ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 967/2014

Asupra cererilor de revizuire conexate, constată; La data de 19 iulie 2013 revizuentul Serviciul Român de Informații - UM X Alba Iulia, prin unitatea militară Y a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, arătând că există contrarietate între Decizia civilă nr. 514 din 18 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3317/176/2011 și Sentința civilă nr. 280 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Alba, pronunțată în Dosarul nr. 1100/107/2008, modificată prin Decizia civilă nr. 196 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, respectiv prin Decizia nr. 1078 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a solicitat modificarea Deciziei nr. 514 din 18 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3317/176/2011, cu consecința respingerii apelului promovat de O.E. împotriva Sentinței civile nr. 280 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Alba. În motivarea cererii sale, revizuentul a arătat că cele două hotărâri sunt contradictorii, deoarece, în esență, s-au acordat măsuri reparatorii pentru suprafețe diferite de teren, în favoarea reclamantei O.E., deși litigiul era tranșat, având autoritate de lucru judecat în cadrul primului proces ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1100/107/2008 al Tribunalului Alba. Astfel, s-a susținut că imobilul revendicat de O.E.

în suprafață totală de 1.798 mp a făcut obiectul Dosarului nr. 1100/107/2008, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 280 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Alba, obligând SRI și Inspectoratul Județean Alba să emită decizie motivată, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu. Ulterior, în cadrul judecării dosarului, prin Decizia civilă nr. 196 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia au fost obligați pârâții să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului construcție și teren înscris în CF … Alba Iulia nr. top 1256, 1255/1, în suprafață de 1.223 mp, conform expertizei întocmite în cauză, iar pentru diferența de teren de 371 mp au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin Decizia nr. 1078 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse recursurile pârâților și a fost admis recursul reclamantei O.E., a fost modificată decizia Curții de Apel, în sensul că au fost acordate măsuri reparatorii pentru suprafața de 465,04 mp. În cadrul celui de-al doilea proces ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3317/176/2011 și a fost finalizat prin Decizia nr. 514 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admis recursul, schimbându-se sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantă în ceea ce privește petitele 1 și 4, în sensul că s-a admis capătul de cerere în constatare a faptului că parcela nr. 1 din imobilul înscris în CF … Alba Iulia top 1256, 1255/1 are o suprafață de 1.798,17 mp, în loc de 1.223 mp.

S-a argumentat de către revizuent, că deși în cadrul primului proces s-a urmărit restituirea în natură a imobilului ce făcea obiectul Legii nr. 10/2001, iar în al doilea proces s-a solicitat rectificarea cărții funciare, s-a urmărit aceeași finalitate, adică obținerea unei suprafețe de teren, cu o suprafață mai mare, așa cum rezultă din cel de-al doilea litigiu dedus judecății. Rezultatul celui de-al doilea proces nu poate fi acceptat, deoarece se opune autoritatea de lucru judecat ce rezultă din primul proces și, în consecință, se impune modificarea Deciziei civile nr. 514 din 18 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3317/176/2011. Cererea de revizuire este nefondată.

Examinând actele și lucrările dosarului, precum și susținerile revizuentului, Înalta Curte reține, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, că hotărârile invocate, deși sunt irevocabile și vizează fondul cauzei, nu sunt potrivnice. Revizuentul, în cuprinsul cererii sale a arătat că există contrarietate între Decizia civilă nr. 514 din 18 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3317/176/2011 și Sentința civilă nr. 280 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Alba, pronunțată în Dosarul nr. 1100/107/2008, modificată prin Decizia civilă nr. 196 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, respectiv prin Decizia nr. 1078 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a solicitat modificarea Deciziei nr. 514 din 18 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3317/176/2011, cu consecința respingerii apelului promovat de O.E. împotriva Sentinței civile nr. 280 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Alba. Potrivit dispozițiilor legale ce reglementează calea de atac a revizuirii, pentru contrarietate de hotărâri trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții: existența unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul judiciar; hotărârile judecătorești să fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză. În doctrină și jurisprudență s-a apreciat că această ultimă condiție este fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.

De asemenea, în practica instanțelor s-a apreciat că în măsura în care, în ultima hotărâre pronunțată în cauză, instanța a analizat autoritatea de lucru judecat, atunci hotărârile nu mai pot fi potrivnice, deoarece s-a statuat irevocabil asupra aspectelor care determină diferențele dintre cele două litigii (în acest sens Deciziei nr. 4226/2007 a ICCJ, s. civ. și de prop. int.; CSJ, s. civ. Decizia nr. 1484/2000 și Decizia nr. 861/2000). Așadar, dacă în al doilea proces, cum este cazul și în speță, prima hotărâre a fost invocată și instanța a respins excepția puterii de lucru judecat sau a admis-o pe anumite aspecte, partea nu mai poate reitera aceeași excepție pe calea revizuirii, deoarece se opune însăși autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date excepției procesuale respective.

Trebuie menționat că prin Decizia civilă nr. 514 din 18 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă s-a admis recursul declarat de reclamanta O.E. împotriva Deciziei civile nr. 254/A/2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă - în Dosar nr. 3317/176/2011. A modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de reclamanta O.E. împotriva Sentinței civile nr. 1072/2012 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în Dosar nr. 3317/176/2011. A schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta O.E. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, Municipiul Alba Iulia prin primar, Consiliul Local Alba Iulia și Serviciul Român de Informații, în ceea ce privește petitele 1 și 4 din cerere, și rejudecând în aceste limite.

A constatat că suprafața faptică a parcelei nr. 1 din imobilul înscris în CF … Alba Iulia, actual CF 83227 Alba Iulia, nr. top 1256, 1255/1 este de 1.798,17 mp și a dispus rectificarea suprafeței de carte funciară. A dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei O.E. asupra imobilului identificat mai sus, în baza acestei decizii. A menținut dispozițiile Sentinței civile nr. 1072/2012 în ceea ce privește respingerea acțiunii reclamantei pentru petitele 2 și 3 din cerere.

Or, analizând considerentele Deciziei nr. 514 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, a cărei modificare se cere prin revizuire, Înalta Curte reține că instanța a examinat incidența autorității de lucru judecat asupra soluționării cauzei, în raport cu hotărârile pronunțate anterior, respectiv Sentința civilă nr. 280 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Alba, pronunțată în Dosarul nr. 1100/107/2008, modificată prin Decizia civilă nr. 196 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, respectiv prin Decizia nr. 1078 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a statuat de instanță că acțiunea introductivă din Dosarul nr. nr. 3317/176/2011 are ca obiect o rectificare de carte funciară în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, ce vizează o schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra imobilului în litigiu.

Acest cadru legal al cererii reclamantei care a solicitat rectificarea cărții funciare prin majorarea suprafeței terenului restituit în natură și înscrierea suprafeței reale în cartea funciară, nu afectează dreptul de proprietate al proprietarului tabular sau al vecinilor săi, ci doar schimbarea unor aspecte tehnice ale parcelei. Așadar, obiectul cererii este diferit de cel care a făcut obiectul Dosarului nr. 1100/107/2008 care se referea la o contestație în temeiul Legii nr. 10/2001 și, în consecință, nu se poate reține excepția autorității lucrului judecat în raport cu litigiul anterior. De asemenea, instanța a mai reținut cu privire la capătul al doilea al acțiunii, că acesta este lipsit de interes, deoarece pârâții au fost obligați prin Decizia civilă nr. 196/A/2009 să-i restituie reclamantei, în natură, un teren identificat topografic cu nr. 1256,1255/1, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în dosar.

Prin urmare, pârâții trebuia să emită dispoziții de restituire în natură cu privire la terenul indicat sub numărul topografic menționat anterior. În cadrul analizei efectuate în considerente, s-a statuat de Curtea de Apel Alba Iulia, că în ceea ce privește capătul de cerere nr. 3 al acțiunii reclamantei, prin care aceasta a solicitat obligarea pârâților la restituirea parcelei nr. 2, respectiv a imobilului identificat cu nr topografic 1255/2, în suprafața de 281,31 mp, există autoritate de lucru judecat. Astfel, s-a considerat anterior că această parcelă nu a putut fi restituită în natură, alături de parcela nr. 3, întrucât terenul se află sub clădirile aparținând pârâtului SRI. Pentru această suprafață s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Așadar, imobilul solicitat în litigiul ce face obiectul Dosarului nr. 3317/176/2011, era supus legii speciale, iar reclamanta O.E. a obținut măsuri reparatorii în condițiile acelei legi, astfel că nu mai era posibilă discutarea obținerii în natură a aceluiași imobil. Așa fiind, este evident că aspectele ce privesc conținutul autorității de lucru judecat, în conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ. din 1864, referitoare la părți, obiect și cauză au fost analizate în detaliu de Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 514 din 18 iunie 2013, în raport cu hotărârile ce au făcut obiectul Dosarului nr. 1100/107/2008, statuându-se, în esență, că au obiecte diferite: contestație în temeiul Legii nr. 10/2001 (Dosarul nr. 1100/107/2008) și rectificare carte funciară în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 (Dosarul nr. 3317/176/2011).

În acest context, susținerile revizuentului că există contrarietate între Decizia civilă nr. 514 din 18 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3317/176/2011 și Sentința civilă nr. 280 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Alba, pronunțată în Dosarul nr. 1100/107/2008, modificată prin Decizia civilă nr. 196 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, respectiv prin Decizia nr. 1078 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt nefondate și cererea de revizuire urmează să fie respinsă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Serviciul Român de Informații - UM X Alba Iulia prin unitatea militară Y, împotriva Deciziei nr. 514 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, precum și cererea conexă ce a făcut obiectul Dosarului nr. 681/57/2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014. Procesat de GGC - LM