ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.05.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4202/2007

HOTĂRÂRE
24.05.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4202/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 894 din 1 septembrie 2004,

Tribunalul Alba a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Ț.M.D.

împotriva pârâtei SC M. și a anulat decizia nr. 12 din 19 aprilie 2004, emisă

de pârâta care a fost obligată să emită o nouă decizie privind acordarea

măsurilor reparatorii pentru terenul neocupat de noile supraedificate și asupra

căruia pârâta are un drept de folosință.

Pârâta a fost obligată să înainteze Primăriei

municipiului Alba Iulia notificarea reclamantei, împreună cu actele

doveditoare, în vederea stabilirii măsurilor reparatorii pentru construcțiile

demolate înscrise în C.F. 1257, nr. top. 957, 958 și 959 Alba Iulia și terenul

ocupat de noile supraedificate transcrise din C.F. 1257 în C.F. 29633 – 29636

Alba Iulia.

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma

de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin

notificarea înregistrată la Prefectura județului Alba, reclamanta a solicitat acordarea

de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru partea din

imobilul înscris în C.F. 1257 Alba Iulia, naționalizat în baza Decretului nr.

92/1950 de la bunicul său G.G. și demolat, precum și restituirea în natură a

părții ce încă mai există.

Prefectura a înaintat notificarea Primăriei

municipiului Alba Iulia spre competentă soluționare în conformitate cu

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.

La rândul său, Primăria municipiului Alba Iulia și-a

declinat competența în favoarea pârâtei S.C.C.A. M. Alba Iulia, în calitate de

unitate deținătoare.

Prin decizia nr. 12 din 19 aprilie 2004, pârâta a

respins notificarea reclamantei, întrucât imobilul teren se află în

proprietatea statului și doar în folosința gratuită a pârâtei, iar pe teren s-a

edificat un activ cu trei etaje în care funcționează sediul administrativ al

societății și alte instituții ale statului, precum și societățile private.

A mai reținut tribunalul, că rațiunea Legii nr.

10/2001, justificată din motive de celeritate, este aceea ca procedura de

restituire să se efectueze nu de la titularul dreptului de proprietate asupra

imobilului, ci chiar de la persoana juridică deținătoare, motiv pentru care, în

mod nelegal, unitatea notificată a respins notificarea.

Prin decizia civilă nr. 168/A din 17 mai 2006, Curtea

de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței,

pe care a schimbat-o în parte, și, constatând că pentru suprafața de teren de

71 mp înscris în C.F. 1257 Alba Iulia, nr. top. 957/3, 958/3 și 959/3 curte a

fost emisă decizia pârâtei, a dispus obligarea acesteia să acorde măsuri

reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri, pentru

imobilele reprezentând suprafața de teren de 760 mp preluat abuziv de statul

român la data aplicării Decretului 92/1950, înscris în C.F. 1257 nr. top. 957,

958, 959 Alba Iulia, transcris în C.F. 29633 – 29636 Alba Iulia.

Apelul

declarat de pârâta SC M. a fost respins.

Curtea de

Apel a constatat că, pe parcursul judecării apelului, pârâta a emis decizia nr.

62 din 28 februarie 2006, prin care a decis restituirea în natură către

reclamantă a suprafeței de 71 mp, urmând ca reclamanta să fie pusă în posesie

cu această suprafață de teren.

În ce

privește suprafața de 760 mp teren, curtea de apel a acordat măsuri reparatorii

prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri, deoarece terenul este

ocupat de supraedificatele noi, proprietatea pârâtei.

A mai reținut

curtea de apel, că cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond

reprezintă onorariu de avocat care, în mod justificat, nu a fost limitat de

către instanță.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este

nelegală, pentru că notificarea se adresează titularului dreptului de

proprietate, iar nu deținătorului, motiv pentru care decizia pentru acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent trebuie emisă de Primărie.

Criticile

formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

persoana îndreptățită va notifica în

termenul de 6 luni, ulterior prelungit, de la data intrării în vigoare a legii

persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului,

iar potrivit art. 25 din lege, în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură

.

Prin

urmare, în aplicarea Legii nr. 10/2001, entitatea obligată să primească și să

soluționeze notificarea nu este proprietarul bunului solicitat, ci și

deținătorul acestuia. Or, deținător în sensul articolelor menționate este și

cel ce are un drept de folosință.

De

altfel, și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin

H.G. nr. 250/2007, definesc unitate deținătoare ca fiind enitatea cu

personalitate juridică care exercită, în numele statutului, dreptul de

proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii

(minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică),

fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul

său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul

legii.

Față de cele arătate, recursul declarat de reclamant

se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge ca atare.

Respinge recursul declarat de pârâta M.S.C.M. împotriva

deciziei nr. 168A din 17 mai 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1424 din 5 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2446/2005, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis în parte acțiunea formula
ÎCCJ 2006-06-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6388/2006
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 198 din 23 martie 2004 a Tribunalului Alba a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul I.E. în contradictoriu cu P
ÎCCJ 2007-01-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 797/2007
în apel a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Alba Iulia, critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Au fost invocate în drept și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată. Astfel, se su
ÎCCJ 2006-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3127/2006
Asupra recursurile civile de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 noiembrie 2003 numitul C.I. a atacat la Tribunalul Alba Dispoziția nr. 648/2003 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia prin care
ÎCCJ 2007-10-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7171/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, A.E.G. a solicitat Prefecturii județului Alba, stabilirea măsurilor reparatorii în e
Sursă