ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.11.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4226/2007

HOTĂRÂRE
02.11.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4226/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Galați reclamanta SC O.R. SRL GALAȚI a solicitat

suspendarea măsurilor dispuse de D.G.F.P. Galați prin procesul verbal nr. 29/3

din 26 aprilie2007, raportul de inspecție fiscală nr. 2915 din 26 aprilie2007

și decizia de impunere nr. 239 din 26 aprilie2007 prin care au fost stabilite

obligații suplimentare în sarcina societății în sumă totală de 4.293.149 lei.

În motivarea

cererii s-a arătat faptul că împotriva actelor administrativ fiscale s-a formulat

contestație în conformitate cu art.

175 și art.

177 C. proc. fisc., iar pârâta a trecut deja la executarea

silită, fapt

ce provoacă pagube iminente pentru societate.

S-a precizat

faptul că societatea nu a beneficiat de aplicarea prevederilor art. 9 C. proc.

fisc., în sensul de a i se permite exprimarea punctului de vedere cu privire la

faptele și împrejurările menționate în cuprinsul actelor fiscale, ceea ce ar

conduce la nulitatea actelor și implicit la exonerarea sa de la plata

obligațiilor stabilite.

Prin decizia nr. 80/F

din 3 iulie 2007 a Curții de Apel Galați a fost respinsă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că reclamanta nu a tăcut dovada îndeplinirii

condițiilor expres prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului

administrativ, respectiv a cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând

soluția pronunțată ca nelegală și netemeinică.

A

arătat în cadrul motivelor de recurs faptul că a făcut pe deplin

dovada cazului bine justificat și a pagubei

iminente , întrucât a depus înscrisuri din care rezultă blocarea conturilor

bancare ale reclamantei și indisponibilizarea sumelor existente precum și a

celor viitoare, astfel încât se află în imposibilitate de a-și mai putea

continua activitatea.

De asemenea, a

precizat faptul că intimata pârâtă a trecut și la instituirea sechestrului

asigurător asupra bunurilor imobile aflate în

patrimoniul

societății, precum și la organizarea vânzării prin licitație a

acestora,

punând practic societatea reclamantă în pericol.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte

analizând motivele invocate în raport cu hotărârea

atacată, dovezile administrate și dispozițiile legale incidente cauzei

va

respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează.

Prin Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a

executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din

lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ

indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a

respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut

faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la

rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și

acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A

nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii,

echivalează cu a nu executa legea, ceea ce

este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o

democrație constituțională.

Tocmai

de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație

juridică de întrerupere vremelnică a efectelor

acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când

legea o prevede (ex.

art.123 alin. final

din Constituție) sau judecătorească, dar în limitele și

condițiile

prevăzute de lege.

În cauza de față

dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută

de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ în

conformitate

cu care în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unor pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității

publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea actului administrativ, până la pronunțarea

instanței de fond.

Dispozițiile mai sus

citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de

textul legal arătat, întrucât cele

două

condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz

bine

justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține faptul

că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al

formulării

reclamației administrative, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004,

împotriva actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Se precizează faptul

că autoritatea pârâtă a început executarea efectivă asupra sumelor prevăzute în

titlul executoriu contestat astfel încât activitatea societății reclamante se

află în real pericol.

Este

evident că simpla formulare a contestației administrative nu

este de natură a argumenta cazul bine

justificat. Înalta Curte nu regăsește, prin această motivare, cazul bine

justificat conform legii, întrucât nu sunt prezentate împrejurări legate de

starea de fapt și de drept, care să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii

acesteia ori a diligentelor depuse de reclamantă, de efectele posibile asupra

altor persoane, situații de natură a argumenta cazul bine justificat.

În mod corect

instanța de fond a reținut faptul că nu se poate vorbi de o pagubă iminentă

atâta timp cât executarea se face pentru suma de 40 miliarde lei, în condițiile

în care cifra de afaceri a reclamantei este de 170 miliarde lei.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte având în vedere

dispozițiile

art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul

formulat de reclamantă ca

nefondat.

IN

Respinge

recursul declarat de SC O.R. SRL Galați împotriva sentinței civile nr. 80/F din

3 iulie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-01-30
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 347/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 66 din 21 mai 2007 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S
ÎCCJ 2013-01-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 399/2013
554/2004, respectiv a cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Prin Sentința nr. 417/2011 din 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S
ÎCCJ 2013-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5089/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "M." SRL a
ÎCCJ 2011-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5242/2011
producerii unei pagube iminente. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 228 din 5 august 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de societatea reclamantă și, în consecință
ÎCCJ 2007-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2007
bine justificat și a pagubei iminente, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta D.G.F.P.D., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv p
Sursă