ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3918/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3918/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05

august 2008 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanții T.A. și T.M.R. au solicitat

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu

pârâții Municipiul Alba Iulia reprezentat prin Primar, T.I.V. și T.A., să dispună:

imobilului înscris în CF aaa Alba Iulia, A+444 (nr. cad. bbb) nr. top. xxx/,

alei și zone verzi în suprafață de 1741 mp prin formarea a două parcele cu nr.

top. noi, care se vor atribui în favoarea aceluiași proprietar de carte funciară

în cota deținută, conform expertizei efectuată de expert L.I. și anume:

- Parcela nr. l cu

nr. cadastral yyy având nr. top. nou xxx, alei și zone verzi în suprafață de

1409 mp;

- Parcela nr. 2 cu

nr. cadastral yyy/2 având nr. top. nou xxx/1, alei și zone verzi în suprafață

de 332 mp.;

caducitatea parțială a Decretului de expropriere nr. 247/1982 cu privire la

parcela nr. 2, în suprafață de 332 mp.;

parțial încheierile de intabulare ale Statului Român aferente parcelei nr. 2,

restabilind situația anterioară de carte funciară în favoarea proprietarilor

T.I.V. și T.A., ambii în cotă de 1/l părți în devălmășie;

prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "antecontract de

vânzare-cumpărare" încheiat la data de 16 septembrie 1998, între pârâții

de ordinul 2 și 3, în calitate de vânzători, și reclamanți, în calitate de

cumpărători, s-a înstrăinat suprafața de 332 mp aferentă parcelei nr. 2

(cadastral yyy/1), care comportă în prezent nr. top. nou xxx/1.

pârâții de ordinul 2 și 3 să elibereze reclamanților act apt de intabulare

pentru suprafața de 332 mp, în caz contrar sentința să țină loc de act autentic

de vânzare-cumpărare;

intabularea dreptului de proprietate al reclamanților, conform hotărârii ce se

va pronunța;

pârâții la cheltuieli de judecată în caz de opoziție.

Prin Sentința civilă

nr. 1534/2008, Tribunalul Alba a respins acțiunea.

Prima instanță a

considerat că Legea nr. 10/2001 a suprimat posibilitatea recurgerii la dreptul

comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și

că, în acest cadru legislativ, nu-și mai pot găsi aplicarea dispozițiile art.

35 din Legea nr. 33/1994, în cazul acțiunilor având ca obiect imobile

expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Pentru ca pârâții

T.I.V. și T.A. să poată transmite proprietatea și asupra suprafeței de 332 mp,

ar fi trebuit să urmeze calea legii speciale de redobândire a imobilului

preluat abuziv de către stat, chiar dacă scopul exproprierii nu a avut efectele

pentru care s-a emis actul normativ, respectiv Decretul nr. 247/1982.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin Decizia civilă nr. 175 din 30

octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat și a schimbat

în tot sentința atacată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanți

și, în consecință:

A dezmembrat imobilul

înscris în CF aaa Alba Iulia sub A+444 cu nr. cad. yyy/1 și nr. top. xxx/1,

alei și zone verzi în suprafață de 1741 mp în două parcele cu nr. top. noi, în

favoarea aceluiași proprietar de carte funciară conform expertizei efectuate de

inginer L.I., astfel:

- Parcela nr. 1 cu

nr. cadastral yyy/1/1 având nr. top. nou xxx/2, alei și zone verzi în suprafață

de 1409 mp;

- Parcela nr. 2 cu

nr. cadastral yyy/2 având nr. top. nou xxx/2/4, alei și zone verzi în suprafață

de 332 mp.;

A constatat

caducitatea parțială a Decretului de expropriere nr. 247/1982, numai cu privire

la parcela 2, în suprafață de 332 mp.

A dispus intabularea

dreptului de proprietate al pârâților T.I.V. și T.A. asupra parcelei nr. 2, în

cotă de 1/1 părți.

A constatat că, prin

înscrisul sub semnătură privată încheiat la 16 septembrie 1998, între pârâții

de ordinul 2 - 3 în calitate de vânzători și reclamanți în calitate de

cumpărători s-a înstrăinat imobilul ce formează parcela nr. 2.

A obligat pârâții de

ordin 2 - 3 să elibereze reclamanților act apt de intabulare pentru parcela

menționată, în caz contrar, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act

autentic de vânzare-cumpărare.

A dispus intabularea

dreptului de proprietate al reclamanților, conform hotărârii pronunțate.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Imobilul în litigiu,

în suprafață de 332 mp, a făcut parte inițial din imobilul înscris în CF qqq

Alba Iulia, nr. top. zzz/2 casă, loc de casă și grădină, în suprafață de 1992

mp, având ca proprietari tabulari pe pârâții T.I.V. și T.A.

Prin Decretul nr.

247/1982, s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unei

suprafețe de teren de 105.175 mp, construcții în suprafață de 1628,31 mp și

împrejmuiri de 3290 mp pe raza municipiului Alba Iulia pentru construirea de

locuințe. În anexa 1, la poziția 14, figurează pârâtul T.I.V., de la care s-a

dispus exproprierea imobilului situat în Alba Iulia, str. T., fără a se indica

suprafața expropriată.

Ca urmare, imobilul a

fost dezmembrat în două parcele, prima cu nr. top. nou zzz/2/1, casă de 460 mp,

reînscrisă în CF qqq Alba Iulia pe vechii proprietari și a doua parcelă, cu nr.

top. nou zzz/2/2, de 1032 mp, transcrisă în CF aaa Alba Iulia, în favoarea

Statului Român.

Ulterior, acest din

urmă lot a fost unificat cu alte imobile într-un singur nr. top., respectiv

xxx, fiind apoi parcelat de mai multe ori.

Suprafața în

discuție, de 332 mp, a fost identificată printr-o expertiză tehnică

extrajudiciară. În raportul întocmit, expertul a constatat că această

suprafață, împreună cu imobilul de 460 mp, proprietatea reclamanților, formează

un singur corp de avere, fiind bine delimitat prin garduri de beton și ziduri

de construcție, imobil care este situat administrativ în Alba Iulia, str. T.

Prin Hotărârea nr.

387/2008, Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia își însușește parțial

expertiza extrajudiciară depusă la dosar, în ceea ce privește identificarea

terenului în suprafață de 332 mp, dar nu este de acord cu parcelarea și

transcrierea acestei suprafețe în CF. qqq Alba Iulia. Poziția Consiliului a

fost justificată prin faptul că, pentru suprafața de teren expropriată, a fost

eliberat titlul de proprietate nr. vvv/1994.

Procedând în acest

mod, practic pârâtul a recunoscut faptul că suprafața de 332 mp se află în

folosința și posesia reclamanților, este bine delimitată, fiind situată

administrativ pe str. T. din Alba Iulia și, ca urmare, nu are destinația de

" alei și zone verzi".

Prin titlul de

proprietate din 02 iunie 1994, la care face referire pârâtul, s-a dispus

reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului T.I. pentru

suprafața de 1400 mp, teren arabil, aflat în extravilanul Municipiului Alba

Iulia.

Conform declarației,

pârâtul T.I. a intrat în CAP în anul 1962, cu suprafața de 14 arii, iar

ulterior, în 1982, s-a mai expropriat o suprafață de 1032 mp, prin Decretul nr.

247/1982. Ca atare, prin titlul de proprietate menționat, s-a dispus

reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul preluat în 1962 de CAP,

astfel că nu este dovedită susținerea Consiliului Local Alba Iulia în sensul

că, pentru terenul în litigiu, expropriat în 1982, s-a dispus reconstituirea în

baza legii fondului funciar.

S-a mai reținut în

ceea ce privește decretul de expropriere, că pentru suprafața de 332 mp, acesta

nu și-a produs niciodată efectele, întrucât, așa cum a recunoscut implicit și

pârâtul Consiliul Local Alba Iulia, pârâții T. nu au fost niciodată deposedați

de acest teren. Doar suprafața de 700 mp, din totalul de 1032 mp expropriați în

1982, a intrat în posesia Statului Român și a făcut obiectul amenajărilor

edilitare. Suprafața de 332 mp nu a ieșit din folosința și posesia pârâților T.

ci, dimpotrivă, a format corp comun cu gospodăria acestora, fiind îngrădită și

delimitată de proprietățile învecinate, inclusiv de suprafața expropriată de la

pârâți prin Decretul nr. 247/1982.

Ca urmare, ulterior

emiterii acestui decret de expropriere, el nu și-a produs efecte în ceea ce

privește suprafața de 332 mp, care a rămas în stăpânirea pârâților T., făcând

parte, în continuare, din gospodăria acestora.

În aceste condiții,

Curtea de Apel a constatat că, pentru suprafața de 332 mp, decretul de

expropriere a devenit caduc, fiind lipsit de orice efecte, ca urmare a faptului

că această suprafață de teren nu a ieșit niciodată din posesia pârâților T.

Instanța de apel a

constatat că, în mod greșit, prin instanță a considerat că sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 10/200 întrucât ceea ce au invocat reclamanții a fost

caducitatea decretului de expropriere în condițiile dreptului comun, ca urmare

a ineficacității lui, iar nu exproprierea abuzivă.

Reclamanții nu au

invocat incidența dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, conform cărora,

dacă în termen de un an, imobilul nu a fost utilizat potrivit scopului pentru

care a fost expropriat, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor.

Reclamanții au

susținut permanent că decretul de expropriere nu și-a produs efecte pentru că

terenul nu a ieșit niciodată din posesia pârâților T.

În ceea ce privește

restabilirea situației anterioare, Curtea de Apel a reținut că, ulterior

exproprierii, s-a dispus unificarea și comasarea imobilului expropriat cu alte

imobile și apoi au urmat parcelări succesive, în prezent imobilul fiind înscris

sub A+444, așa încât nu mai este posibilă anularea încheierilor de intabulare.

Ca urmare, pentru

restabilirea situației anterioare, s-a dispus intabularea dreptului de

proprietate al pârâților T.I.V. și T.A. asupra parcelei nr. 2, în cotă de 1/1

părți.

Raportat la petitul

în prestație tabulară, Curtea de Apel a constatat că, prin înscrisul sub

semnătură privată încheiat la data de 16 septembrie 1998, pârâții T.I. și T.A.

au vândut reclamanților imobilul situat în Alba Iulia, str. T., care include și

suprafața de 332 mp, ce formează parcela nr. 2.

Pârâții T. au depus întâmpinare

prin care au arătat că au vândut din 1998 întregul imobil situat în Alba Iulia,

str. T. și că sunt de acord cu admiterea acțiunii.

Față de aceste

împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 22 și 24 din Decretul-lege nr.

115/1938, instanța de apel a constatat fondat și acest petit, și a obligat pe

pârâții T. să elibereze reclamanților act apt de intabulare pentru parcela nr.

2, în caz contrar, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare, dispunând intabularea dreptului de proprietate al

reclamanților.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs, pârâtul Municipiul Alba

Iulia.

Prin motivele de

recurs, se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Instanța de apel a

ignorat Decizia nr. 54/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, care a statuat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,

rămân fără aplicabilitate dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind imobilele

expropriate în perioada de referință (6 martie 1945 - 22 decembrie 1989).

În plus, în mod

greșit a fost restituit în natură imobilului înscris în CF nr. aaa Alba Iulia

deoarece acesta aparține domeniului public de interes local, conform înscrierilor

făcute în registrele de publicitate imobiliare, iar prin titlul de proprietate

nr. vvv/1994, pârâților le-a fost dată în compensare suprafața de 1400 mp

pentru terenul expropriat, astfel încât aceștia nu mai puteau primi și

suprafața de 332 mp.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele

considerente:

Reclamanții au

solicitat instanței să constate caducitatea parțială a Decretului de

expropriere nr. 247/1982 cu privire la o suprafață de 332 mp, să anuleze

parțial încheierile de intabulare ale Statului Român, să constate că, prin

înscrisul sub semnătură privată din data de 16 aprilie 1998 a fost înstrăinată

și suprafața de 332 mp. sau să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act

autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil și să dezmembreze

imobilul înscris în CF aaa Alba Iulia, A+444 cu nr. cad. yyy/1/1/1/1.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că, deși scriptic, prin Decretul nr. 247/1982 s-a

expropriat o suprafață de 1032 mp, în fapt a fost preluată o suprafață de 700

mp., restul de 332 mp rămânând în continuare în folosința pârâților. Această

suprafață a făcut ulterior obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare

încheiat la data de 16 septembrie 1998 între reclamanți, în calitate de

cumpărători și pârâții, în calitate de vânzători.

În raport de obiectul

cererii care a învestit instanțele în prezentul litigiu, prima instanță a făcut

o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 329 alin. (3) teza 2 C. proc.

civ. raportat la Decizia nr. LIII (53) pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 769/13.11.2007.

Prin această decizie,

s-a statuat că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică în cazul

acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Înalta

Curte a decis, în soluționarea recursului în interesul legii cu care a fost

sesizată, că astfel de acțiuni sunt supuse reglementărilor cu caracter special

și de imediată aplicare cuprinse în Legea nr. 10/2001, lege specială,

reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin

expropriere.

Date fiind

prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., în cauză fiind vorba despre o

cerere care are ca obiect un imobil expropriat în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989 și care a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001, aplicarea dezlegărilor date prin decizia pronunțată în soluționarea

recursului în interesul legii, este obligatorie.

Este lipsit de

relevanță sub acest aspect faptul că reclamanții au invocat caducitatea

decretului de expropriere, iar nu caracterul abuziv al exproprierii și că

cererea nu a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 35 din Legea nr.

10/2001.

Aceste aspecte nu

sunt de natură a înlătura aplicarea în cauză a deciziei în interesul legii

menționată, așa cum se susține prin hotărârea recurată.

După cum rezultă din

extrasul de carte funciară aflat la dosarul primei instanțe, imobilul

expropriat, înscris în CF aaa Alba Iulia se află în proprietatea statului,

situație în care, pentru a putea transmite dreptul de proprietate asupra

bunului, pârâții trebuiau, în prealabil, să urmeze procedura prevăzută de Legea

nr. 10/2001 pentru a obține restituirea imobilului expropriat.

În considerentele

Deciziei în interesul legii nr. LIII (53)/2007, Înalta Curte a arătat că, prin

dispozițiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitatea

recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a

imobilelor, și fără a diminua accesul la justiție, a adus perfecționări

sistemului reparator, subordonându-l controlului judecătoresc prin norme cu caracter

special.

Or, caducitatea

decretului de expropriere a cărei constatare se solicită instanței prin cererea

de chemare în judecată, reprezintă tocmai o cauză de ineficacitate a actului de

preluare a bunului de către stat, în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte,

terminologia utilizată de părți și faptul că reclamanții nu au încadrat în

drept cererea lor pe prevederile art. 35 din Legea nr. 10/2001, nu pot înlătura

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ. raportat la

decizia în interesul legii menționată.

Față de dispozițiile

art. 84 C. proc. civ., pentru a califica cererea cu care este sesizată,

instanța trebuie să aibă în vedere scopul urmărit prin promovarea acțiunii.

Acest scop face ca, în litigiu de față, acțiunea să fie supusă prevederilor

Legii nr. 10/2001, cu obligarea pentru instanța de judecată de a face aplicarea

dezlegărilor cuprinse în Decizia în interesul legii nr. LIII (53)/2007

pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare,

constatând că, prin decizia pronunțată, instanța de apel a încălcat prevederile

art. 329 alin. (3) C. proc. civ., potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul declarat și, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va modifica hotărârea recurată în sensul că, în baza art. 296 C. proc.

civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței

nr. 1534 din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea

celorlalte critici cuprinse în motivele de recurs formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Municipiul Alba împotriva Deciziei civile nr. 175/A din 30

octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Modifică decizia

recurată în sensul că respinge apelul declarat împotriva Sentinței civile nr.

1534 din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN