ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5614/2008

Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. 84/107/2005, F.A.S. a acționat în judecată SC I. SA, SC M. SA, SC C. SA, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia, A.V.A.S. București, G.V. și B.M.D., acesta din urmă în calitate de moștenitor al defuncților B.V. și B.S., pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - obligarea SC M. SA la restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. 10065 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top 4941/1 și 4942/1 construcții și teren construibil în suprafață de 5040 mp; C.F.

6462/a Alba Iulia nr.ord. A+1 nr. top 4940/1/2 reprezentând casă, anexe și teren construibil în suprafață de 975 mp, precum și terenul în suprafață de 3589 mp identificat cu nr. top 4940/2 desprins din C.F. 2024 Alba Iulia în suprafață de 8470,47 mp; - să se constate că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele înscrise în C.F. 1981 Alba Iulia nr. top A+5 nr. top 1939, 1/2 casă, anexe și teren construibil în suprafață de 1347 mp precum și C.F. 2024 Alba Iulia nr. ord. A+4 nr. top 4941/2 și 4942/2 teren construibil în suprafață de 1274 mp, toate în suprafață reală de 2669,15 mp folosite în prezent de pârâta G.V.; - să se constate că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în C.F.

5959 Alba Iulia nr. ord. A+3 nr. top 4939/2, teren construibil în suprafață de 906 mp folosit de proprietarii B.S. și B.V.; - să se constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în C.F. 27802 Alba Iulia nr. ord. A+1 nr. top 4939/1/1 și 4940/1/1 secție de prefabricate și teren construibil din C.F. de 3491 mp și reală de 3438 mp, folosit în prezent de pârâta SC I. SA; - să se dispună restabilirea situației anterioare în C.F. 10065 Alba Iulia și 6462/a Alba Iulia în baza hotărârii ce se va pronunța. În motivarea acțiunii, reclamanta susține că imobilele ce formează obiectul acțiunii au fost preluate abuziv de Statul Român de la numitul W.D. în temeiul Decretului nr. 119/1948 și respectiv a Decretului nr. 92/1950, ele fiind incluse în activul Fabricii de săpun Breckner al cărei proprietar era antecesorul lui W.D.

La momentul naționalizării, imobilele aveau o suprafață totală de 16.619 mp, fiind identificate în C.F. 1981 nr. top 4939 și respectiv C.F. 2024 nr. top 4940, 4491 și 4942 Alba Iulia, după care au fost parcelate și transcrise în alte cărți funciare. În prezent, imobilele sunt folosite de SC M. SA, care deține doar dreptul de folosință, împrejurare care impune restituirea acestora în natură, de SC I. SA și de persoanele fizice. Raportat la terenurile atribuite în temeiul Legii nr. 18/1991 unor persoane fizice, reclamanta susține că aceste terenuri, rămânând la dispoziția Comisiei de fond funciar, se impune obligarea Consiliului Local Alba Iulia la restituirea lor în favoarea acesteia. Cât privește imobilele deținute de SC C. SA se apreciază de reclamantă că aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent ce urmează a fi acordate de A.V.A.S, în calitate de instituție implicată în privatizarea societății.

În drept, reclamanta și-a fondat acțiunea pe dispozițiunile art. 1, art. 2, art. 7, art. 9, art. 29 din Legea nr. 10/2001 și art. 31 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. În urma probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Alba Iulia, prin sentința civilă nr. nr. 71/2007 a admis în parte acțiunea reclamantei F.A.S. și a obligat A.V.A.S.- ul să emită o dispoziție la notificarea reclamantei în privința imobilului înscris în C.F. 27802 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top 4939/1/1 și 4940/1/1 în suprafață de C.F. de 3491 mp, în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent. La rândul său, SC M. SA a fost obligată să emită o dispoziție la notificarea reclamantei privind imobilele înscrise în C.F.

10065 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top 4941/1 și 4942/1 compuse din 2 case, hale, birouri, sere, șoproane, cabină poartă, anexe și teren construibil în suprafață de 5040 mp, C.F. 6462/a Alba Iulia, nr. ord. A+1, nr. top 4940/1/2 compusă din casă, anexe și teren construibil în suprafață de 975 mp precum și terenul identificat sub nr. top 4940/2 în suprafață de 3589 mp, în sensul retrocedării în natură a acestora. Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local Alba Iulia și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestora. Acțiunea formulată împotriva pârâților G.V. și B.M.D. a fost respinsă ca nefondată, pârâta SC M. SA fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 5.050 RON.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că imobilele antecesorilor reclamantei au fost preluate abuziv prin decretele de naționalizare și că reclamanta se legitimează ca persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii. Expertiza efectuată în cauză a identificat imobilele în litigiu, concluzionând că imobilul înscris în C.F. 1981 Alba Iulia și respectiv 2024 Alba Iulia este folosit în prezent de pârâții G.V. și B.M., acesta în calitate de moștenitor al defuncților B.V. și B.S., cărora li s-a constatat, la cererea acestora, dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar. Pentru imobilul (casă și teren) deținut de SC I. SA, privatizată, căreia i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Notificarea reclamantei adresată SC I. SA, prin care solicita restituirea în natură a imobilului, a fost direcționată împreună cu actele doveditoare către A.V.A.S. București pentru soluționare în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, câtă vreme pârâta A.V.A.S. București nu a soluționat notificarea, instanța a obligat-o la emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii în privința imobilelor pentru care a fost notificată, C.F. 27802 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top. 4939/1/1 și 4940/1/1 în suprafață în C.F. de 3491 mp SC M. SA, deținătoarea dreptului de folosință asupra imobilului, deși a fost notificată, aceasta nu a soluționat-o, considerent pentru care a fost și ea obligată la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a acestuia.

Întrucât terenurile al căror regim juridic est reglementat de Legea fondului funciar nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 potrivit art. 8 din această lege, tribunalul a respins capetele de cerere vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru trenurile în privința cărora persoanelor fizice li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii fondului funciar. Cât privește Statul Român, tribunalul a concluzionat că acesta nu se legitimează pasiv, câtă vreme în cauză sunt cunoscute unitățile deținătoare ale terenurilor. Nici Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia nu are legitimare pasivă, reține instanța, deoarece nu deține imobilele în litigiu și nu are atribuții în aplicarea Legii nr. 10/2001.

Aceeași lipsă a calității procesuale pasive s-a apreciat și în privința SC C. SA, care a fuzionat prin absorbția cu SC M. SA, așa cum rezultă din protocolul încheiat la 2 aprilie 2003. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 266 A din 4 octombrie 2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta F.A.S., SC M.M. Alba Iulia și A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 71 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba. Rejudecând apelul reclamantei F.A. pe motivul că terenul litigios a format obiectul Legii nr. 18/1991, Curtea de Apel a concluzionat că instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001. Din examinarea C.F. 5959 Alba Iulia asupra top 4937/2/2, 4938/2 și 4939/2 a rezultat că în 1957 au fost proprietari tabulari S.Z.

și S.R. nr. top 4938/2/2 și 4939/2 s-au transcris în C.F. 5961 nou înființată în favoarea soților B.S. și V. ca urmare a contractului de donație autentificat la Notariatul de Stat Alba Iulia la 30 aprilie 1971 iar top 4538/2/1 s-a reînscris în favoarea primilor proprietari. Acest nou topografic a format apoi obiectul sentinței civile nr. 4030/1993, intabulându-se dreptul de proprietate cu titlu de vânzare-cumpărare în favoarea numitei O.G. Anterior pe topografic s-a notat existența unei case și schimbarea ramurii de cultură din arător în loc de casă.

Toate aceste operațiuni de carte funciară au fost anterioare apariției Legii nr. 10/2001, reconstituirea dreptului de proprietate, S., iar titularii dreptului de proprietate au deținut dreptul tabular, anterior Statului Român, care și l-au intabulat în anul 1959. Curtea a înlăturat susținerile cooperativei M. care, invocând dreptul de proprietate asupra imobilului deținut, dobândit de la cooperativa C., cu care a fuzionat, a contestat măsura obligării sale de retrocedare a acestuia în natură. S-a avut în vedere de instanță faptul că actul de dare în plată cu privire la construcții și plata contravalorii acestora, nu întrunește cerințele unui contract de vânzare-cumpărare și că prin Decretul nr. 337 statul a dispus de bunul său, stabilind și suma pe care trebuia să o accepte cooperativa C., dobânditoarea acestora, fără ca acest echivalent bănesc să reprezinte prețul în sensul codului civil.

Terenul nu a fost niciodată proprietatea cooperativei M. SA, aceasta având chiar un drept de folosință pe durata construcțiilor, drept consfințit prin Decizia nr. 169 din 30 aprilie 1978 a fostului Consiliu Popular Alba. În aceste condiții, s-a concluzionat, din perspectiva Legii nr. 10/2001 că actele prezentate de cooperativa M. semnifică doar deținerea de către aceasta a imobilului preluat abuziv de către stat. Ca urmare, legal a fost stabilită în sarcina cooperativei măsura retrocedării în natură a imobilului deținut în integralitatea sa. Instanța de apel a înlăturat și susținerile cooperativei referitoare la edificarea celorlalte construcții (2 hale, sere, birouri, cabina portarului) câtă vreme nu a depus acte doveditoare și nu a solicitat expertizarea acestora.

Și apelul A.V.A.S. a fost respins câtă vreme s-a probat incidența în cauză a dispozițiunilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, SC C. SA deținând imobilul în temeiul cumpărării acțiunilor de la F.P.S. prin contractele nr. 310 din 22 iunie 1994 și 99 din 13.07.1994 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Împotriva deciziei nr. 266/A/2007 au declarat recurs F.A.S. și A.V.A.S. București. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta F.A.S. susține că, în privința terenurilor deținute de B.M. și G.V. cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, ea este îndreptățită, în temeiul Legii nr. 10/2001, la acordarea măsurilor reparatorii, întrucât terenurile au fost preluate abuziv de Statul Român fără titlu valabil și, în acest sens, este și solicitarea făcută la instanța de fond.

În recursul declarat și întemeiat pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., A.V.A.S. susține că decizia nu-i este opozabilă, deoarece A.V.A.S.- ul a fost introdus în cauză cu încălcarea dispozițiunilor art. 132 C. proc. civ., modificarea cererii de chemare în judecată fiind formulată cu mult peste primul termen de judecată. De asemenea, recurenta susține că A.V.A.S.- ul nu a fost sesizat cu soluționarea unei notificări care să aibă ca obiect stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 3491 mp, adresa SC I. făcând referire doar la notificarea contestatoarei și la faptul că societatea este privatizată. Recursurile sunt întemeiate.

Instanța de fond a cărui soluție a fost confirmată în apel, a respins acțiunea reclamantei F.A.S. privind imobilele deținute de pârâții G.V. și B.M.D. pe considerentul că acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și că, în privința acestora, operează excepția prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001. Instanțele au ignorat împrejurarea potrivit căreia reclamanta F.A.S. și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiunile Legii nr. 10/2001 și nu au soluționat-o ca atare, respectând cadrul procesual al acțiunii cu care a fost investită, ci au făcut în cauză aplicarea art. II și II al Legii nr. 18/1991.

Instanțele nu s-au preocupat să stabilească dacă preluarea terenurilor de către stat s-a făcut cu titlu valabil, aspect esențial în aplicarea Legii nr. 10/2001, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu exclude aplicarea regimului reparator prevăzut de Legea nr. 10/2001, art. 1 alin. (2) care prevede ca în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Ca un argument în plus, în sensul că instanțele nu au soluționat cauza pe temeiul juridic cu care a fost investită, este și faptul că nu s-a preocupat să stabilească, pe calea unei expertize topo, amplasamentul terenurilor deținute de pârâții G.V.

și B.M.D. potrivit distincțiilor pe care art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 le face, după cum terenurile erau situate în intravilanul sau extravilanul localității, la data preluării sau notificării. Critica A.V.A.S. privitoare la tardivitatea cererii formulate de reclamanta F.A.S. de modificare a acțiunii și introducerea în cauză a A.V.A.S., cu încălcarea dispozițiunilor art. 132 C. proc. civ., este nefondată. Normele înscrise în art. 132 C. proc. civ. au un caracter dispozitiv și reclamantul își poate modifica acțiunea și după prima zi de înfățișare dacă pârâtul consimte expres sau tacit la aceasta. Este de observat că, în speță, A.V.A.S.

București nu a invocat această excepție de tardivitate a introducerii sale în cauză ca urmare a modificării acțiunii reclamantei nici în primă instanță la Tribunalul Alba și nici în apel, astfel că invocarea acesteia în recurs nu se mai poate face, nu numai pentru că pasivitatea în neinvocarea ei semnifică, față de caracterul dispozitiv al normei, achiesarea, dar și pentru că instanța de recurs este chemată să examineze într-un atare context cauza doar prin prisma criticilor aduse de recurentă în apel. Recursul A.V.A.S- ului este însă întemeiat sub cel de-al doilea aspect. Instanțele au obligat A.V.A.S.- ul să emită dispoziție de soluționare a notificării reclamantei privind imobilul înscris în C.F.

27802 Alba Iulia în suprafață de 3491 mp, în sensul acordării pentru acesta a măsurilor reparatorii prin echivalent, deși A.V.A.S.- ul nu a fost sesizat de intimata F.A.S. cu soluționarea vreunei notificări având un atare obiect A.V.A.S.-ul se afla doar în posesia unei adrese prin care SC I. SA a solicitat soluționarea notificării ce a fost trimisă de reclamantă, făcând referire la faptul că societatea este privatizată. În lipsa notificării și a actelor doveditoare, A.V.A.S. – ul nu se poate pronunța în legătură cu acordarea măsurilor reparatorii în privința acestor imobile, atâta timp cât Societatea Instalatorul nu i le-a remis și aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta nu mai este în termenul defipt de Legea nr. 10/2001 pentru notificarea nemijlocită a A.V.A.S.

Având în vedere că A.V.A.S.- ul nu a fost investit cu soluționarea notificării reclamantei, decizia civilă recurată încalcă dispozițiunile art. 22 și art. 25 din Legea nr. 10/2001. Urmare a celor de mai sus expuse, recursul declarat de A.V.A.S. urmează a fi admis și, în temeiul art. 313 C. proc. civ., decizia nr. 266/2007 a Curții de Apel Alba va fi casat cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță. De asemenea, în temeiul aceluiași text procedural, va fi admis și recursul reclamantei F.A.S., întrucât instanța a schimbat temeiul juridic al investirii sale. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanta F.A. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 266 A din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauzam, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2008.