ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1424 din 5

octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2446/2005, Tribunalul Alba, secția

civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.M., dispunând

următoarele:

„Anulează dispoziția nr. 209 din 21

martie 2005 emisă de primarul municipiului Alba Iulia, de respingere a

notificării nr. 4453/2001. Constată că imobilul înscris în C.F. 3821 Alba

Iulia, nr. top. 3655/3/2 în suprafață de 720 mp a trecut în mod abuziv în

proprietatea Statului Român. Dispune restituirea în natură a suprafeței de 195

mp care nu este ocupată de construcții, teren identificat în raportul de

expertiză topografică efectuat în cauză de expert T.N. Obligă pârâtul să-i

recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 195 mp și

dispune intabularea reclamantei asupra acestei suprafețe. Constată că

reclamanta este îndreptățită la despăgubiri (…) pentru imobilul ocupat de

construcții (…) în suprafață de 525 mp. Obligă primarul municipiului Alba Iulia

să propună reclamantei acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale

conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 și să emită o dispoziție în acest sens.

Respinge cererea (…) împotriva pârâților Consiliul Local Alba Iulia și

Prefectura județului Alba”.

În esență, instanța de fond a reținut

că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită a beneficia de prevederile

Legii nr. 10/2001, că imobilul a fost expropriat iar din suprafața expropriată,

de 720 mp, o suprafață de 195 mp nu este ocupată de construcții, putând fi

restituită în natură, pentru diferența de teren reclamanta fiind îndreptățită

la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de primarul municipiului Alba Iulia

potrivit deciziei nr. 87/A din 17 martie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă.

Motivele invocate de apelant,

referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, a greșitei interpretări

și aplicări a art. 11 din Legea nr. 10/2001 (suprafață de 195 mp teren, pentru

care s-a dispus restituirea în natură, nu este liberă; scopul pentru care a

operat exproprierea ocupă funcțional întregul teren revendicat) și a lipsei

calității procesuale active a reclamantei (nu reclamanta a formulat

notificarea, ci antecesoarea acesteia în drepturi, S.E.), au fost înlăturate de

către instanța de apel, cu următoarea argumentare:

- Dispoziția contestată a fost emisă de primar în calitate de

reprezentant al municipiului Alba Iulia, calitate pe care apelantul și-o

păstrează și în etapa contencioasă, în cadrul contestației formulate împotriva

acestei dispoziții.

- Raportul de expertiză întocmit în

fața primei instanțe nu evidențiază că suprafața de 195 mp (neocupată de

clădiri) ar fi afectată funcțional imobilelor edificate pe terenul expropriat,

astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr.

10/2001.

- Reclamanta este moștenitoare a

defunctei S.E., titulara notificării și proprietară tabulară asupra imobilului

anterior exproprierii, astfel că față de dispozițiile legale care guvernează

materia moștenirii, aceasta preia calitatea de persoană îndreptățită a

beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 a antecesoarei ei.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs apelantul primarul municipiului Alba Iulia, criticând-o ca

fiind nelegală, în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pentru următoarele motive:

Legea nr. 10/2001, primarul nu are calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult

cu cât, prin acțiunea introductivă, a fost chemat în judecată municipiul Alba

Iulia, aspect neobservat de instanțe.

nesocotit dispozițiile art. 11 alin. (4) ale Legii nr. 10/2001. Scopul pentru

care a operat exproprierea imobilului înscris în C.F. nr. 3821 Alba Iulia

nr.top. 3655/2 ocupă funcțional întreg terenul expropriat.

Din expertiza tehnică efectuată,

rezultă cu certitudine veridicitatea aspectelor contestate, cele două instanțe

ignorând atât starea de drept cât și cea de fapt.

persoană îndreptățită la beneficiul legii, deoarece nu a formulat notificarea

conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, deși conform contractului de

donație încheiat la 26 decembrie 1968 era proprietară, iar prin dispoziția

contestată s-a soluționat notificarea formulată de S.E., nu P.M.

Examinând cu prioritate motivele de

ordine publică prezentate și sistematizate la pct. 1 și 3, Curtea constată că

acestea nu sunt fondate.

Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face

prin dispoziția motivată a primarilor.

De asemenea, art. 26 alin. (4) din

actul normativ analizat stabilește, cu referire la procedura contestării în

justiție a dispozițiilor emise potrivit art. 21 alin. (4), că „entitatea care a

emis dispoziția va decide, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac

prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată”.

Legea specială de reparație conferă

astfel primarilor calitate exclusivă de reprezentant legal, atât în faza

administrativă cât și în cea judiciară, în cazul imobilelor deținute de

unitățile administrativ-teritoriale.

Conform art. 87 alin. (1) și (2) C.

proc. civ., persoanele juridice de drept public, precum și persoanele juridice

de drept privat, sunt citate în instanță prin reprezentanții lor legali,

situație pe care o regăsim și în cauza dedusă judecății.

Din perspectiva prevederilor legale

menționate, cât și față de cuprinsul dispozitivului sentinței pronunțate în

primă instanță, este evident că Primarul municipiului Alba Iulia nu a fost

citat în proces și obligat la măsurile indicate în dispozitivul hotărârii în

nume propriu ci în calitate de reprezentant legal al unității

administrativ-teritoriale, deținătoare a terenului în litigiu.

În consecință, excepția lipsei

calității procesuale pasive reiterată în recurs de primarul municipiului Alba

Iulia este neîntemeiată.

martie 2005, notificarea nr. 4453/2001, adresată de S.E. Primăriei Alba Iulia,

a fost respinsă cu motivarea că „petenta nu este persoană îndreptățită la

beneficiul legii”, în anexa Decretului nr. 512/1971” figurează ca și

expropriată P.M.”, fiica petentei, care deținea terenul în baza unui contract

de donație întocmit sub semnătură privată.

Titulara notificării, S.E., fiind

decedată la data emiterii dispoziției de respingere (data decesului, 13 iunie

2003), contestația a fost formulată de moștenitoarea legală a acesteia,

reclamanta P.M., în patrimoniul căreia s-au transferat toate drepturile și

obligațiile defunctei, ca efect al deschiderii succesiunii legale, inclusiv

dreptul de a ataca în justiție dispoziția menționată.

Reclamanta are astfel calitate procesuală

activă pentru promovarea cererii de chemare în judecată.

În cadrul aceluiași motiv de recurs,

se susține că autoarea reclamantei, cea care a depus notificarea, nu avea

calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001, deoarece nu

era proprietara imobilului la data exproprierii, susținere, de asemenea,

neîntemeiată.

Art. 24 din Legea nr. 10/2001

republicată prevede că, în absența unor probe contrare, existența dreptului de

proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate

prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Deși în anexa decretului de

expropriere persoana individualizată în calitate de proprietar este P.M., care

nu a depus notificare în termenul prevăzut de lege, iar la dosarul cauzei a

fost depus contractul de donație încheiat la 26 decembrie 1968 între S.E., în

calitate de donatoare și fiica sa, reclamanta P.M., în calitate de donatară, în

cauză s-a făcut proba contrară, în sensul că dreptul de proprietate asupra

imobilului expropriat aparținea numitei S.E.

Dreptul de proprietate al titularei

notificării este confirmat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 919/443 din 26 noiembrie 1960 de Notariatul de Stat al Raionului Alba și de

extrasul de carte funciară (fila 23 dosar tribunal), conform căruia, la data

preluării de către stat a motivului, dreptul de proprietate era intabulat pe

numele S.E..

Contractul de donație invocat de

recurent nu are relevanța juridică preconizată de recurent, nefiind încheiat în

formă autentică, cerință impusă sub sancțiunea nulității de art. 813 C. civ.,

și nici înscris în cartea funciară (art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938).

Recursul este fondat în limita

motivului care vizează nelegalitatea soluției de restituire a suprafeței de 195

mp teren.

Conform raportului de expertiză

întocmită în primă instanță, terenul în suprafață de 195 mp, neocupat de

construcții, apreciat de instanțele anterioare a fi restituibil în natură, este

alcătuit din două parcele notate de expert cu nr. 7 și nr. 8, una în suprafață

de 51 mp (nr. 7) și cea de-a doua în suprafață de 144 mp (nr. 8).

Cu privire la parcela nr. 7 (51 mp)

expertul precizează că se află „în fața” blocului 10 A, a unui „magazin

naturist și cabinet medical” și a unui „magazin auto”și că din bloc spre teren

„există făcută o ușă”, iar în legătură cu parcela nr.8 (144 mp) arată că pe

teren „se găsesc două cămine de canalizare notate C și rețeaua subterană

aferentă și un cămin de apă notat A și rețeaua subterană aferentă”.

Or, potrivit dispozițiilor art. 11

alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, sunt exceptate de la restituirea în

natură nu numai terenurile ocupate integral de construcții ci și terenurile

afectate de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane sau rurale, precum și cele ocupate funcțional de lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea.

Cum suprafața de 195 mp este

afectată unor amenajări de utilitate publică (conducte subterane de canalizare,

termoficare, apă) și poziționată în continuarea unor clădiri (bloc de locuințe,

magazine), făcând parte integrantă din ansamblurile de locuințe în vederea

realizării cărora a fost emis decretul de expropriere, restituirea în natură nu

este posibilă, sub acest aspect sentința primei instanțe menținută prin decizia

recurată, fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să

admită recursul, să modifice decizia, să admită apelul și să schimbe în parte

sentința, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la restituirea în

natură a suprafeței de 195 mp și la intabularea dreptului de proprietate,

constatând că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin

echivalent și pentru această suprafață de teren.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

primarul municipiului Alba Iulia împotriva deciziei nr. 87/A din 17 martie 2006

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o modifică în sensul

admiterii apelului.

Schimbă în parte sentința nr. 1424

din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Alba, secția civilă, în sensul înlăturării

dispozițiilor referitoare la restituirea în natură a 195 mp și intabularea

acestei suprafețe de teren.

Constată îndreptățirea reclamantei

la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren de 720

mp.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie

2007.