ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9726/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9726/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

civil de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul

Alba la data de 20 decembrie 2006, contestatorii C.C. și C.A. au solicitat în

contradictoriu cu

pârâții Primăria municipiului Alba Iulia și P.S.

ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească următoarele:

că imobilele înscrise în C.F. 2910 Alba Iulia, nr.

de ord. A+3, nr.top 9641/1 -

casă și curte intravilan în suprafață de 988 mp și nr.top

965/1 - grădină în

suprafață de 384 mp au fost preluate de la proprietara T.D.

(căsătorită P.) de către

Statul Român prin expropriere, în mod abuziv

și fără titlu valabil, prin

Decret nr. 302 din 8 decembrie 1987 și în consecință să se

anuleze dispoziția nr. 1021

din 6 decembrie 2006, emisă de pârâtul Primarul

municipiului Alba Iulia;

să se stabilească că reclamanții sunt îndreptățiți

la restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. 2910 Alba Iulia, nr.ord.

A+3, nr.top 964/1 - casă

și

curte intravilan în suprafață de 988 mp și nr.top 965/1 - grădină în suprafață

de 384 mp ;

să se

anuleze încheierile de intabulare nr. 22305 din 23 noiembrie 2006 și 23341

din 7 decembrie 2006 și

să se dispună radierea mențiunilor făcute în C.F. 2910 Alba

Iulia sub Bl 1-14;

să se dispună înscrierea dreptului de proprietate

asupra imobilelor din C.F. 2910 Alba Iulia în cotă de 1/1 parte în favoarea

reclamanților, cu titlu de

despăgubire

în baza Legii nr. 10/2001;

să fie obligați pârâții să predea reclamanților în posesie imobilele ce

urmează a fi restituite în natură, respectiv să

întocmească protocolul de

predare-preluare;

să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 430 din

18 aprilie 2007, Tribunalul Alba, secția civilă, a respins contestația

formulată de contestatorii C.C. și C.A.

împotriva

dispoziției nr. 1021 din 6 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Alba

Iulia și împotriva pârâților Primăria municipiului Alba Iulia și P.S.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în

esență că, Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 1610 din 23 noiembrie 2005

pronunțată în dosar nr. 5380/2005 a

dispus retrocedarea către pârâta P.S. a imobilului

în litigiu înscris în

C.F. 2910 Alba Iulia, nr. ord. A + 3, nr.top 964/1 - casă și curte

intravilan și nr.top

965/1 -

grădină, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea

nr. 33/1994 și reținându-se că pârâta este descendenta proprietarului tabular,

defuncta T.D.. Proprietara tabulară a testat imobilul în

litigiu fiului său D.A. prin testamentul

autentificat sub nr. 1320/1973,

legatar

al cărei unic moștenitor s-a reținut a fi pârâta P.S. Așadar, în

baza hotărârii judecătorești, imobilul în litigiu

a intrat definitiv și irevocabil în

proprietatea numitei P.S. și s-a

dispus intabularea dreptului de

proprietate

prin încheierile de C.F. nr. 22305 din 23 noiembrie 2006 și apoi 23341 din 7

decembrie 2006.

(sentința civilă nr.

1044/2006, pronunțată de Tribunalul Alba).

Tribunalul a reținut că

aceste hotărâri judecătorești au autoritate de lucru

judecat și se bucură de

prezumția absolută de adevăr, care nu poate fi răsturnată

prin vreun mijloc de probă,

astfel că dreptul dobândit și intabulat în baza lor nu

poate fi supus vreunei rectificări.

De asemenea, s-a avut în vedere că nu poate fi

supusă unei noi analize

modalitatea

de preluare de către stat a imobilului, fiind incidente prevederile Legii nr. 33/1994.

Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită

la restituire, instanța de fond a

reținut

că această calitate revine pârâtei în virtutea devoluțiunii legale și

testamentare, chiar și în baza ultimului

testament autentic nr. 10497/1982 invocat de reclamanți, dar care îi instituie

ca legatari universali alături de soțul pârâtei, în

cote egale de ½

părți.

Pârâta P.S. este unica moștenitoare a defunctului

său soț P.D.

și

în această calitate a revendicat imobilul în litigiu.

In calitate de moștenitor pârâta putea revendica oricând orice bun al

moștenirii, bun care astfel revine în masa

succesorală. La data pronunțării celor

două hotărâri judecătorești se

cunoștea numai existența testamentului autentic

nr. 1320/1973, prin care a fost testat imobilul în favoarea soțului

pârâtei.

Acest testament este unul cu titlu particular,

care a avut ca obiect un bun

determinat din succesiunea defunctei T.D., respectiv

imobilul în

litigiu.

Testamentul invocat de reclamanți, autentificat

sub nr. 10497/1982 este unul

universal

sau cu titlu universal, prin care se testează câte o fracțiune din

moștenire fiecărui legatar, adică părți egale din

întreaga moștenire pentru fiecare

dintre legatarii N.E.A. și P.D.

Din analiza conținutului acestor

testamente s-a reținut că ambele sunt valabile, pentru că testamentul cu titlu

particular nu a fost revocat prin testamentul universal și că din ultimul

testament a fost exclus bunul testat anterior. Testamentul universal nu îl revocă

pe cel cu titlu particular, el

desființând

numai dispozițiile incompatibile din testamentul anterior.

Prin apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond s-a criticat

interpretarea și aplicarea greșită a legii, deoarece s-a aplicat art. 35 din

Legea nr. 33/1994 și nu art. 1 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1), (2), (3), (4)

și art. 7, art. 9, art. 21 din Legea nr. 10/2001.

A doua critică se referă la greșita reținere a

valabilității testamentului cu titlu

particular, concomitent cu ultimul testament cu titlu universal,

menționându-se

că, dacă s-ar fi dorit să se

mențină și testamentul anterior s-ar fi făcut referire

directă la acest aspect cu ocazia redactării

ultimului testament. în acest sens, se

arată că instanța a interpretat

greșit disp. art. 921 C. civ., referitoare la revocarea testamentelor.

S-a

mai susținut că instanța a respins în mod greșit capătul de cerere privind

anularea încheierilor de intabulare nr. 22305/2006

și nr. 23341/2006, precum și

radierea mențiunilor făcute în baza acestora

în C.F. 2910 Alba Iulia, pe considerentul că există autoritate de lucru

judecat.

În acest sens, se susține că

instanța de fond a reținut greșit că, din

examinarea

considerentelor sentinței civile nr. 1044/2006 rezultă că prin sentința civilă

nr. 1610/2005 a Tribunalului Alba s-a dispus retrocedarea imobilului din

litigiu în favoarea intimatei P.S. în baza Legii

nr. 10/2001, în condițiile

în care

imobilul nu putea fi retrocedat în baza acestei legi. In dezvoltarea criticii

apelanții susțin că nu sunt întrunite condițiile

autorității de lucru judecat, întrucât ei nu au fost părți în cele două

sentințe civile menționate. Titlurile care au stat la

baza emiterii celor două încheieri de intabulare

nu le sunt opozabile, pentru că

sentința

civilă nr. 1610/2005 a Tribunalului Alba a fost pronunțată în baza

testamentului

autentificat în 1973 și care a fost revocat prin testamentul

autentificat în anul 1982. Potrivit ultimului

testament, intimata P.S. era

îndreptățită numai la retrocedarea cotei de

½ parte din imobilul în litigiu, iar restul cotei de proprietate revenea

apelanților, dacă ar fi fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Pretind apelanții că, numai

contestatorii sunt îndreptățiți să solicite

retrocedarea

imobilului în litigiu, fiind singurii care au depus notificare în baza

Legea

nr. 10/2001

Î

ntr-o altă critică se invocă netemeinicia hotărârii primei instanțe

pentru că

nu a anulat dispoziția nr. 1021

din 6 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Alba

Iulia și nu a dispus restituirea în natură a

imobilului și înscrierea dreptului de

proprietate în C.F.

Se

menționează că, față de considerentele sentinței apelate, rezultă că prima

instanță

nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul temeiniciei și legalității

pretențiilor formulate, ci a respins contestația pe baza excepțiilor

autorității lucrului judecat și inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001.

In ceea ce privește testamentele

întocmite în cursul vieții de T.D.

,

apelanții susțin că au aflat la sfârșitul lunii decembrie 2006 de ultimul

testament

întocmit în anul 1982, testament care este valabil.

Pârâții Primarul municipiului

Alba Iulia și Primăria Alba Iulia nu au încunoștințat apelanții despre

procesele pe care le purtau cu pârâta P.S.

,

astfel că, nu au avut posibilitatea să formuleze cerere de intervenție pentru

a-și

apăra drepturile.

Intimata

P.S., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea

apelului.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 199/A din 25 noiembrie 2008 a respins excepția lipsei

calității procesual active a contestatorilor invocată de pârâta P.S.

A fost admis apelul declarat de reclamanții C.C. și C.A. împotriva

sentinței civile nr. 430 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Alba, secția

civilă, și în consecință:

A fost desființată sentința civilă sus-menționată și s-a dispus

trimiterea cauzei spre rejudece la aceeași instanță.

Instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 4 alin (3) din Legea nr. 10/2001, susceptibilii care după

data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în

termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei

legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru

bunurile care se solicită.

Legea nr. 10/2001 a repus în termenul de acceptare toți succesibilii

care nu au acceptat în termen moștenirea după antecesorii lor.

Reclamanții care au calitatea de continuatori ai persoanei defuncților N.,

respectiv T.D. sunt considerați prin prisma dispozițiilor legale repuși în

termen.

Față de aceste considerente, excepția lipsei calității procesual active

a reclamanților, invocată de pârâta P.S. s-a reținut ca nefondată.

Î

n ceea ce privește apelul reclamanților, instanța de apel l-a reținut ca

întemeiat, pentru mai multe considerente, astfel:

Prin decizia tribunalului, s-a considerat că instanța a analizat

„autoritatea de lucru judecat" a celor două sentințe judecătorești

irevocabile și valabilitatea testamentelor întocmite de defuncta T.D. pentru a

concluziona asupra legalității și temeiniciei dispoziției nr. 1021/2006, emisă

de Primarul municipiului Alba Iulia.

Cu toate acestea, preocupându-se în mod evident numai de aspectele

arătate, nu a analizat legalitatea și temeinicia dispoziției prin prisma

motivelor invocate de C.C. și C.A., nu s-a pronunțat asupra încheierilor de

intabulare atacate și asupra incidenței în cauză a Legii nr. 10/2001.

Pentru neanalizarea fondului cauzei, s-a apreciat necesară trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, care să analizeze dacă terenul

solicitat face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001 în raport de modalitatea în

care a fost preluat de Statul Român.

De asemenea, s-a considerat necesar a se soluționa cauza pe fond,

neputând fi reținută autoritatea de lucru judecat a sentințelor civile nr.

1610/2005 și 1044/2006, pronunțate de Tribunalul Alba, întrucât reclamanții nu

au fost părți în acele cauze, situație în care nu este întrunită condiția

triplei identități de obiect cauză și părți.

Nu

este incidență nici excepția puterii de lucru judecat (care are conținut

diferit față de autoritatea de lucru judecat),

întrucât analiza situației terenului s-a făcut dintr-o altă perspectivă decât

cea invocată de reclamanți.

Fiind o altă cauză în sens juridic, va fi analizat

din această nouă perspectivă modul de preluare a terenului de către stat, cu

titlu valabil sau abuziv.

După clarificarea acestor aspecte, se va stabili

dacă reclamanții sunt sau nu

îndreptățiți

la restituirea în natură a imobilului și dacă este sau nu justificată anularea

încheierilor de intabulare.

Tot în rejudecare se va avea în vedere că tribunalul a reținut greșit

valabilitatea celor două testamente, în condițiile în care testamentul cu titlu

universal stabilește că moștenirea defunctei

va reveni ambilor săi copii, tară nicio

excepție sau fără a exclude vreun bun din patrimoniul său. Testatoarea

a înțeles

să împartă întreaga sa avere în mod egal celor doi copii.

Î

mpotriva deciziei nr. 199/A din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Alba-Iulia,

secția civilă, în termen legal

a declarat recurs P.S., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului

de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In dezvoltarea criticilor se susține că, în mod

greșit instanța de apel a reținut că prin hotărârea primei instanțe nu a fost

analizat fondul cauzei.

In sensul criticii formulate se arată că reclamanții, prin primul capăt

de cerere al contestației formulate împotriva dispoziției nr. 1021 din 6

decembrie 2006,

emisă de Primarul

municipiului Alba Iulia au solicitat să se constate că imobilul

în litigiul a fost preluat fără titlu valabil,

prin Decret nr. 302 din 8 decembrie 1987.

Raportat la acest prim capăt de cerere se

apreciază că instanța de fond prin

sentințele civile nr. 1610 din 23 noiembrie 2005 și nr. 1044 din 2006 pronunțate

de

Tribunalul Alba s-a stabilit cu

autoritate de lucru judecat preluarea cu titlu valabil

a imobilului de către stat și incidența

prevederilor Legii nr. 33/1994 a cărei

aplicabilitate

nu a fost suprimată prin intervenția Legii nr. 10/2001.

Î

n ceea ce privește al doilea capăt de cerere, prin

care reclamanții au solicitat

să

se stabilească împrejurarea că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a

imobilului, se susține că a fost soluționat și acesta.

Menționează recurenta că instanța a stabilit calitatea sa de persoană

îndreptățită la restituirea imobilului, că testamentul din anul 1982 este unul

cu titlu universal și nu conține dispoziții incompatibile cu cele din

testamentul cu titlu particular.

Pentru aceste considerente recurenta susține că nu

se impunea desființarea

sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Hotărârea recurată este criticabilă în ceea ce privește dispoziția de

desființare cu trimitere spre rejudecare aceleași

instanțe, recursul fiind fondat.

Este bine cunoscut că apelul reprezintă o

cale ordinară de atac prin intermediul căreia oricare dintre părți poate

solicita unei jurisdicții superioare reformarea hotărârii pronunțate de

instanța de fond.

Prin caracterul său devolutiv, judecata se poartă asupra tuturor

împrejurărilor de fapt și de drept, cu respectarea principiului

disponibilității procesuale, cercetându-se cauza numai în raport de motivele

indicate.

Instanța de apel are obligația realizării unui control judiciar asupra

hotărârii atacate, control ce nu poate avea în vedere alte pretenții sau

elemente care nu au format obiectul primei judecăți, pentru a nu se încălca

principiul dublului grad de jurisdicție.

Î

n speță, constatându-se că prima instanță a soluționat cauza numai pe

excepții, fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel în raport de

caracterul devolutiv al acestei căi de atac avea obligația să analizeze toate

aspectele invocate prin criticile formulate și să se pronunțe asupra acestora.

Se reține că nu s-a analizat situația terenului în litigiu, în sensul

dacă face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001, în funcție de modalitatea în care

a fost preluat de Statul Român.

In mod greșit s-a apreciat incidența excepției autorității de lucru

judecat în raport de cele două hotărâri judecătorești irevocabile, în

condițiile în care reclamanții nu au fost părți în dosarele în care acestea

s-au pronunțat, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de obiect,

cauză și părți.

Nu a fost analizată legalitatea și temeinicia dispoziției atacate prin

prisma motivelor invocate și instanța nu s-a pronunțat asupra încheierilor de

intabulare atacate. Se impunea analiza situației terenului în discuție din

perspectiva modalității de preluare a terenului de către stat, respectiv cu

titlu valabil sau abuziv.

De asemenea, se impunea o analiză minuțioasă în ceea ce privește

valabilitatea celor două testamente, pornind de la faptul că testamentul

universal întocmit în anul 1982 stabilește că moștenirea defunctei va reveni

ambilor săi copii, fără a exclude vreun bun din patrimoniul său și fără a

include vreo altă excepție. Din conținutul acestuia rezultă că defuncta a

înțeles să împartă averea sa ambilor copii în mod egal, fără a face o mențiune

expresă referitoare la menținerea unei dispoziții din testamentul anterior sau

cu privire la gratificarea fiului său cu imobilul din litigiu.

Numai după administrarea și interpretarea probatoriilor se poate stabili

dacă reclamanții sunt sau nu îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului

și dacă se impune sau nu anularea încheierilor de intabulare.

Pentru considerentele expuse, recursul este fondat, urmând să fie admis,

să se caseze decizia recurată și cauza să fie trimisă spre rejudecarea apelului

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta P.S. împotriva

deciziei

nr. 199/A din 25 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecarea apelului la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30

noiembrie 2009.