ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5051/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 71 din 24 ianuarie 2007, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta F.A.S. împotriva pârâților SC I. SA, SC M. SA, SC C. SA, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul local al municipiului Alba lulia, A.V.A.S., G.V. și B.M.D., în calitate de moștenitor al defuncților B.V. și B.S. A obligat pârâta A.V.A.S. să emită dispoziție referitoare la notificarea reclamantei privind imobilul înscris în C.F. Alba lulia, în suprafață de 3.491 mp, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent. A obligat pârâta SG M. SA să emită dispoziție la notificarea reclamantei privind imobilele înscrise în C.F.

Alba lulia, compus din 2 case, hale, birouri, sere, șoproane, cabină poartă, anexe și teren construibil în suprafață de 5.040 mp, C.F. Alba lulia, compus din casă, anexe și teren construibil în suprafață de 975 mp, precum și terenul identificat, în suprafață de 3.589 rap., în sensul retrocedării în natură a acestora. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Alba lulia și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea împotriva acestor pârâți. A respins acțiunea formulată împotriva pârâților G.V. și B.M.D. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că proprietar asupra imobilelor în litigiu a fost antecesorul reclamantei, acestea fiind preluate abuziv de Statul Român prin Decretele nr. 119/1948 și nr. 92/1950.

La data de 18 septembrie 2001, reclamanta a transmis notificare Primăriei municipiului Alba lulia, notificare comunicată și pârâtei SC I. SA. Deși reclamanta a notificat pârâta SC I. SA în sensul restituirii în natură a imobilelor, notificarea și actele doveditoare au fost transmise A.V.A.S. pentru soluționare în baza art. 27 din Legea nr. 10/2001. Tribunalul a reținut că cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. nu este prematură, pentru că pârâta nu a răspuns la notificare. În ceea ce privește imobilul deținut de SC C. SA, tribunalul a reținut că și această pârâtă a fost notificată, dar nu a răspuns solicitării reclamantei. Tribunalul a respins acțiunea privind capetele de cerere vizând acordarea de măsuri reparatorii pentru terenurile reconstituite persoanelor fizice în baza Legii nr. 18/1991, deoarece aceste terenuri nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Cat privește pârâții Statul Român și Consiliul local Alba Iulia, tribunalul a reținut că acestea nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu sunt deținătorii bunurilor solicitate și nu au atribuții de restituire, conform Legii nr. 10/2001. Prin Decizia nr. 266/ A din 4 octombrie 2009 Curtea de Apel AIba Iulia, secția civilă a respins apelurile declarate de reclamanta F.A.S. și pârâtele Societatea Cooperativa Meșteșugărească Alba Iulia și A.V.A.S. Instanța de apel a reținut că operațiunile de carte funciară au fost anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar titularii dreptului de proprietate S. au deținut dreptul tabular anterior intabulării Statului Român. Titularii dreptului de proprietate asupra construcțiilor au beneficiat de reconstituirea dreptului lor de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, în mod corect prima instanță reținând că aceste terenuri sunt exceptate de la măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.

In ceea ce privește apelul declarat de Societatea Cooperativă Meșteșugărească, care a fuzionat cu SC C. SA, instanța de apel a reținut că actul de dare în plată nu îndeplinește cerințele unui contract de vânzare - cumpărare, Statul Român dispunând de imobil după bunul său plac. Terenul aferent construcțiilor nu a fost niciodată proprietatea acestei apelante, care are doar un drept de folosință pe durata existenței construcțiilor, iar cu privire la existența unor construcții noi, pârâta nu a făcut apărări în acest sens. Instanța a respins și apelul declarat de A.V.A.S., motivat de faptul că imobilul a fost preluat abuziv, fiind în prezent proprietatea SC I. SA, societate privatizată. Prin Decizia nr. 5614 din 8 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamantă și de pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Instanța de recurs a reținut că cererea reclamantei în contradictoriu cu persoanele fizice s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, nefiind soluționată ca atare. Instanțele nu s-au preocupat să stabilească dacă preluarea terenurilor s-a făcut cu titlu valabil și nu au stabilit amplasamentul terenurilor deținute de G.V. și B.M.D. potrivit distincțiilor pe care art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Instanța de recurs a mai constatat că este nefondată critica formulată de A.V.A.S. privind tardivitatea cererii modificatoare, dar că A.V.A.S. nu poate fi obligat să emită dispoziție în lipsa notificării și a actelor doveditoare, acesta deținând doar o adresă prin care SC I. SA a solicitat soluționarea notificării.

După rejudecare, prin Decizia nr. 162/ A din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a admis apelurile declarate de reclamantă și A.V.A.S. împotriva serntinței civile nr. 71 din 24 ianuarie 2007, pe care a schimbat-o în parte. A constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de despăgubire pentru imobilele înscrise în C.F. Alba Iulia, teren în suprafață de 905 mp, C.F. Alba Iulia, casă, anexe și teren în suprafață de 1347 mp, C.F. Alba Iulia, teren în suprafață de 1.274 mp. A înlăturat dispoziția de obligare a A.V.A.S. la emiterea dispoziției și a obligat SC I. SA să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale pentru imobilul înscris în C.F.

Alba Iulia. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A respins ca rămas fără obiect apelul declarat de pârâta SC M. SA Alba Iulia. Instanța de apel, în rejudecare, a constatat că imobilele în litigiu au fost proprietatea antecesorului reclamantei, W.D., fiind preluate abuziv de Statul Român, care și-a intabulat dreptul de proprietate în anii 1957 și 1959. Prin urmare, prima instanță a reținut corect incidența art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001. Apelul declarat de SC M. S.A nu mai are obiect, deoarece imobilele au fost restituite prin Decizia nr. 7/2008, reclamanta intabulându-și dreptul de proprietate. În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, instanța de rejudecare a reținut că, potrivit constatărilor raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilele folosite în proprietate de B.D.

și G.V. erau situate la data notificării în intravilan, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste terenuri. Față de dispozițiile deciziei de casare, instanța de rejudecare a reținut că A.V.A.S. nu poate fi obligat la emiterea unei dispoziții de soluționare a notificării, SC I. SA fiind obligat să acorde măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale. Instanța de apel a mai reținut că această pârâtă este deținătoarea imobilului, iar art. 25 din Legea nr. 10/2001 impune unității deținătoare obligația de emitere a unei dispoziții motivate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC I. SA. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 22 și 25 din Legea nr. 10/2001, ci prevederile art. 29 din Lege, deoarece societatea a fost supusă procesului de privatizare prin metoda M.E.B.O. Recurenta a mai arătat că instanța de apel a reținut greșit că A.V.A.S. nu se află în posesia notificării, fiind astfel ignorate actele aflate la dosarul cauzei, prin care au dovedit că au înaintat acestei pârâte notificarea și actele doveditoare. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile ort 304 pct 9 din C. proc. civ., dar sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În cauză, prin Decizia nr. 5614 din 8 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că decizia recurată a încălcat dispozițiile art. 22 și 25 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că A.V.A.S. nu a fost investit cu soluționarea notificării. Cu privire la acest aspect, instanța de casare a constatat că, în lipsa actelor doveditoare și a notificării, „A.V.A.S. nu se poate pronunța în legătură cu acordarea măsurilor reparatorii (...) cu atât mai mult cu cât reclamanta nu mai este în termenul defipt de Legea nr. 10/2001 pentru notificarea nemijlocită a A.V.A.S." Prin urmare, decizia de casare a tranșat în mod irevocabil cu privire la calitatea pârâtei A.V.A.S. de a soluționa notificarea reclamantei.

De asemenea, constatând că decizia recurată a încălcat dispozițiile art. 22 și 25 din Legea nr. 10/2001, decizia de casare a stabilit textele de lege aplicabile, în limitele cărora cererea reclamantei privind acordarea de măsuri reparatorii urma a fi soluționată de instanța de rejudecare. Prin urmare, conformându-se deciziei de casare, instanța de rejudecare avea doar obligația de a stabili cine este persoana juridică deținătoare a imobilelor și să analizeze măsurile reparatorii care se cuvin reclamantei. Sunt așadar nefondate criticile referitoare la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, din moment ce, prin decizia de casare s-a stabilit că sunt aplicabile dispozițiile art. 22 și 25 din Legea specială.

Pentru aceleași motive nefondate sunt și criticile referitoare la transmiterea notificării către A.V.A.S. deoarece, așa cum s-a arătat, instanța de recurs a constatat că o astfel de transmitere nu a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale privind comunicarea notificării și că A.V.A.S. nu are obligația de a răspunde la notificare. Față de cele expuse, recursul declarat de pârâtă se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SA împotriva Deciziei nr. 162/ A din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2010.