ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4202/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4202/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând
asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 894 din 1 septembrie 2004,
Tribunalul Alba a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Ț.M.D.
împotriva pârâtei SC M. și a anulat decizia nr. 12 din 19 aprilie 2004, emisă
de pârâta care a fost obligată să emită o nouă decizie privind acordarea
măsurilor reparatorii pentru terenul neocupat de noile supraedificate și asupra
căruia pârâta are un drept de folosință.
Pârâta a fost obligată să înainteze Primăriei
municipiului Alba Iulia notificarea reclamantei, împreună cu actele
doveditoare, în vederea stabilirii măsurilor reparatorii pentru construcțiile
demolate înscrise în C.F. 1257, nr. top. 957, 958 și 959 Alba Iulia și terenul
ocupat de noile supraedificate transcrise din C.F. 1257 în C.F. 29633 – 29636
Alba Iulia.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma
de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin
notificarea înregistrată la Prefectura județului Alba, reclamanta a solicitat acordarea
de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru partea din
imobilul înscris în C.F. 1257 Alba Iulia, naționalizat în baza Decretului nr.
92/1950 de la bunicul său G.G. și demolat, precum și restituirea în natură a
părții ce încă mai există.
Prefectura a înaintat notificarea Primăriei
municipiului Alba Iulia spre competentă soluționare în conformitate cu
dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.
La rândul său, Primăria municipiului Alba Iulia și-a
declinat competența în favoarea pârâtei S.C.C.A. M. Alba Iulia, în calitate de
unitate deținătoare.
Prin decizia nr. 12 din 19 aprilie 2004, pârâta a
respins notificarea reclamantei, întrucât imobilul teren se află în
proprietatea statului și doar în folosința gratuită a pârâtei, iar pe teren s-a
edificat un activ cu trei etaje în care funcționează sediul administrativ al
societății și alte instituții ale statului, precum și societățile private.
A mai reținut tribunalul, că rațiunea Legii nr.
10/2001, justificată din motive de celeritate, este aceea ca procedura de
restituire să se efectueze nu de la titularul dreptului de proprietate asupra
imobilului, ci chiar de la persoana juridică deținătoare, motiv pentru care, în
mod nelegal, unitatea notificată a respins notificarea.
Prin decizia civilă nr. 168/A din 17 mai 2006, Curtea
de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței,
pe care a schimbat-o în parte, și, constatând că pentru suprafața de teren de
71 mp înscris în C.F. 1257 Alba Iulia, nr. top. 957/3, 958/3 și 959/3 curte a
fost emisă decizia pârâtei, a dispus obligarea acesteia să acorde măsuri
reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri, pentru
imobilele reprezentând suprafața de teren de 760 mp preluat abuziv de statul
român la data aplicării Decretului 92/1950, înscris în C.F. 1257 nr. top. 957,
958, 959 Alba Iulia, transcris în C.F. 29633 – 29636 Alba Iulia.
Apelul
declarat de pârâta SC M. a fost respins.
Curtea de
Apel a constatat că, pe parcursul judecării apelului, pârâta a emis decizia nr.
62 din 28 februarie 2006, prin care a decis restituirea în natură către
reclamantă a suprafeței de 71 mp, urmând ca reclamanta să fie pusă în posesie
cu această suprafață de teren.
În ce
privește suprafața de 760 mp teren, curtea de apel a acordat măsuri reparatorii
prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri, deoarece terenul este
ocupat de supraedificatele noi, proprietatea pârâtei.
A mai reținut
curtea de apel, că cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond
reprezintă onorariu de avocat care, în mod justificat, nu a fost limitat de
către instanță.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta.
Invocând
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este
nelegală, pentru că notificarea se adresează titularului dreptului de
proprietate, iar nu deținătorului, motiv pentru care decizia pentru acordarea
măsurilor reparatorii prin echivalent trebuie emisă de Primărie.
Criticile
formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit
dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,
persoana îndreptățită va notifica în
termenul de 6 luni, ulterior prelungit, de la data intrării în vigoare a legii
persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului,
iar potrivit art. 25 din lege, în termen de 60 de zile de la
înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor
doveditoare unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie
sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură
.
Prin
urmare, în aplicarea Legii nr. 10/2001, entitatea obligată să primească și să
soluționeze notificarea nu este proprietarul bunului solicitat, ci și
deținătorul acestuia. Or, deținător în sensul articolelor menționate este și
cel ce are un drept de folosință.
De
altfel, și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin
H.G. nr. 250/2007, definesc unitate deținătoare ca fiind enitatea cu
personalitate juridică care exercită, în numele statutului, dreptul de
proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii
(minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică),
fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul
său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul
legii.
Față de cele arătate, recursul declarat de reclamant
se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va
respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta M.S.C.M. împotriva
deciziei nr. 168A din 17 mai 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.