ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9726/2009

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Alba la data de 20 decembrie 2006, contestatorii C.C. și C.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Alba Iulia și P.S. ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească următoarele: că imobilele înscrise în C.F. 2910 Alba Iulia, nr. de ord. A+3, nr.top 9641/1 - casă și curte intravilan în suprafață de 988 mp și nr.top 965/1 - grădină în suprafață de 384 mp au fost preluate de la proprietara T.D. (căsătorită P.) de către Statul Român prin expropriere, în mod abuziv și fără titlu valabil, prin Decret nr. 302 din 8 decembrie 1987 și în consecință să se anuleze dispoziția nr. 1021 din 6 decembrie 2006, emisă de pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia; să se stabilească că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F.

2910 Alba Iulia, nr.ord. A+3, nr.top 964/1 - casă și curte intravilan în suprafață de 988 mp și nr.top 965/1 - grădină în suprafață de 384 mp ; să se anuleze încheierile de intabulare nr. 22305 din 23 noiembrie 2006 și 23341 din 7 decembrie 2006 și să se dispună radierea mențiunilor făcute în C.F. 2910 Alba Iulia sub Bl 1-14; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor din C.F. 2910 Alba Iulia în cotă de 1/1 parte în favoarea reclamanților, cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 10/2001; să fie obligați pârâții să predea reclamanților în posesie imobilele ce urmează a fi restituite în natură, respectiv să întocmească protocolul de predare-preluare; să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 430 din 18 aprilie 2007, Tribunalul Alba, secția civilă, a respins contestația formulată de contestatorii C.C. și C.A. împotriva dispoziției nr. 1021 din 6 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia și împotriva pârâților Primăria municipiului Alba Iulia și P.S. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență că, Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 1610 din 23 noiembrie 2005 pronunțată în dosar nr. 5380/2005 a dispus retrocedarea către pârâta P.S. a imobilului în litigiu înscris în C.F. 2910 Alba Iulia, nr. ord. A + 3, nr.top 964/1 - casă și curte intravilan și nr.top 965/1 - grădină, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994 și reținându-se că pârâta este descendenta proprietarului tabular, defuncta T.D..

Proprietara tabulară a testat imobilul în litigiu fiului său D.A. prin testamentul autentificat sub nr. 1320/1973, legatar al cărei unic moștenitor s-a reținut a fi pârâta P.S. Așadar, în baza hotărârii judecătorești, imobilul în litigiu a intrat definitiv și irevocabil în proprietatea numitei P.S. și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate prin încheierile de C.F. nr. 22305 din 23 noiembrie 2006 și apoi 23341 din 7 decembrie 2006. (sentința civilă nr. 1044/2006, pronunțată de Tribunalul Alba). Tribunalul a reținut că aceste hotărâri judecătorești au autoritate de lucru judecat și se bucură de prezumția absolută de adevăr, care nu poate fi răsturnată prin vreun mijloc de probă, astfel că dreptul dobândit și intabulat în baza lor nu poate fi supus vreunei rectificări.

De asemenea, s-a avut în vedere că nu poate fi supusă unei noi analize modalitatea de preluare de către stat a imobilului, fiind incidente prevederile Legii nr. 33/1994. Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la restituire, instanța de fond a reținut că această calitate revine pârâtei în virtutea devoluțiunii legale și testamentare, chiar și în baza ultimului testament autentic nr. 10497/1982 invocat de reclamanți, dar care îi instituie ca legatari universali alături de soțul pârâtei, în cote egale de ½ părți. Pârâta P.S. este unica moștenitoare a defunctului său soț P.D. și în această calitate a revendicat imobilul în litigiu. In calitate de moștenitor pârâta putea revendica oricând orice bun al moștenirii, bun care astfel revine în masa succesorală.

La data pronunțării celor două hotărâri judecătorești se cunoștea numai existența testamentului autentic nr. 1320/1973, prin care a fost testat imobilul în favoarea soțului pârâtei. Acest testament este unul cu titlu particular, care a avut ca obiect un bun determinat din succesiunea defunctei T.D., respectiv imobilul în litigiu. Testamentul invocat de reclamanți, autentificat sub nr. 10497/1982 este unul universal sau cu titlu universal, prin care se testează câte o fracțiune din moștenire fiecărui legatar, adică părți egale din întreaga moștenire pentru fiecare dintre legatarii N.E.A. și P.D. Din analiza conținutului acestor testamente s-a reținut că ambele sunt valabile, pentru că testamentul cu titlu particular nu a fost revocat prin testamentul universal și că din ultimul testament a fost exclus bunul testat anterior.

Testamentul universal nu îl revocă pe cel cu titlu particular, el desființând numai dispozițiile incompatibile din testamentul anterior. Prin apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond s-a criticat interpretarea și aplicarea greșită a legii, deoarece s-a aplicat art. 35 din Legea nr. 33/1994 și nu art. 1 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1), (2), (3), (4) și art. 7, art. 9, art. 21 din Legea nr. 10/2001. A doua critică se referă la greșita reținere a valabilității testamentului cu titlu particular, concomitent cu ultimul testament cu titlu universal, menționându-se că, dacă s-ar fi dorit să se mențină și testamentul anterior s-ar fi făcut referire directă la acest aspect cu ocazia redactării ultimului testament.

în acest sens, se arată că instanța a interpretat greșit disp. art. 921 C. civ., referitoare la revocarea testamentelor. S-a mai susținut că instanța a respins în mod greșit capătul de cerere privind anularea încheierilor de intabulare nr. 22305/2006 și nr. 23341/2006, precum și radierea mențiunilor făcute în baza acestora în C.F. 2910 Alba Iulia, pe considerentul că există autoritate de lucru judecat. În acest sens, se susține că instanța de fond a reținut greșit că, din examinarea considerentelor sentinței civile nr. 1044/2006 rezultă că prin sentința civilă nr. 1610/2005 a Tribunalului Alba s-a dispus retrocedarea imobilului din litigiu în favoarea intimatei P.S. în baza Legii nr. 10/2001, în condițiile în care imobilul nu putea fi retrocedat în baza acestei legi.

In dezvoltarea criticii apelanții susțin că nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat, întrucât ei nu au fost părți în cele două sentințe civile menționate. Titlurile care au stat la baza emiterii celor două încheieri de intabulare nu le sunt opozabile, pentru că sentința civilă nr. 1610/2005 a Tribunalului Alba a fost pronunțată în baza testamentului autentificat în 1973 și care a fost revocat prin testamentul autentificat în anul 1982. Potrivit ultimului testament, intimata P.S. era îndreptățită numai la retrocedarea cotei de ½ parte din imobilul în litigiu, iar restul cotei de proprietate revenea apelanților, dacă ar fi fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Pretind apelanții că, numai contestatorii sunt îndreptățiți să solicite retrocedarea imobilului în litigiu, fiind singurii care au depus notificare în baza Legea nr. 10/2001 Î ntr-o altă critică se invocă netemeinicia hotărârii primei instanțe pentru că nu a anulat dispoziția nr. 1021 din 6 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia și nu a dispus restituirea în natură a imobilului și înscrierea dreptului de proprietate în C.F. Se menționează că, față de considerentele sentinței apelate, rezultă că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul temeiniciei și legalității pretențiilor formulate, ci a respins contestația pe baza excepțiilor autorității lucrului judecat și inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001.

In ceea ce privește testamentele întocmite în cursul vieții de T.D. , apelanții susțin că au aflat la sfârșitul lunii decembrie 2006 de ultimul testament întocmit în anul 1982, testament care este valabil. Pârâții Primarul municipiului Alba Iulia și Primăria Alba Iulia nu au încunoștințat apelanții despre procesele pe care le purtau cu pârâta P.S. , astfel că, nu au avut posibilitatea să formuleze cerere de intervenție pentru a-și apăra drepturile. Intimata P.S., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 199/A din 25 noiembrie 2008 a respins excepția lipsei calității procesual active a contestatorilor invocată de pârâta P.S.

A fost admis apelul declarat de reclamanții C.C. și C.A. împotriva sentinței civile nr. 430 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Alba, secția civilă, și în consecință: A fost desființată sentința civilă sus-menționată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudece la aceeași instanță. Instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 4 alin (3) din Legea nr. 10/2001, susceptibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile care se solicită. Legea nr. 10/2001 a repus în termenul de acceptare toți succesibilii care nu au acceptat în termen moștenirea după antecesorii lor.

Reclamanții care au calitatea de continuatori ai persoanei defuncților N., respectiv T.D. sunt considerați prin prisma dispozițiilor legale repuși în termen. Față de aceste considerente, excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de pârâta P.S. s-a reținut ca nefondată. Î n ceea ce privește apelul reclamanților, instanța de apel l-a reținut ca întemeiat, pentru mai multe considerente, astfel: Prin decizia tribunalului, s-a considerat că instanța a analizat „autoritatea de lucru judecat" a celor două sentințe judecătorești irevocabile și valabilitatea testamentelor întocmite de defuncta T.D. pentru a concluziona asupra legalității și temeiniciei dispoziției nr. 1021/2006, emisă de Primarul municipiului Alba Iulia.

Cu toate acestea, preocupându-se în mod evident numai de aspectele arătate, nu a analizat legalitatea și temeinicia dispoziției prin prisma motivelor invocate de C.C. și C.A., nu s-a pronunțat asupra încheierilor de intabulare atacate și asupra incidenței în cauză a Legii nr. 10/2001. Pentru neanalizarea fondului cauzei, s-a apreciat necesară trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, care să analizeze dacă terenul solicitat face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001 în raport de modalitatea în care a fost preluat de Statul Român. De asemenea, s-a considerat necesar a se soluționa cauza pe fond, neputând fi reținută autoritatea de lucru judecat a sentințelor civile nr. 1610/2005 și 1044/2006, pronunțate de Tribunalul Alba, întrucât reclamanții nu au fost părți în acele cauze, situație în care nu este întrunită condiția triplei identități de obiect cauză și părți.

Nu este incidență nici excepția puterii de lucru judecat (care are conținut diferit față de autoritatea de lucru judecat), întrucât analiza situației terenului s-a făcut dintr-o altă perspectivă decât cea invocată de reclamanți. Fiind o altă cauză în sens juridic, va fi analizat din această nouă perspectivă modul de preluare a terenului de către stat, cu titlu valabil sau abuziv. După clarificarea acestor aspecte, se va stabili dacă reclamanții sunt sau nu îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului și dacă este sau nu justificată anularea încheierilor de intabulare. Tot în rejudecare se va avea în vedere că tribunalul a reținut greșit valabilitatea celor două testamente, în condițiile în care testamentul cu titlu universal stabilește că moștenirea defunctei va reveni ambilor săi copii, tară nicio excepție sau fără a exclude vreun bun din patrimoniul său.

Testatoarea a înțeles să împartă întreaga sa avere în mod egal celor doi copii. Î mpotriva deciziei nr. 199/A din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă, în termen legal a declarat recurs P.S., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. In dezvoltarea criticilor se susține că, în mod greșit instanța de apel a reținut că prin hotărârea primei instanțe nu a fost analizat fondul cauzei.

In sensul criticii formulate se arată că reclamanții, prin primul capăt de cerere al contestației formulate împotriva dispoziției nr. 1021 din 6 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Alba Iulia au solicitat să se constate că imobilul în litigiul a fost preluat fără titlu valabil, prin Decret nr. 302 din 8 decembrie 1987. Raportat la acest prim capăt de cerere se apreciază că instanța de fond prin sentințele civile nr. 1610 din 23 noiembrie 2005 și nr. 1044 din 2006 pronunțate de Tribunalul Alba s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat preluarea cu titlu valabil a imobilului de către stat și incidența prevederilor Legii nr. 33/1994 a cărei aplicabilitate nu a fost suprimată prin intervenția Legii nr. 10/2001.

Î n ceea ce privește al doilea capăt de cerere, prin care reclamanții au solicitat să se stabilească împrejurarea că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, se susține că a fost soluționat și acesta. Menționează recurenta că instanța a stabilit calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, că testamentul din anul 1982 este unul cu titlu universal și nu conține dispoziții incompatibile cu cele din testamentul cu titlu particular. Pentru aceste considerente recurenta susține că nu se impunea desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Hotărârea recurată este criticabilă în ceea ce privește dispoziția de desființare cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe, recursul fiind fondat.

Este bine cunoscut că apelul reprezintă o cale ordinară de atac prin intermediul căreia oricare dintre părți poate solicita unei jurisdicții superioare reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond. Prin caracterul său devolutiv, judecata se poartă asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept, cu respectarea principiului disponibilității procesuale, cercetându-se cauza numai în raport de motivele indicate. Instanța de apel are obligația realizării unui control judiciar asupra hotărârii atacate, control ce nu poate avea în vedere alte pretenții sau elemente care nu au format obiectul primei judecăți, pentru a nu se încălca principiul dublului grad de jurisdicție.

Î n speță, constatându-se că prima instanță a soluționat cauza numai pe excepții, fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel în raport de caracterul devolutiv al acestei căi de atac avea obligația să analizeze toate aspectele invocate prin criticile formulate și să se pronunțe asupra acestora. Se reține că nu s-a analizat situația terenului în litigiu, în sensul dacă face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001, în funcție de modalitatea în care a fost preluat de Statul Român. In mod greșit s-a apreciat incidența excepției autorității de lucru judecat în raport de cele două hotărâri judecătorești irevocabile, în condițiile în care reclamanții nu au fost părți în dosarele în care acestea s-au pronunțat, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de obiect, cauză și părți.

Nu a fost analizată legalitatea și temeinicia dispoziției atacate prin prisma motivelor invocate și instanța nu s-a pronunțat asupra încheierilor de intabulare atacate. Se impunea analiza situației terenului în discuție din perspectiva modalității de preluare a terenului de către stat, respectiv cu titlu valabil sau abuziv. De asemenea, se impunea o analiză minuțioasă în ceea ce privește valabilitatea celor două testamente, pornind de la faptul că testamentul universal întocmit în anul 1982 stabilește că moștenirea defunctei va reveni ambilor săi copii, fără a exclude vreun bun din patrimoniul său și fără a include vreo altă excepție. Din conținutul acestuia rezultă că defuncta a înțeles să împartă averea sa ambilor copii în mod egal, fără a face o mențiune expresă referitoare la menținerea unei dispoziții din testamentul anterior sau cu privire la gratificarea fiului său cu imobilul din litigiu.

Numai după administrarea și interpretarea probatoriilor se poate stabili dacă reclamanții sunt sau nu îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului și dacă se impune sau nu anularea încheierilor de intabulare. Pentru considerentele expuse, recursul este fondat, urmând să fie admis, să se caseze decizia recurată și cauza să fie trimisă spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta P.S. împotriva deciziei nr. 199/A din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 noiembrie 2009.