ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1424 din 5
octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2446/2005, Tribunalul Alba, secția
civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.M., dispunând
următoarele:
„Anulează dispoziția nr. 209 din 21
martie 2005 emisă de primarul municipiului Alba Iulia, de respingere a
notificării nr. 4453/2001. Constată că imobilul înscris în C.F. 3821 Alba
Iulia, nr. top. 3655/3/2 în suprafață de 720 mp a trecut în mod abuziv în
proprietatea Statului Român. Dispune restituirea în natură a suprafeței de 195
mp care nu este ocupată de construcții, teren identificat în raportul de
expertiză topografică efectuat în cauză de expert T.N. Obligă pârâtul să-i
recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 195 mp și
dispune intabularea reclamantei asupra acestei suprafețe. Constată că
reclamanta este îndreptățită la despăgubiri (…) pentru imobilul ocupat de
construcții (…) în suprafață de 525 mp. Obligă primarul municipiului Alba Iulia
să propună reclamantei acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale
conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 și să emită o dispoziție în acest sens.
Respinge cererea (…) împotriva pârâților Consiliul Local Alba Iulia și
Prefectura județului Alba”.
În esență, instanța de fond a reținut
că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită a beneficia de prevederile
Legii nr. 10/2001, că imobilul a fost expropriat iar din suprafața expropriată,
de 720 mp, o suprafață de 195 mp nu este ocupată de construcții, putând fi
restituită în natură, pentru diferența de teren reclamanta fiind îndreptățită
la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Sentința a rămas definitivă prin
respingerea ca nefondat a apelului declarat de primarul municipiului Alba Iulia
potrivit deciziei nr. 87/A din 17 martie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia,
secția civilă.
Motivele invocate de apelant,
referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, a greșitei interpretări
și aplicări a art. 11 din Legea nr. 10/2001 (suprafață de 195 mp teren, pentru
care s-a dispus restituirea în natură, nu este liberă; scopul pentru care a
operat exproprierea ocupă funcțional întregul teren revendicat) și a lipsei
calității procesuale active a reclamantei (nu reclamanta a formulat
notificarea, ci antecesoarea acesteia în drepturi, S.E.), au fost înlăturate de
către instanța de apel, cu următoarea argumentare:
- Dispoziția contestată a fost emisă de primar în calitate de
reprezentant al municipiului Alba Iulia, calitate pe care apelantul și-o
păstrează și în etapa contencioasă, în cadrul contestației formulate împotriva
acestei dispoziții.
- Raportul de expertiză întocmit în
fața primei instanțe nu evidențiază că suprafața de 195 mp (neocupată de
clădiri) ar fi afectată funcțional imobilelor edificate pe terenul expropriat,
astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr.
10/2001.
- Reclamanta este moștenitoare a
defunctei S.E., titulara notificării și proprietară tabulară asupra imobilului
anterior exproprierii, astfel că față de dispozițiile legale care guvernează
materia moștenirii, aceasta preia calitatea de persoană îndreptățită a
beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 a antecesoarei ei.
Împotriva deciziei instanței de apel
a declarat recurs apelantul primarul municipiului Alba Iulia, criticând-o ca
fiind nelegală, în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., pentru următoarele motive:
În litigiile reglementate de
Legea nr. 10/2001, primarul nu are calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult
cu cât, prin acțiunea introductivă, a fost chemat în judecată municipiul Alba
Iulia, aspect neobservat de instanțe.
Instanțele anterioare au
nesocotit dispozițiile art. 11 alin. (4) ale Legii nr. 10/2001. Scopul pentru
care a operat exproprierea imobilului înscris în C.F. nr. 3821 Alba Iulia
nr.top. 3655/2 ocupă funcțional întreg terenul expropriat.
Din expertiza tehnică efectuată,
rezultă cu certitudine veridicitatea aspectelor contestate, cele două instanțe
ignorând atât starea de drept cât și cea de fapt.
Reclamanta nu are calitate de
persoană îndreptățită la beneficiul legii, deoarece nu a formulat notificarea
conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, deși conform contractului de
donație încheiat la 26 decembrie 1968 era proprietară, iar prin dispoziția
contestată s-a soluționat notificarea formulată de S.E., nu P.M.
Examinând cu prioritate motivele de
ordine publică prezentate și sistematizate la pct. 1 și 3, Curtea constată că
acestea nu sunt fondate.
Conform art. 21 alin. (4) din
Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul imobilelor deținute de unitățile
administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face
prin dispoziția motivată a primarilor.
De asemenea, art. 26 alin. (4) din
actul normativ analizat stabilește, cu referire la procedura contestării în
justiție a dispozițiilor emise potrivit art. 21 alin. (4), că „entitatea care a
emis dispoziția va decide, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac
prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată”.
Legea specială de reparație conferă
astfel primarilor calitate exclusivă de reprezentant legal, atât în faza
administrativă cât și în cea judiciară, în cazul imobilelor deținute de
unitățile administrativ-teritoriale.
Conform art. 87 alin. (1) și (2) C.
proc. civ., persoanele juridice de drept public, precum și persoanele juridice
de drept privat, sunt citate în instanță prin reprezentanții lor legali,
situație pe care o regăsim și în cauza dedusă judecății.
Din perspectiva prevederilor legale
menționate, cât și față de cuprinsul dispozitivului sentinței pronunțate în
primă instanță, este evident că Primarul municipiului Alba Iulia nu a fost
citat în proces și obligat la măsurile indicate în dispozitivul hotărârii în
nume propriu ci în calitate de reprezentant legal al unității
administrativ-teritoriale, deținătoare a terenului în litigiu.
În consecință, excepția lipsei
calității procesuale pasive reiterată în recurs de primarul municipiului Alba
Iulia este neîntemeiată.
Prin dispoziția nr. 209 din 21
martie 2005, notificarea nr. 4453/2001, adresată de S.E. Primăriei Alba Iulia,
a fost respinsă cu motivarea că „petenta nu este persoană îndreptățită la
beneficiul legii”, în anexa Decretului nr. 512/1971” figurează ca și
expropriată P.M.”, fiica petentei, care deținea terenul în baza unui contract
de donație întocmit sub semnătură privată.
Titulara notificării, S.E., fiind
decedată la data emiterii dispoziției de respingere (data decesului, 13 iunie
2003), contestația a fost formulată de moștenitoarea legală a acesteia,
reclamanta P.M., în patrimoniul căreia s-au transferat toate drepturile și
obligațiile defunctei, ca efect al deschiderii succesiunii legale, inclusiv
dreptul de a ataca în justiție dispoziția menționată.
Reclamanta are astfel calitate procesuală
activă pentru promovarea cererii de chemare în judecată.
În cadrul aceluiași motiv de recurs,
se susține că autoarea reclamantei, cea care a depus notificarea, nu avea
calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001, deoarece nu
era proprietara imobilului la data exproprierii, susținere, de asemenea,
neîntemeiată.
Art. 24 din Legea nr. 10/2001
republicată prevede că, în absența unor probe contrare, existența dreptului de
proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate
prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Deși în anexa decretului de
expropriere persoana individualizată în calitate de proprietar este P.M., care
nu a depus notificare în termenul prevăzut de lege, iar la dosarul cauzei a
fost depus contractul de donație încheiat la 26 decembrie 1968 între S.E., în
calitate de donatoare și fiica sa, reclamanta P.M., în calitate de donatară, în
cauză s-a făcut proba contrară, în sensul că dreptul de proprietate asupra
imobilului expropriat aparținea numitei S.E.
Dreptul de proprietate al titularei
notificării este confirmat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub
nr. 919/443 din 26 noiembrie 1960 de Notariatul de Stat al Raionului Alba și de
extrasul de carte funciară (fila 23 dosar tribunal), conform căruia, la data
preluării de către stat a motivului, dreptul de proprietate era intabulat pe
numele S.E..
Contractul de donație invocat de
recurent nu are relevanța juridică preconizată de recurent, nefiind încheiat în
formă autentică, cerință impusă sub sancțiunea nulității de art. 813 C. civ.,
și nici înscris în cartea funciară (art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938).
Recursul este fondat în limita
motivului care vizează nelegalitatea soluției de restituire a suprafeței de 195
mp teren.
Conform raportului de expertiză
întocmită în primă instanță, terenul în suprafață de 195 mp, neocupat de
construcții, apreciat de instanțele anterioare a fi restituibil în natură, este
alcătuit din două parcele notate de expert cu nr. 7 și nr. 8, una în suprafață
de 51 mp (nr. 7) și cea de-a doua în suprafață de 144 mp (nr. 8).
Cu privire la parcela nr. 7 (51 mp)
expertul precizează că se află „în fața” blocului 10 A, a unui „magazin
naturist și cabinet medical” și a unui „magazin auto”și că din bloc spre teren
„există făcută o ușă”, iar în legătură cu parcela nr.8 (144 mp) arată că pe
teren „se găsesc două cămine de canalizare notate C și rețeaua subterană
aferentă și un cămin de apă notat A și rețeaua subterană aferentă”.
Or, potrivit dispozițiilor art. 11
alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, sunt exceptate de la restituirea în
natură nu numai terenurile ocupate integral de construcții ci și terenurile
afectate de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică ale
localităților urbane sau rurale, precum și cele ocupate funcțional de lucrările
pentru care s-a dispus exproprierea.
Cum suprafața de 195 mp este
afectată unor amenajări de utilitate publică (conducte subterane de canalizare,
termoficare, apă) și poziționată în continuarea unor clădiri (bloc de locuințe,
magazine), făcând parte integrantă din ansamblurile de locuințe în vederea
realizării cărora a fost emis decretul de expropriere, restituirea în natură nu
este posibilă, sub acest aspect sentința primei instanțe menținută prin decizia
recurată, fiind pronunțată în interpretarea și aplicarea greșită a
dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele prezentate, în
baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să
admită recursul, să modifice decizia, să admită apelul și să schimbe în parte
sentința, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la restituirea în
natură a suprafeței de 195 mp și la intabularea dreptului de proprietate,
constatând că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin
echivalent și pentru această suprafață de teren.
Vor fi menținute celelalte
dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul
primarul municipiului Alba Iulia împotriva deciziei nr. 87/A din 17 martie 2006
a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o modifică în sensul
admiterii apelului.
Schimbă în parte sentința nr. 1424
din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Alba, secția civilă, în sensul înlăturării
dispozițiilor referitoare la restituirea în natură a 195 mp și intabularea
acestei suprafețe de teren.
Constată îndreptățirea reclamantei
la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren de 720
mp.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie
2007.