ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4897/2009

Asupra

recursului civil de față;

Prin

acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba, reclamanții N.T.I. și N.I., au

chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului Alba Iulia, Municipiul Alba

Iulia prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia, solicitând:

-

anularea dispoziției nr. 454 din 16 mai 2007 emisă de Municipiul Alba

Iulia prin Primar;

- obligarea

pârâților să le restituie în natură suprafața de 790 mp teren înscris în C.F.

3146 Alba Iulia, top. 2639/2/6/1;

- să se

dispună OCPI Alba-Iulia întabularea reclamanților asupra terenului în litigiu.

In motivarea

acțiunii reclamanții au arătat că terenul în litigiu a constituit proprietatea

lor și a fost expropriat în anul 1983. Pe acest teren s-a construit o centrală

termică, care este în prezent dezafectată, fiind posibilă retrocedarea în

natură a terenului.

Prin sentința

civilă nr. 350 din 26 martie 2008, Tribunalul Alba a admis contestația, a

dispus anularea Dispoziției nr. 454 din 16 mai 2007 și a obligat intimatul să

emită o dispoziție în condițiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001

republicată, de restituire a suprafeței de 339,87 mp identificată

prin raportul de expertiză tehnică întocmit de

expert A.G. A

fost respinsă contestația formulată față de intimații

Municipiul Alba-Iulia și Consiliul Local Alba-Iulia.

Pentru a pronunța

astfel prima instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost înscris în C.F.

3146 Alba-Iulia, top. 2639/2/6, în suprafață de 1496 mp, a aparținut

antecesorilor contestatorilor, și a trecut în proprietatea Statului Român în

baza Decretului nr. 213/1980, cu titlu expropriere, fiind dezmembrat în două

parcele. Parcela cu nr. top. nou 2639/2/6/1 în suprafață de 790 mp și reală de

734,53 mp care constituie terenul în litigiu ce a fost transcrisă în C.F. 10980

Alba-Iulia în favoarea Statului Român, iar parcela identificată sub nr. top.

2638/2/6/2, retranscrisă în același CF, casă și loc de casă în suprafață de 706

mp, și reală de 698,10 mp, ce a rămas pe vechii proprietari.

Prin notificarea nr.

11665/2001 petenții au solicitat restituirea în natură a imobilului sau

acordarea de măsuri reparatorii iar prin Dispoziția nr. 454 din 16 mai 2007 s-a

propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005, reținându-se faptul că terenul este în întregime ocupat de lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv alei de acces, zone verzi, bloc

de locuințe și centrală în prezent dezafectată.

Expertiza efectuată

în cauză a concluzionat că terenul care poate fi restituit se compune din

terenul dintre limita actuală a proprietății petenților și centrala dezafectată

în suprafață de 28, 67 mp, terenul de sub centrală în suprafață de 222, 14 mp

și terenul dintre centrală și bordura aleii, în suprafață de 89,06 mp, deci un

total de 339,87 mp. Pentru acest teren, s-a și făcut o parcelare.

Tribunalul Alba a

apreciat că este întemeiată cererea și în raport de dispozițiile art. 10 pct. 5

din Legea nr. 10/2001 modificată, a admis contestația față de Primarul

Municipiului Alba-Iulia, și l-a obligat la emiterea unei dispoziții de

restituire în natură a terenului în suprafață de 339,87 mp identificat prin

raportul de expertiză tehnică menționat.

A

fost reținută lipsa calității procesual pasive a pârâților Municipiul

Alba-Iulia și Consiliul Local Alba-Iulia,

față de care a fost respinsă contestația.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții și pârâtul Primarul Municipiului

Alba-Iulia.

În apelul lor,

reclamanții au solicitat desființarea parțială a hotărârii instanței de fond și

obligarea Primarului Municipiului Alba-Iulia să emită dispoziție de restituire

prin măsuri echivalente pentru diferența de 450,13 mp, arătând că suprafața de

teren ce le-a fost preluată de Statul român în mod nelegal, este de 790 mp, iar

instanța s-a pronunțat pentru suprafața de 339,87 mp care poate fi restituită

în natură, însă nu a dispus obligarea pârâtului să emită dispoziție de acordare

a măsurilor echivalente pentru diferența de 450,13 mp.

Primarul Municipiului

Alba-Iulia a solicitat modificarea sentinței instanței de fond în sensul

respingerii acțiunii, invocând în drept art. 11 alin. (4) și art. 12 din Legea

nr. 10/2001 republicată și art. 287 alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea apelului

s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea Dispoziției nr.

454/2007, pentru că nu rezultă vreun motiv de nulitate a acesteia, și s-ar

impune doar modificarea acestei dispoziții, în sensul că restituirea în natură

operează doar parțial. Prin dispoziția atacată, contestatorii beneficiază de

măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru întreaga suprafață de

790 mp.

Un al doilea motiv de

apel , vizează greșita restituire în natură a suprafeței de 340 mp, întrucât

scopul pentru care a operat exproprierea s-a materializat, prin construirea

obiectivelor preconizate și care ocupă funcțional întregul teren afectat. De

altfel, terenul aparține domeniului public local conform H.G. nr. 974/2002.

In al treilea rând,

apelantul a susținut că instanța de fond trebuia să oblige intimații la

restituirea sumei primite ca despăgubire, conform adresei nr. 1725/1982 a

I.C.G.C.L Alba, pentru suprafața de 340 mp.

Reclamanții au depus

întâmpinare față de apelul Primarului Municipiului Alba-Iulia prin care au

solicitat respingerea acestuia, susținând că în mod corect s-a dispus anularea

dispoziției atacate, prin

care li s-a

respins cererea de restituire în natură, deși pentru o parte din

terenul

expropriat care este liber de construcții, este obligatorie restituirea în

natură.

Prin decizia civilă

nr. 150A din 9 octombrie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelurile

formulate de reclamanții N.T.I. și N.I.; a desființat sentința atacată și a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță de fond -

Tribunalul Alba.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut că deși prima instanță a analizat dispoziția

atacată, s-a pronunțat în privința restituirii în natură doar pentru suprafața

de 339,87 mp, lăsând nesoluționată acțiunea pentru diferența de 450.13 mp.,

deci fără a se pronunța pe o parte din acțiune, neanalizând astfel fondul

litigiului. S-au dat indicații ca instanța de trimitere să analizeze situația

juridică a diferenței de teren în raport de situația reținută prin expertiza

efectuată în cauză, soluția dată urmând a se referi la întreg terenul menționat

în acțiunea introductivă de instanță, avându-se în vedere și criticile

formulate în apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Alba-Iulia,

pentru o judecată unitară a cauzei.

Împotriva deciziei de

mai sus a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Alba-Iulia , critica

vizând următoarele aspecte:

În mod greșit

instanța de apel a dispus admiterea apelurilor și casarea cu trimitere a

dosarului, întrucât această instanță avea toate mijloacele necesare pentru a

pronunța o hotărâre prin care să cenzureze

sau

nu criticile aduse hotărârii pronunțată de prima instanță.

Instanța de apel s-a

rezumat la a casa cu trimitere spre rejudecare deși în situația dată putea să

rețină cauza spre rejudecare potrivit dispozițiilor ce reglementează această

cale de atac.

În fine, o altă

critică se referă la faptul că a fost încălcat principiul

celerității soluționării cauzei având ca obiect

Legea nr. 10/2001.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată

că recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea

introductivă de instanță reclamanții N.T.I. și N.I., au solicitat în

contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Alba Iulia, Municipiul Alba

Iulia prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia, 1) anularea

dispoziției nr. 454 din 16 mai 2007 emisă de Municipiul Alba Iulia prin Primar;

2) obligarea pârâților să le restituie în natură suprafața de 790 mp teren

înscris în C.F. 3146 Alba Iulia, top. 2639/2/6/1 ; 3) să se dispună OCPI Alba

Iulia întabularea reclamanților asupra terenului în litigiu.

Tribunalul Alba, prin

sentința civilă nr. 350 din 26 martie 2008, a admis contestația, a dispus

anularea Dispoziției nr. 454 din 16 mai 2007 și a obligat intimatul să emită o

dispoziție în condițiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, de

restituire a suprafeței de 339,87 mp identificată

prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert A.G.. A

fost

respinsă contestația formulată față de intimații Municipiul Alba Iulia și

Consiliul Local Alba Iulia.

Reclamanții au

solicitat obligarea pârâților la restituirea în natură a suprafeței de 790 mp

teren înscris în C.F. 3146 Alba Iulia, top.

2639/2/6/1,

prima instanță pronunțându-se numai cu privire la o parte din

suprafața

solicitată, respectiv, restituirea suprafeței de 339,87mp.

În această situație

în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 297 C. proc.

civ. teza I care dispun că "în cazul în care se constata că, în mod greșit,

prima instanță a rezolvat procesul fără a intra in cercetarea fondului ori

judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de

apel va desființa hotărârea atacata și va trimite cauza spre rejudecare primei

instanțe"

Astfel, prin excepție

instanța de apel poate desființa hotărârea atacată și trimite cauza spre

rejudecare primei instanțe în situațiile

limitativ

prevăzute de art. 297 C. proc. civ., prevedere legală, care

prin modul

în care este redactată, are un caracter imperativ ce privește și impune ordinea

firească a procesului.

Caracterul imperativ

al dispozițiilor legale menționate se întemeiază pe necesitatea asigurării

celor doua grade de jurisdicție. Exigența acestui principiu se impune nu numai

în interesul părților ci și pentru respectarea competenței materiale a

instanțelor deoarece fondul oricărui litigiu trebuie să fie soluționat de

instanța competentă.

Din această

perspectivă se privește ca nefondată și critica referitoare la faptul că ar fi

fost încălcat principiul celerității soluționării cauzei având ca obiect Legea

nr. 10/2001.

Față de cele de mai

sus, se constată că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale

trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe care nu a rezolvat în întregime

fondul litigiului.

Pentru considerentele

arătate, toate criticile de nelegalitate formulate se apreciază ca nefondate,

recursul urmând a fi respins în consecință.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Alba-Iulia împotriva deciziei civile

nr. 150/A din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie

2009.