ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7033/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin Decizia civilă nr. 5 din 09 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a admis apelul declarat de Primarul municipiului Alba Iulia împotriva Sentinței civile nr. 1450/2009 pronunțată de Tribunalul Alba. A schimbat în parte sentința atacată numai în ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Primarul municipiului Alba Iulia. A menținut dispoziția privitoare la respingerea acțiunii formulată de reclamanți împotriva pârâților municipiul Alba Iulia și Consiliul Local Alba Iulia.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin Dispoziția nr. 454 din 16 mai 2007 emisă de Primarul Municipiului Alba Iulia, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul în litigiu, întrucât terenul este ocupat în întregime de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea. Instanța de fond a apreciat că această dispoziție este parțial anulabilă în ce privește suprafața de 339,87 mp, teren care poate fi restituit în natură. Acest teren, identificat prin expertiză topografică, cuprinde trei parcele respectiv, prima parcelă de 28,67 mp, care, potrivit constatărilor expertului, face parte din imobilul proprietatea reclamanților, înscris în C.F.

nr. X Alba Iulia, nr. top. X; a doua parcelă de 222,14 mp, cu nr. top. nou Y, situat sub centrala termică x; a treia parcelă, în suprafață de 89,6 mp, cu nr. top. nou Z, situat între centrala termică x și bordură. Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că parcela nr. 1, în suprafață de 28,67 mp, nu face parte din imobilul expropriat, ci, așa cum a constatat expertul, face parte din imobilul reclamanților, fiind amplasată în continuarea proprietății reclamanților, așa încât această suprafață de teren nu poate face obiectul restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001. În ce privește cea de-a doua parcelă, de 222,14 mp, s-a constatat că pe această suprafață este situată parțial centrala termică x, centrală care este amplasată pe mai multe numere topografice, rezultate prin dezmembrarea și alipirea mai multor imobile.

Ca urmare, terenul de 222,14 mp nu poate fi considerat liber în sensul Legii nr. 10/2001, întrucât este ocupat de o parte din centrala termică x. Pe de altă parte, față de întinderea redusă și împrejurarea că pe teren se află o construcție, care este amplasată și pe alte imobile, această parcelă nu poate avea utilitate și destinație economică independentă, În privința celei de-a treia parcele, de 89,6 mp, s-a constatat că aceasta are destinația de alei și zonă verde și constituie amenajări de utilitate publică, în înțelesul art. 11 din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, fiind destinate accesului spre locuințe, folosinței normale a acestora, astfel că nici cea de-a treia parcelă nu poate fi restituită în natură.

Prin decizia instanței de recurs s-a stabilit că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și, față de art. 315 C. proc. civ., s-a constatat că terenul care face obiectul cauzei de față nu poate fi considerat liber în sensul Legii nr. 10/2001. Scopul exproprierii trebuie apreciat la momentul exproprierii și, raportat la această dată, s-a constatat că terenul expropriat a fost integral ocupat ansamblul de blocuri, centrală termică, alei. Ca urmare, terenul în litigiu nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum de altfel concluzionează și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia pronunțată în recurs, așa încât restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții fiind îndreptățiți numai la măsuri reparatorii.

Reclamanții au solicitat în rejudecarea apelului, să se dispună stabilirea de măsuri reparatorii sub forma acordării de bunuri în compensare și nu de despăgubiri, așa cum s-a dispus prin dispoziția atacată. Prin H.C.L. Alba Iulia nr. 54/2008 s-a dispus trecerea centralei termice x din domeniul public în domeniul privat al municipiului și s-a aprobat scoaterea din funcțiune și casarea acesteia. Din raportul de expertiză rezultă că această centrală este amplasată pe mai multe nr. top., nu doar pe terenul expropriat de la reclamanți, astfel că acordarea acesteia ca bun în compensare nu este posibilă. În fața instanței de apel, în rejudecare, reclamanții au solicitat pentru prima dată atribuirea centralei, inclusiv de pe imobilele ce exced terenului ce a fost expropriat.

Această cerere a fost făcută pentru prima dată în apel, ceea ce, potrivit art. 294 C. proc. civ. nu este admisibil. De vreme ce s-a stabilit că terenul pe care este amplasată parțial centrala termică (parcela de 222,14 mp, cu nr. top. nou Y) nu poate fi restituit în natură, cererea de atribuire a construcției aflată pe acest teren nu este de neprimit. Cu privire la acordarea de alte bunuri în compensare, s-a reținut că la dosar s-au depus procesele-verbale întocmite în perioada iulie - decembrie 2011 de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului Local Alba Iulia în conformitate cu art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, din care rezultă că nu există bunuri și servicii care pot fi acordate în compensare.

A fost de asemenea depus inventarul bunurilor imobile aflate în proprietatea privată a municipiului Alba Iulia, dar reclamanții au arătat la termenul din 02 februarie 2012 că nu doresc alte bunuri în compensare în afară de centrala termică x. 2. Recursul 2.1. Motive Reclamanții au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici: În mod greșit nu a fost examinată și nu s-a admis excepția puterii de lucru judecat invocată prin întâmpinare, în legătură cu primul motiv de apel privind restituirea în natură a suprafeței de 339,87 mp. Aceasta deoarece, în considerentele Deciziei de casare nr. 4897/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că în mod corect prin decizia recurată instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare pentru a fi cercetat fondul cauzei și cu privire la restul capătului de cerere privind suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură.

Greșit s-a reținut că nu este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 339,87 mp pe considerentul că face parte din domeniul public al municipiului Alba Iulia. Este adevărat că terenul se află în domeniul public al municipiului Alba Iulia, însă apartenența bunului la domeniul public de interes local nu constituie un impediment la restituirea în natură. Terenul poate fi trecut în domeniul privat al municipiului Alba Iulia, așa cum s-a procedat și cu privire la centrala termică x. Pretenția intimatului de a rămâne în continuare cu suprafața de 339,87 mp în domeniul public al municipiului Alba Iulia este nefondată în considerarea principiului restituirii în natură stabilit prin Legea nr. 10/2001.

Numai dacă restituirea în natură nu este posibilă se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent. Primarul municipiului Alba Iulia, în situația în care în mod obiectiv nu poate restitui în natură un imobil, este obligat să ofere alte bunuri sau servicii, aceasta nefiind o facultate. Primarul a omis intenționat să treacă pe lista cu mijloacele fixe ce fac parte din domeniul privat al municipiului Alba Iulia și centrala termică x care este scoasă din funcțiune și casată, iar scopul exproprierii nu mai subzistă. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: „Puterea de lucru judecat” a Deciziei nr. 4897 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a cărei analiză pretind recurenții că nu ar fi fost făcută de către instanța de apel vizează, în realitate, incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. Prin hotărârea invocată ca având putere de lucru judecat s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, stabilindu-se că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat și suprafața restituită de instanța de apel nu este liberă, ci este construită, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Rejudecând apelul, instanța de trimitere nu a hotărât altceva, ci, dimpotrivă, a pornit de la cele statuate prin decizia de casare și a analizat legalitatea și temeinicia sentinței față de faptul că restituirea în natură a terenului pe care se află centrala termică x nu este posibilă. Casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 4897 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost totală și a privit întregul teren, iar nu doar o parte a acestuia.

Mai mult, instanța de recurs a arătat în considerente faptul că nu pot fi primite apărările intimaților în sensul că o parte din terenul expropriat ar fi liber de construcții deoarece se pleacă de la o premisă greșită, aceea că realizarea scopului exproprierii trebuie estimată în raport de utilitatea construcțiilor la momentul prezent, iar nu la momentul la care s-a realizat scopul exproprierii. Ca atare, criticile formulate sub aspectul arătat nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, din perspectiva art. 315 alin. (1) C. proc. civ., și în ceea ce privește interpretarea și aplicarea art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

În respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au fost depuse la dosar înscrisuri privind situația bunurilor și/sau serviciilor care ar putea fi acordate în compensare de municipiul Alba Iulia. Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite. În încheierea întocmită pentru termenul din 2 februarie 2012 s-a reținut, față de înscrisurile trimise de către Primăria municipiului Alba Iulia, că „opțiunea reclamanților constă doar în această centrală termică”.

În aceste condiții, aplicând prevederile alin. (2) și (5) ale art. 1 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel nu putea să acorde în compensare, împotriva voinței persoanelor îndreptățite, iar, pe de altă parte, împotriva celor propuse de către entitatea obligată la restituire, alte bunuri decât acelea înscrise în tabelul întocmit de primărie. Ca atare, pronunțând o hotărâre prin care a menținut dispoziția primarului de acordare de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții N.T.I. și N.I. împotriva Deciziei civile nr. 5 din 09 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS