ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3127/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3127/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurile civile de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 25 noiembrie 2003 numitul
C.I. a atacat la Tribunalul Alba Dispoziția nr. 648/2003 emisă de Primarul
municipiului Alba Iulia prin care i s-a respins notificarea formulată în baza Legii
nr. 10/2001vizând restituirea în natură, ori în subsidiar acordarea de
despăgubiri bănești, pentru un teren preluat abuziv în suprafață de 966 mp.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a
arătat că prin Decretul nr. 301/1981 al fostului Consiliul de Stat imobilul a
fost expropriat în mod abuziv; cu toate acestea, notificarea formulată i-a fost
respinsă prin dispoziția atacată.
La data de 27 ianuarie 2004 C.D.,
soția reclamantului, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cu
obiect și motivare identice cu cele ale acțiunii principale.
Pârâtul Primarul municipiului Alba
Iulia a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și a cererii de
intervenție, învederând că terenul nu a fost expropriat ci a trecut în
proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, cu prilejul vânzării
bunului de către proprietarul anterior, P.E. Cum o astfel de preluare nu poate
fi considerată abuzivă, dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile.
Examinând probatoriile administrate,
Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 744 din 23 iunie 2004:
-
a admis acțiunea
și cererea de intervenție;
-
a anulat
dispoziția atacată;
- a constatat că
reclamantul și intervenienta sunt îndreptățiți la restituirea în natură a unei
parcele de 161 mp teren și la măsuri reparatorii în echivalent, în limita
valorică de 771.017.624 lei pentru alte două parcele, cu suprafețe de 654 mp și
respectiv 14 mp;
- a obligat pârâtul primarul municipiului Alba
Iulia să emită dispoziții de restituire în sensul menționat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a
reținut în esență că:
- terenul a fost preluat de stat în
mod abuziv, cu titlu de expropriere, în anul 1985;
- reclamantul și intervenienta nu au beneficiat
nici la data exproprierii și nici ulterior, de despăgubiri;
- expertiza tehnică a concluzionat că 191 mp
teren sunt liberi iar pentru diferențele ce nu pot fi restituite în natură
reclamantul și intervenienta sunt îndreptățiți la măsurii reparatorii conform
prevederilor Legii nr. 10/2001;
împotriva acestei sentințe a declarat apel
pârâtul, susținând că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
reclamantul și intervenienta au dobândit numai construcțiile, nu și terenul,
care a devenit proprietate de stat prin aplicarea prevederilor art. 30 din Legea
nr. 58/1974 și că după 1990, prin ordin al prefectului, acestora le-a fost
restituită suprafața de 610 mp teren, astfel încât nu au calitatea de „persoane
îndreptățite” în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin
decizia nr. 259 din 25 februarie 2005, a respins apelul ca nefondat, reținând
și motivul că:
- indiferent de prevederile Legii
nr. 58/1974, terenul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului prin
exproprierea dispusă de Decretul nr. 301/1981;
- terenul este ocupat parțial de
blocuri de locuințe, astfel încât distincțiile făcute de instanța de fond cu
privire la natura măsurilor reparatorii sunt corecte.
Prin aceeași deciziei a fost admisă
în parte cererea intimaților C.I. și D. cu privire la cheltuielile de judecată,
dispunându-se obligarea pârâtului apelant la plata sumei de 27.000.000 lei cu
acest titlu, considerată adecvată în raport cu complexitatea cauzei și munca
prestată de avocat.
Intimații reclamant și intervenientă
au formulat cerere de rectificare a erorii materiale sub acest aspect,
învederând că onorariul avocatului lor în faza de apel a fost de 77.000.000
lei.
Prin încheierea din 22 aprilie 2005
Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea, apreciind că nu sunt întrunite
cerințele prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
Împotriva deciziei pârâtul Primarul
Municipiului Alba Iulia a formulat prezentul recurs, criticând-o în sensul
prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru aplicarea greșită a legii,
susținând în principal că:
- din contractul de
vânzare-cumpărare nr. 2165/1977 rezultă fără putință de tăgadă că soții C. au
dobândit numai construcțiile, nu și terenul, în legătură cu care s-a făcut
aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974;
- exproprierea dispusă prin Decretul
nr. 301/1981 a vizat, în cazul intimaților, doar construcțiile și împrejurarea
acestora;
- prin două ordine succesive ale
Prefectului județului Alba din anii 1992 și respectiv 1995 intimaților li s-a
restituit suprafața de 610 mp teren conform Legii nr. 18/1991, astfel încât
aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și art. 4 din
Legea nr. 10/2001 iar cererile lor trebuiau respinse.
Reclamantul C.I. și intervenienta în
interes propriu C.D. au atacat încheierea din 22 aprilie 2005, solicitând
obligarea apelantului la suportarea în întregime a onorariului avocațial în
cuantum de 77.000.000 lei.
Examinând actele și lucrările
dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:
În mod cert din probatoriile
administrate (înscrisuri concordante în acest sens) rezultă mai multe
împrejurări relevante pentru soluționarea cauzei și care au fost interpretate
și apreciate greșit de către instanțe:
- în anul 1977, când reclamantul și
intervenienta au dobândit imobilul prin cumpărare, terenul a fost preluat, de
la vânzătorul P., și trecut în proprietatea statului ca efect al aplicării art.
30 din Legea nr. 58/1974;
- prin Decretul de expropriere nr. 301/1981
nu s-a preluat de la soții C. terenul (pe care aceștia nu l-au avut niciodată
în patrimoniu ca proprietari), ci doar 34 mp construcții și o împrejmuire de 75
m liniari.
- terenul în litigiu ar fi intrat
sub incidența art. 35 din Legea nr. 18/1991 aferent construcției, dar în speță
aceasta a fost demolată;
- în orice caz, în condițiile Legii
nr. 18/1991 reclamantului și intervenientei li s-a reconstituit, la cerere,
dreptul de proprietate pentru o suprafață de 610 mp din terenul în litigiu.
Așa fiind, se constată că instanțele
au aplicat greșit prevederile art. 3, art. 4 și art. 8 din Legea nr. 10/2001,
reclamantul și intervenienta neavând calitatea de persoană îndreptățită la
restituire iar pe de altă parte prevederile actului normativ menționat nefiind
aplicabile în cauză.
În consecință, cum prevederile art. 304
pct. 9 C. proc. civ. sunt incidente, în raport de prevederile art. 312 și art. 314
C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va modifica
în tot decizia atacată în sensul admiterii apelului acestuia împotriva
sentinței tribunalului.
Schimbând în totalitate sentința și
rejudecând în fond, Înalta Curte va dispune, pentru motivele arătate,
respingerea ca neîntemeiate a acțiunii și a cererii de intervenție.
Pe cale de consecință, admițându-se
apelul, se va înlătura dispoziția privind obligarea apelantului pârât la plata
cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, în cuantum de 27.000.000
lei.
În ceea ce privește recursul
declarat de reclamant și intervenientă împotriva încheierii de ședință din 22
aprilie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, acesta va fi respins ca nefondat
conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. în raport de
soluția dată apelului prin admiterea recursului și de împrejurarea că în cauză
nu s-a comis o eroare materială, instanța având posibilitatea, în baza art. 274
alin. (3) C. proc. civ. „să micșoreze onorariile avocaților față de valoarea
pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât
Primarul municipiului Alba Iulia împotriva deciziei civile nr. 259 din 25 februarie
2005 a Curții de Apel Alba Iulia.
Modifică în tot decizia recurată.
Admite apelul declarat de același pârât
împotriva sentinței civile nr. 744 din 23 iunie 2004 a Tribunalului Alba.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge ca
neîntemeiate acțiunea formulată de reclamantul C.I. și cererea de intervenție
formulată de intervenienta C.D.
Înlătură dispoziția de obligare a
pârâtului-apelant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 27.000.000 ROL:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamanții C.I. și C.D. împotriva încheierii din 22 aprilie 2005 a Curții de
Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2006.