ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 797/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., din

actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba sub nr. 6813/2004, reclamantul C.N. a solicitat în

contradictoriu cu Primăria Municipiului Alba Iulia, prin primar, ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 591 din 19

noiembrie 2004 emisă de pârât și pe cale de consecință să fie obligat acesta

din urmă la restituirea în natură a echivalentului imobilului teren, fost

înscris în C.F. 5116 Alba Iulia nr.top. 2528/1/1/1 în suprafață de 2746 mp, ce

a fost expropriat în baza Decretului nr. 213/1980. În caz contrar, reclamantul

a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobil.

În motivare, reclamantul a arătat că

deși a solicitat restituirea în natură a imobilului sau alt teren în schimb,

prin dispoziția atacată nu s-a dat curs acestei cereri , deși pârâta deține în

proprietate o serie de terenuri.

S-a mai arătat că valoarea

imobilului stabilită de pârâtă nu corespunde realității iar oferta de titluri

de valoare nominală este nelegală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la

data de 7 februarie 2005, pârâta a solicitat respingerea acțiunii apreciind

dispoziția atacată ca temeinică și legală. În cauză au fost depuse toate

înscrisurile care au stat la baza soluționării notificării formulată de reclamantul

C.N., administrându-se și proba cu expertiză topografică.

Prin sentința civilă nr. 1643 din 7

decembrie 2005, Tribunalul Alba a respins acțiunea reclamantului cu motivarea

că antecesorii acestuia, C.S. și C.V. au fost proprietari tabulari asupra

terenului de 3350 mp înscris în C.F. 5116 Alba Iulia nr.top.2628/1/1, până în

anul 1980 când imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 213 din acel

an.

În considerentele sentinței se

apreciază că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent

conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 11 alin. (4)

din același act normativ și art. 24 din Legea nr. 247/2005.

S-a considerat că , potrivit

dispozițiilor art. 16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005 cuantumul despăgubirilor

urmează a fi stabilit de Comisia Centrală, în urma întocmirii raportului de

evaluare.

În temeiul dispozițiilor art. 24 din

Legea nr. 10/2001 instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Alba Iulia, investită

cu soluționarea apelului declarat în termen legal de către reclamantul C.N.,

prin decizia nr. 170/A din 18 mai 2006 , a admis calea de atac declarată

împotriva sentinței civile nr. 1643/2005 a Tribunalului Alba, pe care a

desființat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea fondului

cauzei.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel a reținut că raportul juridic dintre reclamant și pârâtă, concretizat

în emiterea dispoziției atacate la data de 19 noiembrie 2004, s-a născut sub

imperiul Legii nr. 10/2001, iar împrejurarea că, după nașterea litigiului a

apărut o modificare a acestei legi nu influențează cu nimic asupra legii

aplicabile.

În contra deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Alba Iulia, critica,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Au fost

invocate în drept și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Astfel, se susține că, instanța de

apel în mod greșit a admis apelul declarat împotriva sentinței instanței de

fond întrucât tribunalul a analizat și verificat toate aspectele care vizează

soluționarea notificării formulată de către reclamant.

Un al doilea motiv se referă la

greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001

republicată, deoarece legiuitorul a statuat că în ipoteza în care restituirea

în natură nu mai este posibilă se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent

conform art. 11 alin. (8) din acest act normativ.

Analizând hotărârea atacată, în

limitele criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile

administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul

este întemeiat în sensul următoarelor considerente:

În condițiile art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri reparatorii adiacente, deciziile/dispozițiile emise de

entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare

sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite

cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se

acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora,

inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de

persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta.

Iar conform art. 5 și art. 6 al

aceluiași text, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea

dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise,

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare. După primire dosarului, evaluatorul sau societatea de

evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate , și va întocmi

raportul de evaluare pe care îl va trimite Comisiei Centrale. Acest raport va

conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurilor de

despăgubire.

Așadar, după modificarea Legii nr.

10/2001 despăgubirile pentru imobilele care nu mai pot fi restituite în natură,

astfel cum este cazul în speță se acordă potrivit Legii speciale 247/2005, după

procedura instituită de titlul VII.

Cum instanța a nesocotit

dispozițiile mai sus menționate se impune trimiterea cauzei la instanța de apel

pentru a analiza pe fond apelul.

În consecință, Înalta Curte va

admite recursul și, în temeiul art. 312 alin. (3) teza întâi C. proc. civ., va

dispune casarea deciziei pronunțate în cauză de Curtea de Apel Alba Iulia și

trimiterea cauzei la această din urmă instanță în vederea rejudecării apelului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Alba Iulia împotriva deciziei nr. 170 A din 18 mai 2006 a

Curții de Apel Alba Iulia, casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2007.