ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5051/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin

sentința nr. 71 din 24 ianuarie 2007, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanta F.A.S. împotriva pârâților SC I. SA,

SC M. SA, SC C. SA, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul

local al municipiului Alba lulia, A.V.A.S., G.V. și B.M.D., în calitate de

moștenitor al defuncților B.V. și B.S.

A obligat pârâta A.V.A.S. să emită

dispoziție referitoare la notificarea reclamantei privind imobilul înscris în C.F.

Alba lulia, în suprafață de 3.491 mp, în sensul acordării de măsuri reparatorii

prin echivalent.

A obligat pârâta SG M. SA să emită

dispoziție la notificarea reclamantei privind imobilele înscrise în C.F. Alba

lulia, compus din 2 case, hale, birouri, sere, șoproane, cabină poartă, anexe

și teren construibil în suprafață de 5.040 mp, C.F. Alba lulia, compus din

casă, anexe și teren construibil în suprafață de 975 mp, precum și terenul

identificat, în suprafață de 3.589 rap., în sensul retrocedării în natură a

acestora.

A admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului local Alba lulia și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea împotriva acestor pârâți.

A respins acțiunea formulată împotriva

pârâților G.V. și B.M.D.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că proprietar asupra imobilelor în litigiu a fost antecesorul

reclamantei, acestea fiind preluate abuziv de Statul Român prin Decretele nr.

119/1948 și nr. 92/1950.

La data de 18 septembrie 2001,

reclamanta a transmis notificare Primăriei municipiului Alba lulia, notificare

comunicată și pârâtei SC I. SA.

Deși reclamanta a notificat pârâta SC

I. SA în sensul restituirii în natură a imobilelor, notificarea și actele doveditoare

au fost transmise A.V.A.S. pentru soluționare în baza art. 27 din Legea nr.

10/2001.

Tribunalul a reținut că cererea

reclamantei în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. nu este prematură, pentru că

pârâta nu a răspuns la notificare.

În ceea ce privește imobilul deținut

de SC C. SA, tribunalul a reținut că și această pârâtă a fost notificată, dar

nu a răspuns solicitării reclamantei.

Tribunalul a respins acțiunea privind

capetele de cerere vizând acordarea de măsuri reparatorii pentru terenurile

reconstituite persoanelor fizice în baza Legii nr. 18/1991, deoarece aceste

terenuri nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Cat privește pârâții Statul Român și

Consiliul local Alba Iulia, tribunalul a reținut că acestea nu au calitate

procesuală pasivă, deoarece nu sunt deținătorii bunurilor solicitate și nu au

atribuții de restituire, conform Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 266/ A din 4 octombrie

2009 Curtea de Apel AIba Iulia, secția civilă a respins apelurile declarate de

reclamanta F.A.S. și pârâtele Societatea Cooperativa Meșteșugărească Alba Iulia

și A.V.A.S.

Instanța de apel a reținut că

operațiunile de carte funciară au fost anterioare intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001, iar titularii dreptului de proprietate S. au deținut dreptul

tabular anterior intabulării Statului Român.

Titularii dreptului de proprietate

asupra construcțiilor au beneficiat de reconstituirea dreptului lor de

proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, în mod corect prima instanță reținând

că aceste terenuri sunt exceptate de la măsurile reparatorii prevăzute de legea

specială.

In ceea ce privește apelul declarat de

Societatea Cooperativă Meșteșugărească, care a fuzionat cu SC C. SA, instanța

de apel a reținut că actul de dare în plată nu îndeplinește cerințele unui

contract de vânzare - cumpărare, Statul Român dispunând de imobil după bunul

său plac.

Terenul aferent construcțiilor nu a

fost niciodată proprietatea acestei apelante, care are doar un drept de

folosință pe durata existenței construcțiilor, iar cu privire la existența unor

construcții noi, pârâta nu a făcut apărări în acest sens.

Instanța a respins și apelul declarat

de A.V.A.S., motivat de faptul că imobilul a fost preluat abuziv, fiind în

prezent proprietatea SC I. SA, societate privatizată.

Prin Decizia nr. 5614 din 8 octombrie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamantă și de pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel.

Instanța de recurs a reținut că

cererea reclamantei în contradictoriu cu persoanele fizice s-a întemeiat pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, nefiind soluționată ca atare.

Instanțele nu s-au preocupat să

stabilească dacă preluarea terenurilor s-a făcut cu titlu valabil și nu au

stabilit amplasamentul terenurilor deținute de G.V. și B.M.D. potrivit

distincțiilor pe care art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Instanța de recurs a mai constatat că

este nefondată critica formulată de A.V.A.S. privind tardivitatea cererii

modificatoare, dar că A.V.A.S. nu poate fi obligat să emită dispoziție în lipsa

notificării și a actelor doveditoare, acesta deținând doar o adresă prin care

SC I. SA a solicitat soluționarea notificării.

După rejudecare, prin Decizia nr. 162/

A din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a admis

apelurile declarate de reclamantă și A.V.A.S. împotriva serntinței civile nr.

71 din 24 ianuarie 2007, pe care a schimbat-o în parte.

A constatat că reclamanta este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de

despăgubire pentru imobilele înscrise în C.F. Alba Iulia, teren în suprafață de

905 mp, C.F. Alba Iulia, casă, anexe și teren în suprafață de 1347 mp, C.F.

Alba Iulia, teren în suprafață de 1.274 mp.

A înlăturat dispoziția de obligare a A.V.A.S.

la emiterea dispoziției și a obligat SC I. SA să emită dispoziție prin care să

propună măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale pentru

imobilul înscris în C.F. Alba Iulia.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

A respins ca rămas fără obiect apelul

declarat de pârâta SC M. SA Alba Iulia.

Instanța de apel, în rejudecare, a

constatat că imobilele în litigiu au fost proprietatea antecesorului

reclamantei, W.D., fiind preluate abuziv de Statul Român, care și-a intabulat

dreptul de proprietate în anii 1957 și 1959.

Prin urmare, prima instanță a reținut

corect incidența art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de SC M. S.A nu mai

are obiect, deoarece imobilele au fost restituite prin Decizia nr. 7/2008,

reclamanta intabulându-și dreptul de proprietate.

În ceea ce privește apelul declarat de

reclamantă, instanța de rejudecare a reținut că, potrivit constatărilor

raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilele folosite în proprietate de

B.D. și G.V. erau situate la data notificării în intravilan, reclamanta fiind

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste terenuri.

Față de dispozițiile deciziei de

casare, instanța de rejudecare a reținut că A.V.A.S. nu poate fi obligat la

emiterea unei dispoziții de soluționare a notificării, SC I. SA fiind obligat

să acorde măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.

Instanța de apel a mai reținut că

această pârâtă este deținătoarea imobilului, iar art. 25 din Legea nr. 10/2001

impune unității deținătoare obligația de emitere a unei dispoziții motivate.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs pârâta SC I. SA.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., recurenta a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 22 și 25 din Legea nr. 10/2001, ci prevederile art. 29 din Lege, deoarece

societatea a fost supusă procesului de privatizare prin metoda M.E.B.O.

Recurenta a mai arătat că instanța de

apel a reținut greșit că A.V.A.S. nu se află în posesia notificării, fiind astfel

ignorate actele aflate la dosarul cauzei, prin care au dovedit că au înaintat

acestei pârâte notificarea și actele doveditoare.

Criticile formulate permit încadrarea

recursului în dispozițiile ort 304 pct 9 din C. proc. civ., dar sunt nefondate,

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 315 C. proc. civ., în

caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

În cauză, prin Decizia nr. 5614 din 8

octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că decizia

recurată a încălcat dispozițiile art. 22 și 25 din Legea nr. 10/2001, având în

vedere că A.V.A.S. nu a fost investit cu soluționarea notificării.

Cu privire la acest aspect, instanța

de casare a constatat că, în lipsa actelor doveditoare și a notificării,

„A.V.A.S. nu se poate pronunța în legătură cu acordarea măsurilor reparatorii (...)

cu atât mai mult cu cât reclamanta nu mai este în termenul defipt de Legea nr.

10/2001 pentru notificarea nemijlocită a A.V.A.S."

Prin urmare, decizia de casare a

tranșat în mod irevocabil cu privire la calitatea pârâtei A.V.A.S. de a

soluționa notificarea reclamantei.

De asemenea, constatând că decizia

recurată a încălcat dispozițiile art. 22 și 25 din Legea nr. 10/2001, decizia

de casare a stabilit textele de lege aplicabile, în limitele cărora cererea

reclamantei privind acordarea de măsuri reparatorii urma a fi soluționată de

instanța de rejudecare.

Prin urmare, conformându-se deciziei

de casare, instanța de rejudecare avea doar obligația de a stabili cine este

persoana juridică deținătoare a imobilelor și să analizeze măsurile reparatorii

care se cuvin reclamantei.

Sunt așadar nefondate criticile

referitoare la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 29 din Legea nr.

10/2001, din moment ce, prin decizia de casare s-a stabilit că sunt aplicabile

dispozițiile art. 22 și 25 din Legea specială.

Pentru aceleași motive nefondate sunt

și criticile referitoare la transmiterea notificării către A.V.A.S. deoarece,

așa cum s-a arătat, instanța de recurs a constatat că o astfel de transmitere

nu a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale privind comunicarea

notificării și că A.V.A.S. nu are obligația de a răspunde la notificare.

Față de cele expuse, recursul declarat

de pârâtă se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta SC I. SA împotriva Deciziei nr. 162/ A din 23 octombrie 2009 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

6 octombrie 2010.