanța de fond a reținut în mod corect îndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) și

respectiv art. 15 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recursul este nefondat.

În general, se recunoaște că

actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la

rândul său se bazează pe prezumția autenticității

și veridicității, fiind el însuși titlul executoriu.

Principiul legalității actelor administrative presupune însă,

atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât

și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în

egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către

autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în

procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat

un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru

particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi

discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție

adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea

executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în

realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna

autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura

respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp

cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de

evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor

vizați. În considerarea celor două principii incidente în materie -

al legalității actului administrativ și al executării

acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o

situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile

și în condițiile expres prevăzute de lege.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,

după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin „cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii,

„împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004], iar prin „pagubă iminentă" se

desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după

caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public" [art. 2 alin. (1)

lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare].

Prima instanță a reținut

în mod judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

și a dispus în mod întemeiat, prin sentința recurată, admiterea

cererii reclamantei și suspendarea efectelor Deciziei de regularizare nr.

11 din 15 iulie 2009 emisă de D.J.A.O.V. Vrancea până la

soluționarea pe fond a pricinii.

Prin Decizia pentru regularizarea

situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul

vamal nr. 11 din 15 iulie 2009 întocmită de D.J.A.O.V. Vrancea s-au

stabilit în sarcina reclamantei SC A.T. SRL Focșani obligații

suplimentare la bugetul de stat de plată în sumă totală de

727.444 lei, reprezentând taxe vamale, taxa pe valoarea adăugată,

amenda vamală, majorări la taxele vamale și majorări la

taxa pe valoarea adăugată. Suspendarea executării actului

administrativ fiscal în discuție se impune, în condițiile în care

este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (motivele de

fapt și de drept invocate prin contestația administrativă

și prin acțiunea în contencios administrativ formulate sunt de

natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul

legalității deciziei de impunere fiscală) cât și cerința

prevenirii unei pagube iminente (intimata reclamantă a făcut dovada,

cu înscrisurile depuse în recurs, că executarea de îndată a actului

administrativ fiscal ar putea conduce la imposibilitatea

desfășurării activității economice pe mai departe

și i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat

în ipoteza anulării actului).

În aceste condiții, constatând

că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și ca

hotărârea atacată este legală și temeinică se va

dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de D.R.A.O.V. Galați, în nume propriu

și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și D.J.A.O.V.

Vrancea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Galați,

în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor

și D.J.A.O.V. Vrancea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.