ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1898/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 185 din 8 septembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.T. SRL Focșani și a dispus suspendarea efectelor deciziei de regularizare nr. 11 din 15 iulie 2009 emisă de D.J.A.O.V. Vrancea, până la soluționarea pe fond a cauzei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare astfel cum acestea sunt stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

In acest sens, Curtea de Apel Galați a reținut că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că existența unui caz bine justificat poate rezulta din împrejurările cauzei, atunci când reiese o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate - element fundamental al caracterului executoriu al actelor administrative, în speță fiind dovedită această situație. În ceea ce privește paguba iminentă, prima instanță a reținut că blocarea conturilor societății reclamate pentru suma de 727.444 lei poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară și neputința de a-și mai realiza obiectul de activitate. A concluzionat în sensul că o asemenea împrejurare ar putea avea efecte păgubitoare și în planul achitării altor datorii fiscale, precum și a drepturilor salariale ale angajaților societății.

Împotriva sentinței nr. 185 din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal D.R.A.O.V. Galați, în nume propriu și pentru D.J.A.O.V. Vrancea, precum și în numele și pentru persoana juridică Autoritatea Națională a Vămilor, prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta SC A.T. SRL. A învederat D.R.A.O.V. Galați, prin motivele de recurs, că din motivarea hotărârii criticate nu rezultă că reclamanta ar fi indicat vreun aspect care să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative ale căror efecte s-a solicitat a fi suspendate.

Astfel, s-a considerat că prima instanță nu avea cum să aprecieze ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 din legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui caz bine justificat. In ceea ce privește pericolul producerii unei pagube iminente, recurenta a precizat că aceasta nu există atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut prin textul art. 148 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală posibilitatea ea reclamanta, cu acordul autorității vamale, să funcționeze normal, fără a-i fi blocate conturile și executate sumele aflate în aceste conturi și deci, fără a fi în pericol de a-i fi blocată activitatea și de a intra în stare de insolvență. Or, instanța de fond nu a analizat aceste susțineri formulate prin întâmpinare și nici nu s-a pronunțat asupra lor, așa cum avea obligația procedurală potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Prin întâmpinare intimata SC A.T. SRL Focșani a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a reținut în mod corect îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) și respectiv art. 15 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Recursul este nefondat. În general, se recunoaște că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlul executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin „cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" [art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare]. Prima instanță a reținut în mod judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a dispus în mod întemeiat, prin sentința recurată, admiterea cererii reclamantei și suspendarea efectelor Deciziei de regularizare nr. 11 din 15 iulie 2009 emisă de D.J.A.O.V.

Vrancea până la soluționarea pe fond a pricinii. Prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 11 din 15 iulie 2009 întocmită de D.J.A.O.V. Vrancea s-au stabilit în sarcina reclamantei SC A.T. SRL Focșani obligații suplimentare la bugetul de stat de plată în sumă totală de 727.444 lei, reprezentând taxe vamale, taxa pe valoarea adăugată, amenda vamală, majorări la taxele vamale și majorări la taxa pe valoarea adăugată.

Suspendarea executării actului administrativ fiscal în discuție se impune, în condițiile în care este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (motivele de fapt și de drept invocate prin contestația administrativă și prin acțiunea în contencios administrativ formulate sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalității deciziei de impunere fiscală) cât și cerința prevenirii unei pagube iminente (intimata reclamantă a făcut dovada, cu înscrisurile depuse în recurs, că executarea de îndată a actului administrativ fiscal ar putea conduce la imposibilitatea desfășurării activității economice pe mai departe și i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului).

În aceste condiții, constatând că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și ca hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.R.A.O.V. Galați, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și D.J.A.O.V. Vrancea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Galați, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și D.J.A.O.V. Vrancea, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.