ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6905/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr.125 din 31 iulie

2001, SC A. SA a respins cererea formulată de T.M.M., pe calea notificării,

conform Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură sau echivalent a

terenurilor înscrise în C.F. Alba Iulia, preluate abuziv de Statul Român, în

baza Decretelor de expropriere nr. 511/1969, 138/1970 și 53/1971.

La 31 august 2001, persoana

îndreptățită s-a adresat instanței solicitând, în contradictoriu cu SC A. SA

Alba Iulia, A.P.A.P.S. București și Prefectura județului Alba, anularea deciziei,

anularea parțială a titlului de proprietate al SC A. asupra terenului în cauză,

obligarea unității deținătoare de a-i recunoaște dreptul de proprietate asupra

terenului și de a-i restitui în natură suprafețele libere de construcții și în

echivalent terenul care este indispensabil desfășurării activității societății.

S-a mai solicitat totodată să se

dispună anularea încheierii de intabulare a SC A., asupra terenului în litigiu.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 1104 din 10 decembrie 2002, a

admis în parte acțiunea și în consecință a anulat decizia, a constatat că

suprafețele în litigiu au fost abuziv preluate de stat, făcând parte din

categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001 și că reclamantul

este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 9 alin. (2)

din acest act normativ.

A respins celelalte capete de cerere

din acțiune. A respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților

Statul Român prin Consiliul local Alba Iulia și A.P.A.P.S. București.

În baza art. 246 C. proc. civ., a

luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capetelor de cerere privind

anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor nr. 0178 seria M 03 emis de Ministerul Industriilor și

obligarea SC A. SA Alba Iulia la restituirea în natură a terenului în litigiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că Statul a preluat abuziv terenul ce a făcut

obiectul notificării, decretele de expropriere neproducându-și efectele

scontate atâta vreme cât nu au fost publicate în Buletinul Oficial.

Ca atare, titlul reclamantului

asupra imobilului nu a fost desființat întrucât nu a existat un act valabil de

preluare a acestuia de către stat, transferul proprietății neavând loc.

Cu toate acestea, se mai reține,

măsurile reparatorii acordate persoanei îndreptățite, nu pot fi decât cele

prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenurile în

litigiu sunt ocupate în întregime de clădiri, drumuri interioare și depozite,

toate fiind necesare procesului de producție al SC A. SA Alba Iulia.

Hotărârea instanței de fond a fost

menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 335

A din 24 aprilie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză de

reclamant și cele două pârâte.

Împotriva deciziei dată în apel, au

declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamantul T.M.M.

precum și pârâtele SC A. SA și Prefectura județului Alba, Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001.

În recursul său, continuat ulterior

de succesorii T.J. și T.D., reclamantul, invocând temeiurile prevăzute de art. 304

pct. 7-10 C. proc. civ., susține că instanțele au ignorat capătul 3 de cerere

ce viza obligarea SC A. SA de a-i recunoaște dreptul de proprietate asupra

terenului care, fiind preluat abuziv, nu putea conduce decât la soluția

restituirii în natură, conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Recursul pârâtei SC A. SA vizează

greșita reținere de către instanțe a obligației sale de a acorda reclamantului

măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile în care, se susține, terenul în

litigiu a fost preluat cu titlu de către Statul Român.

Ca atare, se mai arată, notificarea

trebuia adresată instituției publice implicată în privatizare, respectiv

A.P.A.P.S., în acord cu dispozițiile art. 27 alin. (2) din lege.

Prefectura Județului Alba critică

hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei rețineri a calității sale

procesuale pasive precum și a necompetenței materiale a tribunalului de a

soluționa cauza în primă instanță, în raport de petitele acțiunii formulată de

reclamant, care sunt de resortul dreptului comun.

Recursurile sunt nefondate urmând a

fi respinse în considerarea argumentelor ce succed.

În ceea ce privește recursul

reclamantului T.M.M.

Capătul 3 al acțiunii formulată la

31 august 2001 viza obligarea pârâtei SC A. SA de a-i recunoaște reclamantului

dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, petit analizat de instanța

fondului și respins în considerarea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, seria M-03 nr. 0178 din 14 mai 1993, emis de Ministerul

Industriilor în favoarea pârâtei SC A. SA

În ceea ce privește cererea privind

restituirea în natură a terenurilor ce au făcut obiectul notificării, prima

instanță a luat act de faptul că reclamantul, la 3 decembrie 2002 și-a precizat

acțiunea în sensul că a renunțat la petitele 2 și 4, ultimul vizând această

modalitate de stabilire a măsurilor reparatorii.

De altfel, așa cum corect au reținut

cele două instanțe, terenurile în litigiu nu puteau fi restituite în natură în

condițiile în care acestea sunt ocupate în întregime de construcții și drumuri

interioare, necesare funcționării societății deținătoare, aspect relevat, de

altfel, de expertiza tehnică efectuată în cauză.

Nefondat este și recursul pârâtei SC

A. SA, neputându-se susține că terenurile ce au făcut obiectul notificării au

fost preluate cu titlu de către stat, în condițiile în care cele trei decrete

de expropriere (nr. 511/1969, 138/1970 și 53/1971) nu au fost publicate în

Buletinul Oficial al României și ca atare nu-și puteau produce efectele

prevăzute de lege.

A se vedea în acest sens și

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora

sunt trecute abuziv în proprietatea statului imobilele preluate în baza unor

legi sau a altor acte normative nepublicate.

În acest context, dispozițiile art. 27

din lege, care se referă la imobilele preluate cu titlu valabil nu sunt

aplicabile, obligația acordării măsurilor reparatorii în echivalent revenind

unității deținătoare, în speță SC A. SA, societate comercială cu capital 100 %

privat.

În ceea ce privește criticile

formulate de Prefectura Județului Alba, Comisia județeană pentru aplicarea

Legii nr. 10/2001, nu se poate reține lipsa calității sale procesuale pasive în

condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (3) din lege,

prefectura are competența de a înregistra și cuantifica despăgubirile bănești

în cazul în care persoana îndreptățită, în virtutea dreptului său de opțiune, a

ales această modalitate de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.

Cât privește susținerile referitoare

la greșita soluționare a litigiului de către tribunal, în primă instanță,

acestea sunt de asemenea nefondate, în contextul în care, la 3 ianuarie 2002,

reclamantul, prin apărător, și-a precizat acțiunea în sensul că solicită

anularea deciziei nr. 125 din 31 iulie 2001 emisă de SC A. SA.

Ca atare, cadrul procesual este

circumscris dispozițiilor legii speciale, Legea nr. 10/2001, celelalte petite

din acțiune urmând regimul cererilor accesorii, care, potrivit dispozițiilor

art. 17 C. proc. civ., sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală.

Față de cele ce preced, recursurile

declarate în cauză urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

recurentul T.M.M., decedat, continuat de succesorii acestuia, T.J. și T.D.

precum și de Prefectura Județului Alba, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001

și SC A. SA împotriva deciziei civile nr. 335/A din 24 aprilie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2005.