ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1424 din 5 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2446/2005, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.M., dispunând următoarele: „Anulează dispoziția nr. 209 din 21 martie 2005 emisă de primarul municipiului Alba Iulia, de respingere a notificării nr. 4453/2001. Constată că imobilul înscris în C.F. 3821 Alba Iulia, nr. top. 3655/3/2 în suprafață de 720 mp a trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român. Dispune restituirea în natură a suprafeței de 195 mp care nu este ocupată de construcții, teren identificat în raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert T.N.

Obligă pârâtul să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 195 mp și dispune intabularea reclamantei asupra acestei suprafețe. Constată că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri (…) pentru imobilul ocupat de construcții (…) în suprafață de 525 mp. Obligă primarul municipiului Alba Iulia să propună reclamantei acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 și să emită o dispoziție în acest sens. Respinge cererea (…) împotriva pârâților Consiliul Local Alba Iulia și Prefectura județului Alba”.

În esență, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, că imobilul a fost expropriat iar din suprafața expropriată, de 720 mp, o suprafață de 195 mp nu este ocupată de construcții, putând fi restituită în natură, pentru diferența de teren reclamanta fiind îndreptățită la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de primarul municipiului Alba Iulia potrivit deciziei nr. 87/A din 17 martie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Motivele invocate de apelant, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, a greșitei interpretări și aplicări a art. 11 din Legea nr. 10/2001 (suprafață de 195 mp teren, pentru care s-a dispus restituirea în natură, nu este liberă; scopul pentru care a operat exproprierea ocupă funcțional întregul teren revendicat) și a lipsei calității procesuale active a reclamantei (nu reclamanta a formulat notificarea, ci antecesoarea acesteia în drepturi, S.E.), au fost înlăturate de către instanța de apel, cu următoarea argumentare: - Dispoziția contestată a fost emisă de primar în calitate de reprezentant al municipiului Alba Iulia, calitate pe care apelantul și-o păstrează și în etapa contencioasă, în cadrul contestației formulate împotriva acestei dispoziții.

- Raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe nu evidențiază că suprafața de 195 mp (neocupată de clădiri) ar fi afectată funcțional imobilelor edificate pe terenul expropriat, astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. - Reclamanta este moștenitoare a defunctei S.E., titulara notificării și proprietară tabulară asupra imobilului anterior exproprierii, astfel că față de dispozițiile legale care guvernează materia moștenirii, aceasta preia calitatea de persoană îndreptățită a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 a antecesoarei ei. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul primarul municipiului Alba Iulia, criticând-o ca fiind nelegală, în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru următoarele motive: 1. În litigiile reglementate de Legea nr. 10/2001, primarul nu are calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât, prin acțiunea introductivă, a fost chemat în judecată municipiul Alba Iulia, aspect neobservat de instanțe. 2. Instanțele anterioare au nesocotit dispozițiile art. 11 alin. (4) ale Legii nr. 10/2001. Scopul pentru care a operat exproprierea imobilului înscris în C.F. nr. 3821 Alba Iulia nr.top. 3655/2 ocupă funcțional întreg terenul expropriat. Din expertiza tehnică efectuată, rezultă cu certitudine veridicitatea aspectelor contestate, cele două instanțe ignorând atât starea de drept cât și cea de fapt.

3. Reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită la beneficiul legii, deoarece nu a formulat notificarea conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, deși conform contractului de donație încheiat la 26 decembrie 1968 era proprietară, iar prin dispoziția contestată s-a soluționat notificarea formulată de S.E., nu P.M. Examinând cu prioritate motivele de ordine publică prezentate și sistematizate la pct. 1 și 3, Curtea constată că acestea nu sunt fondate. 1. Conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor.

De asemenea, art. 26 alin. (4) din actul normativ analizat stabilește, cu referire la procedura contestării în justiție a dispozițiilor emise potrivit art. 21 alin. (4), că „entitatea care a emis dispoziția va decide, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată”. Legea specială de reparație conferă astfel primarilor calitate exclusivă de reprezentant legal, atât în faza administrativă cât și în cea judiciară, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale. Conform art. 87 alin. (1) și (2) C. proc. civ., persoanele juridice de drept public, precum și persoanele juridice de drept privat, sunt citate în instanță prin reprezentanții lor legali, situație pe care o regăsim și în cauza dedusă judecății.

Din perspectiva prevederilor legale menționate, cât și față de cuprinsul dispozitivului sentinței pronunțate în primă instanță, este evident că Primarul municipiului Alba Iulia nu a fost citat în proces și obligat la măsurile indicate în dispozitivul hotărârii în nume propriu ci în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale, deținătoare a terenului în litigiu. În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive reiterată în recurs de primarul municipiului Alba Iulia este neîntemeiată. 3. Prin dispoziția nr. 209 din 21 martie 2005, notificarea nr. 4453/2001, adresată de S.E. Primăriei Alba Iulia, a fost respinsă cu motivarea că „petenta nu este persoană îndreptățită la beneficiul legii”, în anexa Decretului nr. 512/1971” figurează ca și expropriată P.M.”, fiica petentei, care deținea terenul în baza unui contract de donație întocmit sub semnătură privată.

Titulara notificării, S.E., fiind decedată la data emiterii dispoziției de respingere (data decesului, 13 iunie 2003), contestația a fost formulată de moștenitoarea legală a acesteia, reclamanta P.M., în patrimoniul căreia s-au transferat toate drepturile și obligațiile defunctei, ca efect al deschiderii succesiunii legale, inclusiv dreptul de a ataca în justiție dispoziția menționată. Reclamanta are astfel calitate procesuală activă pentru promovarea cererii de chemare în judecată. În cadrul aceluiași motiv de recurs, se susține că autoarea reclamantei, cea care a depus notificarea, nu avea calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001, deoarece nu era proprietara imobilului la data exproprierii, susținere, de asemenea, neîntemeiată.

Art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că, în absența unor probe contrare, existența dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Deși în anexa decretului de expropriere persoana individualizată în calitate de proprietar este P.M., care nu a depus notificare în termenul prevăzut de lege, iar la dosarul cauzei a fost depus contractul de donație încheiat la 26 decembrie 1968 între S.E., în calitate de donatoare și fiica sa, reclamanta P.M., în calitate de donatară, în cauză s-a făcut proba contrară, în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului expropriat aparținea numitei S.E.

Dreptul de proprietate al titularei notificării este confirmat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 919/443 din 26 noiembrie 1960 de Notariatul de Stat al Raionului Alba și de extrasul de carte funciară (fila 23 dosar tribunal), conform căruia, la data preluării de către stat a motivului, dreptul de proprietate era intabulat pe numele S.E.. Contractul de donație invocat de recurent nu are relevanța juridică preconizată de recurent, nefiind încheiat în formă autentică, cerință impusă sub sancțiunea nulității de art. 813 C. civ., și nici înscris în cartea funciară (art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938). Recursul este fondat în limita motivului care vizează nelegalitatea soluției de restituire a suprafeței de 195 mp teren.

Conform raportului de expertiză întocmită în primă instanță, terenul în suprafață de 195 mp, neocupat de construcții, apreciat de instanțele anterioare a fi restituibil în natură, este alcătuit din două parcele notate de expert cu nr. 7 și nr. 8, una în suprafață de 51 mp (nr. 7) și cea de-a doua în suprafață de 144 mp (nr. 8). Cu privire la parcela nr. 7 (51 mp) expertul precizează că se află „în fața” blocului 10 A, a unui „magazin naturist și cabinet medical” și a unui „magazin auto”și că din bloc spre teren „există făcută o ușă”, iar în legătură cu parcela nr.8 (144 mp) arată că pe teren „se găsesc două cămine de canalizare notate C și rețeaua subterană aferentă și un cămin de apă notat A și rețeaua subterană aferentă”.

Or, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, sunt exceptate de la restituirea în natură nu numai terenurile ocupate integral de construcții ci și terenurile afectate de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane sau rurale, precum și cele ocupate funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea. Cum suprafața de 195 mp este afectată unor amenajări de utilitate publică (conducte subterane de canalizare, termoficare, apă) și poziționată în continuarea unor clădiri (bloc de locuințe, magazine), făcând parte integrantă din ansamblurile de locuințe în vederea realizării cărora a fost emis decretul de expropriere, restituirea în natură nu este posibilă, sub acest aspect sentința primei instanțe menținută prin decizia recurată, fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice decizia, să admită apelul și să schimbe în parte sentința, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la restituirea în natură a suprafeței de 195 mp și la intabularea dreptului de proprietate, constatând că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru această suprafață de teren. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Alba Iulia împotriva deciziei nr. 87/A din 17 martie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o modifică în sensul admiterii apelului. Schimbă în parte sentința nr. 1424 din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Alba, secția civilă, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la restituirea în natură a 195 mp și intabularea acestei suprafețe de teren. Constată îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren de 720 mp. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2007.