ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 941/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 941/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Alba, contestatorii N.T.I. și T.I. au solicitat, în contradictoriu cu intimații
Municipiul Alba Iulia prin Primar, Primarul Municipiul Alba Iulia și Consiliul
Local Alba Iulia ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea
dispoziției nr. 454 din 16 mai 2007 emisă de Primarul Municipiul Alba Iulia și
obligarea pârâților la restituirea în natură a suprafeței de 790 mp teren
înscris în C.F. 3146 Alba Iulia top 2639/2/6/și să se dispună intabularea
asupra acestui teren.
În motivarea contestației s-a arătat
că terenul în litigiu a constituit proprietatea contestatorilor și a fost
expropriat în anul 1983. Pe acest teren s-a construit o centrală termică, în
prezent dezafectată, și este posibilă retrocedare în natură a terenului.
Prin sentința civilă nr. 350 din 26
martie 2008 Tribunalul Alba a admis contestația, a dispus anularea dispoziției
nr. 454 din 16 mai 2007 și a obligat intimatul Primarul municipiului Alba Iulia
să emită o dispoziție în condițiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, de
restituire a suprafeței de 339,87 mp identificată prin raportul de expertiză
tehnică întocmit în cauză de expert A. A fost respinsă contestația față de
intimații Municipiul Alba Iulia și Consiliul Local Alba Iulia.
Apelul declarat de reclamanți și de
pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia împotriva acestei sentințe a fost
admis prin decizia civilă nr. 150/A din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea
de Apel Alba Iulia, a fost desființată sentința atacată și trimisă pentru
rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Alba. S-a reținut în considerentele
deciziei că instanța a lăsat nesoluționată cauza pentru suprafața de 450,13 mp,
după ce a dispus restituirea în natură a suprafeței de 339,87 mp, soluție care
a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 4897
din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În rejudecare, prin sentința civilă
nr. 1450 din 28 octombrie 2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Alba, secția
civilă, a fost admisă în parte contestația și, în consecință, s-a dispus
anularea parțială a Dispoziției nr. 454/2007 emisă la data de 16 mai 2007 de
pârât și restituirea în natură în favoarea reclamanților a suprafeței de 339,87
mp, identificată prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de
expert A.G. și a completării ulterioare. A fost menținută propunerea din
dispoziția atacată privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în
condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, însă numai pentru restul de
suprafață neacordat în natură, respectiv pentru diferența de 450,13 mp din
imobilul înscris în C.F. 3146 Alba Iulia top 2639/2/6/1. A fost condiționată
restituirea în natură a suprafeței de 339,87 mp de rambursarea sumei de 7986,50
lei primită de reclamanți, actualizată cu coeficientul stabilit conform
legislației în vigoare. A fost respinsă contestația formulată de reclamanți în
contradictoriu cu pârâții Municipiul Alba Iulia și Consiliul Local Alba Iulia,
fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre,
tribunalul a reținut că reclamanții au fost proprietari tabulari asupra acestui
imobil și prin Decretul 213 din 09 iulie 1980 al Consiliului de Stat al R.S.R.,
poziția 5, s-a dispus exproprierea suprafețe de 790 mp teren și 15,98 mp
construcții, cu despăgubiri de 7986,50 lei.
În baza adresei nr. 6156/1990, a
deciziei nr. 816/1990 și a Decretului nr. 213/1980 a fost dezmembrat imobilul
astfel: nr. top nou 2639/2/6/1 de 790 mp a fost transcris în proprietatea
Statului Român în C.F. 10980, iar nr. top 2639/2/6/2 casă și loc de casă de 706
mp s-a reînscris în aceeași carte funciară pe vechii proprietari. Temeiul de
drept aplicabil este art. 11 alin. (3) din Legea 10/2001.
În cauză s-a efectuat un raport de
expertiză tehnică topografică prin care s-a identificat terenul și, față de
faptul că este doar parțial ocupat de construcții (alei de acces, blocuri), s-a
dispus restituirea suprafeței de 339,87 mp, astfel: suprafața de 28,67 mp este
în continuarea proprietății reclamanților, suprafața de 89,6 mp situată între
centrala termică și bordura de alei are destinație de zonă verde, iar suprafața
de 222,14 mp aflată de o parte și alta a terenului contestatorilor, pe care
este amplasată o centrală termică, nu mai are utilitate publică, fiind
dezafectată, așa încât terenul poate fi restituit în natură.
Suprafața de 450,13 mp este ocupată
de alei de acces la blocuri și constatându-se imposibilă restituirea în natură
s-au acordat măsuri reparatorii.
Prin decizia civilă nr. 31/A din 04
martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul
declarat de intimatul Primarul Municipiului Alba Iulia.
În motivarea acestei soluții,
instanța de apel a reținut că, potrivit extrasului C.F. 10980 Alba Iulia asupra
imobilului cu nr. top 26296/1/1/4 Centrala termică 16 de 370 mp, este
proprietar municipiul Alba Iulia - domeniul public în 1/1 părți, cu încheierea
33336/2007.
Prin Hotărârea Consiliului Local al
municipiului Alba Iulia nr. 54 din ianuarie 2008 a fost aprobată trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului a mai multor
centrale termice, printre care și Centrala termică nr. 16 cu instalația termică
și rețelele termice exterioare aferente, conform poziției 1271 din anexa 2
(inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Alba
Iulia) la H.G.R. nr. 974/2002 privind atestarea domeniului public al județului
Alba, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor di județul Alba. Prin
aceeași hotărâre de Consiliu local s-a aprobat scoaterea din funcțiune și
casarea mai multor obiective, printre care și centrala termică nr. 16 și
rețelele termice exterioare.
Așadar, centrala termică nr. 16,
care este amplasată, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauza
de expert tehnic A.G., pentru terenul în litigiu, nu mai face parte din
domeniul public al municipiului și nu îi mai sunt aplicabile prevederile art.
11 din Legea nr. 213/1998.
De aceea, în condițiile în care
acest teren, în suprafață de 222,14 mp (parcela de sub CT16) nu mai este de
interes și utilitate publică, nemaifiind ocupat de construcțiile pentru care
s-a dispus exproprierea, potrivit art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001,
republicată, în mod corect instanța de fond a dispus restituirea în natură.
Cu privire la parcela de 28,67 mp,
în mod corect s-a reținut că nu este folosit în scopul în care a fost
expropriat, fiind în (continuarea deciziei civile nr. 31/A din 04 martie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr. 2417.1/107/2007)
continuarea proprietății contestatorilor, liber și se impune restituirea lui în
natură.
De asemenea, s-a afirmat că parcela
cu nr. top nou 2639/2/6/1/3 de 89,6 mp este ocupată de zone verzi, însă acesta
nu este un impediment la restituirea în natură a terenului.
Pe de altă parte, din domeniul
public, pot face parte, potrivit art. 6 din Legea 213/1998, imobilele care au
intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, or imobilul în
litigiu nu a intrat cu titlu în proprietatea statului, aspect care nu a fost
contestat.
Împotriva deciziei mai sus
menționată, a declarat recurs, în termen legal, apelantul-pârât Primarul
municipiului Alba-Iulia, criticând-o pentru motive de nelegalitate și
netemeinicie, întemeiate pe dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat
că, în mod greșit cele două instanțe au dispus restituirea în natură
a suprafeței de 340 mp de către cele două instanțe deoarece scopul pentru care
a operat exproprierea s-a materializat prin construirea obiectivelor
preconizate ( blocul TOL 1 si TOL 3 ), motiv pentru care se apreciază că
lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren
afectat și că suprafața restituită nu este liberă, ci este construită, aspect
ce denotă din expertiza tehnică efectuată, fiind edificată o centrală termică,
trotuar și o cale de acces (drum betonat).
Un al doilea motiv îl constituie
greșita susținere a celor două instanțe că imobilul din litigiu este
restituibil în natură, motivând faptul că, potrivit H.C.L. nr. 54/2009, acesta
este trecut în proprietatea privată a municipiului, din domeniul public, fiind
scos din funcțiune, întrucât, potrivit înscrierilor efectuate în C.F. nr. 10980
Alba Iulia, imobilul figurează tot în proprietatea publică a localității, iar
pe de altă parte, chiar dacă s-ar împărtăși motivarea instanței de apel,
recurentul solicită instanței să observe că trecerea imobilului din domeniul
public în domeniul privat se referă doar la construcție nu și la terenul
aferent acesteia.
Ca atare, atât terenul aferent
construcției, cât si drumul cu trotuar aparțin domeniului public local, deci
sunt amenajări de utilitate publică, neputând fi catalogate ca teren liber,
neconstruit.
Ca un ultim motiv, recurentul invocă
faptul că doctrina de specialitate a definit într-un studiu recent ce se
înțelege prin teren restituibil în natură - terenul neconstruit sau neafectat
de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existenta pe
terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări), existența sau utilizarea
unor amenajări subterane (rețele de alimentare cu apă, canal, gaze,
electricitate).
Câtă vreme, din ansamblu probator
rezultă fără echivoc că pe terenul în litigiu sunt edificate construcții
(clădire, stradă, trotuar) acestea constituie amenajare de utilitate publică,
în sensul dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată,
astfel că suprafața de 340 mp restituită de către instanță nu este restituibilă
în natură, ci prin echivalent.
Analizând recursul declarat, în
raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat
pentru următoarele considerente:
Terenul în litigiu, în suprafață de
790 mp, a fost
expropriat în anul 1982 în baza Decretului Consiliului de Stat al Republicii
Socialiste România nr. 213/1980 cu plata unei despăgubiri în cuantum de 7986,
50 lei, fiind transcris în proprietatea statului în C.F. 10980.
Prin urmare, în cauză este incident
art. 11 al Legii nr. 10/2001, care reglementează toate situațiile referitoare
al modul în care se pot soluționa notificările având ca obiect imobilele
expropriate.
În speță, imobilul pentru care s-a
dispus exproprierea este ocupat în întregime de lucrările pentru care s-a
dispus expropriere, astfel cum rezultă din dispoziția nr. 454/16 05 2007,
această împrejurare nefiind necontestată.
Cu toate acestea, instanța de apel a
făcut aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) [deși în redarea conținutului
acestui text a menționat cuprinsul art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001] și
ale art. 10 alin. (5) al Legii nr. 10/2001, plecând de la premisa greșită că
lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, motivat de
împrejurarea că în prezent centrala termică aferentă blocurilor de locuințe este
dezafectată.
Înalta Curte observă că lucrările
pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul în întregime, ceea ce
determină aplicarea în cauză a prevederilor art. 11 alin. (4) al Legii nr. 10/2001,
astfel că apar ca lipsite de relevanță aprecierile instanței de apel
referitoare la trecerea imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil,
cât timp s-a dovedit că preluarea imobilului de către stat s-a realizat printr-o
altă modalitate, respectiv expropriere, cu plata de despăgubiri.
Împrejurarea că, ulterior realizării
scopului exproprierii, o parte din lucrări au fost dezafectate nu înlătură
aplicarea art. 11 alin. (4) al Legii nr. 10/2001, deoarece aceste text legal nu
face nici o distincție cu privire la modificarea ulterioară a destinației
obiectivelor care au fost construite ca scop al exproprierii, iar „unde legea
nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă”.
Pe de altă parte, pentru ipoteza în
care scopul exproprierii s-a realizat numai parțial, a fost reglementat art. 11
alin. (3) al Legii nr. 10/2001, iar această situație care nu se regăsește în
speță, deoarece scopul exproprierii a fost integral realizat. Faptul că,
ulterior realizării acestui scop, anumite construcții au fost casate nu poate
echivala cu nerealizarea integrală a scopul exproprierii pentru a se face
aplicarea unui alt temei legal, art. 11 alin. (3) al Legii nr. 10/2001, câtă
vreme legea nu reglementează, în cazul exproprierii, restituirea în natură a
terenurilor ocupate de construcții care au fost dezafectate ulterior realizării
scopului exproprierii.
Prin urmare, ambele instanțe de fond
au realizat o distincție pe care legea nu o face, creând o ipoteză de fapt care
nu își găsește reglementarea în lege, ipoteză la care au aplicat, prin analogie,
art. 11 alin. (3), de fapt art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ceea ce
face incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
privind aplicarea greșită a legii.
În aceste condiții este fondată
critica recurentului în sensul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea
ocupă funcțional întregul teren afectat și suprafața restituită de instanța de
apel nu este liberă, ci este construită, astfel încât s-a realizat o greșită
aplicare a legii.
Nu pot fi primite apărările
intimaților din cuprinsul întâmpinării depuse în recurs, în sensul că o parte
din terenul expropriat este liber de construcții, ceea ce determină aplicarea
art. 10 alin. (5) al Legii nr. 10/2001, terenul fiind excedentar scopului
exproprierii, deoarece se pleacă de la o premisă greșită, aceea că realizarea
scopului exproprierii trebuie estimată în raport de utilitatea construcțiilor
momentul prezent, iar nu la momentul la care s-a realizat scopul exproprierii.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază
că nu s-a realizat o analiză pe fond a cauzei față de art. 11 alin. (4) al
Legii nr. 10/2001, și, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, având
în vedere identificarea pentru prima dată în recurs a temeiului de drept al
acțiunii, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi
admis, se va casa decizia recurată și se va trimite apelul, spre rejudecare, la
aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul
Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva deciziei civile nr. 31/A din 4
martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Casează decizia recurată și trimite
cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4
februarie 2011.