ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5089/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

"M." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Galați, suspendarea efectelor deciziilor contestate până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în baza dispozițiilor art. 15

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Curtea de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 418 din 27

septembrie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a

dispus suspendarea executării silite a deciziei de impunere privind obligațiile

fiscale suplimentare de plată nr. F-GL 128/2012 până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a contestației care formează obiectul Dosarului nr. 938/44/2012.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut, în esență, că societatea reclamantă a

făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, respectiv cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Astfel, a reținut că

reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie a actelor

atacate ce necesită verificări din partea instanței și care constituie fără

dubiu un caz bine justificat, în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr.

554/2004, iar în privința pagubei iminente prima instanță a reținut, din

înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta are în derulare mai multe contracte

comerciale precum și un număr de 57 de angajați, or, punerea în executare a

actului administrativ atacat ar conduce la blocarea conturilor acesteia și

trecerea la executarea silită pentru suma reținută de organele fiscale, ceea ce

poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați,

solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul

respingerii cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. 128 din 29

februarie 2012, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, ca

fiind nefondată.

În motivele de recurs

a fost criticată soluția instanței de fond deoarece susținerile făcute în

conținutul acțiunii de către societatea reclamantă nu constituie motive

suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul

administrativ-fiscal, raportat de împrejurările de fapt și de drept aplicabile

în cauză.

Referitor la

îndeplinirea condiției privind iminența procedurii unei pagube s-a apreciat că

evidența unei asemenea pagube, ce ar rezulta din raportul dintre suma reținută

ca obligație bugetară și mărimea profitului societății sau a datoriilor

acesteia, este străină filosofiei prevederilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

care se referă la un prejudiciu material viitor și previzibil.

În privința acestei

condiții, instanța de fond a omis faptul că reclamanta trebuia să facă dovada

existenței unui prejudiciu material, nu simple supoziții ale urmărilor

executării silite.

Intimata SC

"M." SRL a depus la dosar înscrisuri.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

În fața instanței de

fond s-a solicitat de către reclamantă, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea deciziei de impunere prin care s-a stabilit obligația de plată a

sumelor de 179.476 RON, reprezentând impozit pe profit de 105.583 RON - dobânzi

și 26.921 RON - penalități de întârziere, 272.115 RON - reprezentând TVA,

115.763 RON - dobândă și 40.817 RON - penalități de întârziere, iar prin

sentința atacată s-a dispus suspendarea deciziei de impunere până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației ce face obiectul

Dosarului nr. 938/44/2012.

Suspendarea actului

administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor

acesteia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu

și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

lege.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate", iar conform art. 15 alin. (1) din același act normativ,

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată

de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată

instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În

acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare

se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată,

până la soluționarea acțiunii în fond".

Prin urmare, legea

impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării în

conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004:

- să se facă

suspendarea executării unui act administrativ unilateral;

- să se facă dovada

formulării acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se

solicită;

- să se facă dovada

existenței "cazului bine justificat";

- să se facă dovada

"pagubei iminente".

Cu privire la primele

două condiții, se constată că sunt îndeplinite deoarece se cere suspendarea

executării unui act administrativ-fiscal, iar acțiunea de anulare formează

obiectul Dosarului nr. 938/44/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal.

În cazul actelor

administrativ-fiscale, C. proc. fisc. a instituit și obligația plății unei

cauțiuni, condiție ce a fost îndeplinită în cauză.

"Cazul bine

justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția

existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se

regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea

actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a

interveni suspendarea executării unui act administrativ trebuie să existe un

indiciu temeinic de nelegalitate.

În privința cazului

bine justificat, așa cum a arătat și instanța de fond, ar putea fi considerată

îndeplinită această condiție deoarece reprezintă o îndoială asupra prezumției

de legalitate a actului administrativ faptul că la calcularea accesoriilor nu

s-a ținut seama de data la care au fost depuse deconturile de TVA cu sume

negative.

De altfel, în cadrul

cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de anulare a actului,

ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că analiza

legalității și temeiniciei o va face instanța învestită cu soluționarea

acțiunii în anulare.

Paguba iminentă, o

altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării

unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui

serviciu public.

Și în privința

acestei condiții au fost depuse la dosar probe care dovedesc prejudiciul

material, viitor și previzibil ce s-ar crea reclamantei prin executarea sumelor

prevăzute în raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere.

Pentru a preveni

producerea unor asemenea consecințe, se impune suspendarea actului

administrativ-fiscal până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare, mai

ales că este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, așa cum a reținut

și instanța de fond.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva

Sentinței nr. 418 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ