ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 941/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Alba, contestatorii N.T.I. și T.I. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Municipiul Alba Iulia prin Primar, Primarul Municipiul Alba Iulia și Consiliul Local Alba Iulia ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea dispoziției nr. 454 din 16 mai 2007 emisă de Primarul Municipiul Alba Iulia și obligarea pârâților la restituirea în natură a suprafeței de 790 mp teren înscris în C.F. 3146 Alba Iulia top 2639/2/6/și să se dispună intabularea asupra acestui teren. În motivarea contestației s-a arătat că terenul în litigiu a constituit proprietatea contestatorilor și a fost expropriat în anul 1983. Pe acest teren s-a construit o centrală termică, în prezent dezafectată, și este posibilă retrocedare în natură a terenului.

Prin sentința civilă nr. 350 din 26 martie 2008 Tribunalul Alba a admis contestația, a dispus anularea dispoziției nr. 454 din 16 mai 2007 și a obligat intimatul Primarul municipiului Alba Iulia să emită o dispoziție în condițiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, de restituire a suprafeței de 339,87 mp identificată prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert A. A fost respinsă contestația față de intimații Municipiul Alba Iulia și Consiliul Local Alba Iulia. Apelul declarat de reclamanți și de pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 150/A din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost desființată sentința atacată și trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Alba.

S-a reținut în considerentele deciziei că instanța a lăsat nesoluționată cauza pentru suprafața de 450,13 mp, după ce a dispus restituirea în natură a suprafeței de 339,87 mp, soluție care a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 4897 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1450 din 28 octombrie 2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Alba, secția civilă, a fost admisă în parte contestația și, în consecință, s-a dispus anularea parțială a Dispoziției nr. 454/2007 emisă la data de 16 mai 2007 de pârât și restituirea în natură în favoarea reclamanților a suprafeței de 339,87 mp, identificată prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert A.G.

și a completării ulterioare. A fost menținută propunerea din dispoziția atacată privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, însă numai pentru restul de suprafață neacordat în natură, respectiv pentru diferența de 450,13 mp din imobilul înscris în C.F. 3146 Alba Iulia top 2639/2/6/1. A fost condiționată restituirea în natură a suprafeței de 339,87 mp de rambursarea sumei de 7986,50 lei primită de reclamanți, actualizată cu coeficientul stabilit conform legislației în vigoare. A fost respinsă contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Municipiul Alba Iulia și Consiliul Local Alba Iulia, fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții au fost proprietari tabulari asupra acestui imobil și prin Decretul 213 din 09 iulie 1980 al Consiliului de Stat al R.S.R., poziția 5, s-a dispus exproprierea suprafețe de 790 mp teren și 15,98 mp construcții, cu despăgubiri de 7986,50 lei. În baza adresei nr. 6156/1990, a deciziei nr. 816/1990 și a Decretului nr. 213/1980 a fost dezmembrat imobilul astfel: nr. top nou 2639/2/6/1 de 790 mp a fost transcris în proprietatea Statului Român în C.F. 10980, iar nr. top 2639/2/6/2 casă și loc de casă de 706 mp s-a reînscris în aceeași carte funciară pe vechii proprietari. Temeiul de drept aplicabil este art. 11 alin. (3) din Legea 10/2001.

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică topografică prin care s-a identificat terenul și, față de faptul că este doar parțial ocupat de construcții (alei de acces, blocuri), s-a dispus restituirea suprafeței de 339,87 mp, astfel: suprafața de 28,67 mp este în continuarea proprietății reclamanților, suprafața de 89,6 mp situată între centrala termică și bordura de alei are destinație de zonă verde, iar suprafața de 222,14 mp aflată de o parte și alta a terenului contestatorilor, pe care este amplasată o centrală termică, nu mai are utilitate publică, fiind dezafectată, așa încât terenul poate fi restituit în natură. Suprafața de 450,13 mp este ocupată de alei de acces la blocuri și constatându-se imposibilă restituirea în natură s-au acordat măsuri reparatorii.

Prin decizia civilă nr. 31/A din 04 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul declarat de intimatul Primarul Municipiului Alba Iulia. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, potrivit extrasului C.F. 10980 Alba Iulia asupra imobilului cu nr. top 26296/1/1/4 Centrala termică 16 de 370 mp, este proprietar municipiul Alba Iulia - domeniul public în 1/1 părți, cu încheierea 33336/2007. Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Alba Iulia nr. 54 din ianuarie 2008 a fost aprobată trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului a mai multor centrale termice, printre care și Centrala termică nr. 16 cu instalația termică și rețelele termice exterioare aferente, conform poziției 1271 din anexa 2 (inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Alba Iulia) la H.G.R.

nr. 974/2002 privind atestarea domeniului public al județului Alba, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor di județul Alba. Prin aceeași hotărâre de Consiliu local s-a aprobat scoaterea din funcțiune și casarea mai multor obiective, printre care și centrala termică nr. 16 și rețelele termice exterioare. Așadar, centrala termică nr. 16, care este amplasată, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauza de expert tehnic A.G., pentru terenul în litigiu, nu mai face parte din domeniul public al municipiului și nu îi mai sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998. De aceea, în condițiile în care acest teren, în suprafață de 222,14 mp (parcela de sub CT16) nu mai este de interes și utilitate publică, nemaifiind ocupat de construcțiile pentru care s-a dispus exproprierea, potrivit art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, în mod corect instanța de fond a dispus restituirea în natură.

Cu privire la parcela de 28,67 mp, în mod corect s-a reținut că nu este folosit în scopul în care a fost expropriat, fiind în (continuarea deciziei civile nr. 31/A din 04 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr. 2417.1/107/2007) continuarea proprietății contestatorilor, liber și se impune restituirea lui în natură. De asemenea, s-a afirmat că parcela cu nr. top nou 2639/2/6/1/3 de 89,6 mp este ocupată de zone verzi, însă acesta nu este un impediment la restituirea în natură a terenului. Pe de altă parte, din domeniul public, pot face parte, potrivit art. 6 din Legea 213/1998, imobilele care au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, or imobilul în litigiu nu a intrat cu titlu în proprietatea statului, aspect care nu a fost contestat.

Împotriva deciziei mai sus menționată, a declarat recurs, în termen legal, apelantul-pârât Primarul municipiului Alba-Iulia, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întemeiate pe dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestora s-a arătat că, în mod greșit cele două instanțe au dispus restituirea în natură a suprafeței de 340 mp de către cele două instanțe deoarece scopul pentru care a operat exproprierea s-a materializat prin construirea obiectivelor preconizate ( blocul TOL 1 si TOL 3 ), motiv pentru care se apreciază că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat și că suprafața restituită nu este liberă, ci este construită, aspect ce denotă din expertiza tehnică efectuată, fiind edificată o centrală termică, trotuar și o cale de acces (drum betonat).

Un al doilea motiv îl constituie greșita susținere a celor două instanțe că imobilul din litigiu este restituibil în natură, motivând faptul că, potrivit H.C.L. nr. 54/2009, acesta este trecut în proprietatea privată a municipiului, din domeniul public, fiind scos din funcțiune, întrucât, potrivit înscrierilor efectuate în C.F. nr. 10980 Alba Iulia, imobilul figurează tot în proprietatea publică a localității, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar împărtăși motivarea instanței de apel, recurentul solicită instanței să observe că trecerea imobilului din domeniul public în domeniul privat se referă doar la construcție nu și la terenul aferent acesteia. Ca atare, atât terenul aferent construcției, cât si drumul cu trotuar aparțin domeniului public local, deci sunt amenajări de utilitate publică, neputând fi catalogate ca teren liber, neconstruit.

Ca un ultim motiv, recurentul invocă faptul că doctrina de specialitate a definit într-un studiu recent ce se înțelege prin teren restituibil în natură - terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existenta pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări), existența sau utilizarea unor amenajări subterane (rețele de alimentare cu apă, canal, gaze, electricitate). Câtă vreme, din ansamblu probator rezultă fără echivoc că pe terenul în litigiu sunt edificate construcții (clădire, stradă, trotuar) acestea constituie amenajare de utilitate publică, în sensul dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel că suprafața de 340 mp restituită de către instanță nu este restituibilă în natură, ci prin echivalent.

Analizând recursul declarat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Terenul în litigiu, în suprafață de 790 mp, a fost expropriat în anul 1982 în baza Decretului Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 213/1980 cu plata unei despăgubiri în cuantum de 7986, 50 lei, fiind transcris în proprietatea statului în C.F. 10980. Prin urmare, în cauză este incident art. 11 al Legii nr. 10/2001, care reglementează toate situațiile referitoare al modul în care se pot soluționa notificările având ca obiect imobilele expropriate. În speță, imobilul pentru care s-a dispus exproprierea este ocupat în întregime de lucrările pentru care s-a dispus expropriere, astfel cum rezultă din dispoziția nr. 454/16 05 2007, această împrejurare nefiind necontestată.

Cu toate acestea, instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) [deși în redarea conținutului acestui text a menționat cuprinsul art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001] și ale art. 10 alin. (5) al Legii nr. 10/2001, plecând de la premisa greșită că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, motivat de împrejurarea că în prezent centrala termică aferentă blocurilor de locuințe este dezafectată. Înalta Curte observă că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul în întregime, ceea ce determină aplicarea în cauză a prevederilor art. 11 alin. (4) al Legii nr. 10/2001, astfel că apar ca lipsite de relevanță aprecierile instanței de apel referitoare la trecerea imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil, cât timp s-a dovedit că preluarea imobilului de către stat s-a realizat printr-o altă modalitate, respectiv expropriere, cu plata de despăgubiri.

Împrejurarea că, ulterior realizării scopului exproprierii, o parte din lucrări au fost dezafectate nu înlătură aplicarea art. 11 alin. (4) al Legii nr. 10/2001, deoarece aceste text legal nu face nici o distincție cu privire la modificarea ulterioară a destinației obiectivelor care au fost construite ca scop al exproprierii, iar „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă”. Pe de altă parte, pentru ipoteza în care scopul exproprierii s-a realizat numai parțial, a fost reglementat art. 11 alin. (3) al Legii nr. 10/2001, iar această situație care nu se regăsește în speță, deoarece scopul exproprierii a fost integral realizat.

Faptul că, ulterior realizării acestui scop, anumite construcții au fost casate nu poate echivala cu nerealizarea integrală a scopul exproprierii pentru a se face aplicarea unui alt temei legal, art. 11 alin. (3) al Legii nr. 10/2001, câtă vreme legea nu reglementează, în cazul exproprierii, restituirea în natură a terenurilor ocupate de construcții care au fost dezafectate ulterior realizării scopului exproprierii. Prin urmare, ambele instanțe de fond au realizat o distincție pe care legea nu o face, creând o ipoteză de fapt care nu își găsește reglementarea în lege, ipoteză la care au aplicat, prin analogie, art. 11 alin. (3), de fapt art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ceea ce face incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. privind aplicarea greșită a legii. În aceste condiții este fondată critica recurentului în sensul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat și suprafața restituită de instanța de apel nu este liberă, ci este construită, astfel încât s-a realizat o greșită aplicare a legii. Nu pot fi primite apărările intimaților din cuprinsul întâmpinării depuse în recurs, în sensul că o parte din terenul expropriat este liber de construcții, ceea ce determină aplicarea art. 10 alin. (5) al Legii nr. 10/2001, terenul fiind excedentar scopului exproprierii, deoarece se pleacă de la o premisă greșită, aceea că realizarea scopului exproprierii trebuie estimată în raport de utilitatea construcțiilor momentul prezent, iar nu la momentul la care s-a realizat scopul exproprierii.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că nu s-a realizat o analiză pe fond a cauzei față de art. 11 alin. (4) al Legii nr. 10/2001, și, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, având în vedere identificarea pentru prima dată în recurs a temeiului de drept al acțiunii, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, se va casa decizia recurată și se va trimite apelul, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva deciziei civile nr. 31/A din 4 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2011.