ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5614/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5614/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursurilor

civile de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Alba sub nr. 84/107/2005, F.A.S. a acționat în judecată SC I. SA, SC

M. SA, SC C. SA, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul

Local al Municipiului Alba Iulia, A.V.A.S. București, G.V. și B.M.D., acesta

din urmă în calitate de moștenitor al defuncților B.V. și B.S., pentru ca

instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- obligarea SC M. SA la restituirea

în natură a imobilelor înscrise în C.F. 10065 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top

4941/1 și 4942/1 construcții și teren construibil în suprafață de 5040 mp; C.F.

6462/a Alba Iulia nr.ord. A+1 nr. top 4940/1/2 reprezentând casă, anexe și

teren construibil în suprafață de 975 mp, precum și terenul în suprafață de

3589 mp identificat cu nr. top 4940/2 desprins din C.F. 2024 Alba Iulia în

suprafață de 8470,47 mp;

- să se constate că reclamanta este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele înscrise în

C.F. 1981 Alba Iulia nr. top A+5 nr. top 1939, 1/2 casă, anexe și teren

construibil în suprafață de 1347 mp precum și C.F. 2024 Alba Iulia nr. ord. A+4

nr. top 4941/2 și 4942/2 teren construibil în suprafață de 1274 mp, toate în

suprafață reală de 2669,15 mp folosite în prezent de pârâta G.V.;

- să se constate că reclamanta este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în

C.F. 5959 Alba Iulia nr. ord. A+3 nr. top 4939/2, teren construibil în

suprafață de 906 mp folosit de proprietarii B.S. și B.V.;

- să se constate că este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în

C.F. 27802 Alba Iulia nr. ord. A+1 nr. top 4939/1/1 și 4940/1/1 secție de

prefabricate și teren construibil din C.F. de 3491 mp și reală de 3438 mp,

folosit în prezent de pârâta SC I. SA;

- să se dispună restabilirea situației

anterioare în C.F. 10065 Alba Iulia și 6462/a Alba Iulia în baza hotărârii ce

se va pronunța.

În motivarea acțiunii, reclamanta

susține că imobilele ce formează obiectul acțiunii au fost preluate abuziv de

Statul Român de la numitul W.D. în temeiul Decretului nr. 119/1948 și respectiv

a Decretului nr. 92/1950, ele fiind incluse în activul Fabricii de săpun

Breckner al cărei proprietar era antecesorul lui W.D.

La momentul naționalizării, imobilele

aveau o suprafață totală de 16.619 mp, fiind identificate în C.F. 1981 nr. top

4939 și respectiv C.F. 2024 nr. top 4940, 4491 și 4942 Alba Iulia, după care au

fost parcelate și transcrise în alte cărți funciare. În prezent, imobilele sunt

folosite de SC M. SA, care deține doar dreptul de folosință, împrejurare care

impune restituirea acestora în natură, de SC I. SA și de persoanele fizice.

Raportat la terenurile atribuite în

temeiul Legii nr. 18/1991 unor persoane fizice, reclamanta susține că aceste

terenuri, rămânând la dispoziția Comisiei de fond funciar, se impune obligarea

Consiliului Local Alba Iulia la restituirea lor în favoarea acesteia. Cât

privește imobilele deținute de SC C. SA se apreciază de reclamantă că aceasta

este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent ce urmează a fi

acordate de A.V.A.S, în calitate de instituție implicată în privatizarea

societății.

În drept, reclamanta și-a fondat

acțiunea pe dispozițiunile art. 1, art. 2, art. 7, art. 9, art. 29 din Legea

nr. 10/2001 și art. 31 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

În urma probatoriilor administrate

în cauză, Tribunalul Alba Iulia, prin sentința civilă nr. nr. 71/2007 a admis

în parte acțiunea reclamantei F.A.S. și a obligat A.V.A.S.- ul să emită o

dispoziție la notificarea reclamantei în privința imobilului înscris în C.F.

27802 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top 4939/1/1 și 4940/1/1 în suprafață de

C.F. de 3491 mp, în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.

La rândul său, SC M. SA a fost

obligată să emită o dispoziție la notificarea reclamantei privind imobilele

înscrise în C.F. 10065 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top 4941/1 și 4942/1

compuse din 2 case, hale, birouri, sere, șoproane, cabină poartă, anexe și

teren construibil în suprafață de 5040 mp, C.F. 6462/a Alba Iulia, nr. ord.

A+1, nr. top 4940/1/2 compusă din casă, anexe și teren construibil în suprafață

de 975 mp precum și terenul identificat sub nr. top 4940/2 în suprafață de 3589

mp, în sensul retrocedării în natură a acestora.

Tribunalul a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local Alba Iulia și Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea

formulată împotriva acestora.

Acțiunea formulată împotriva

pârâților G.V. și B.M.D. a fost respinsă ca nefondată, pârâta SC M. SA fiind

obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de

5.050 RON.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că imobilele antecesorilor reclamantei au fost preluate

abuziv prin decretele de naționalizare și că reclamanta se legitimează ca

persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii.

Expertiza efectuată în cauză a

identificat imobilele în litigiu, concluzionând că imobilul înscris în C.F.

1981 Alba Iulia și respectiv 2024 Alba Iulia este folosit în prezent de pârâții

G.V. și B.M., acesta în calitate de moștenitor al defuncților B.V. și B.S.,

cărora li s-a constatat, la cererea acestora, dreptul de proprietate în baza

legii fondului funciar.

Pentru imobilul (casă și teren)

deținut de SC I. SA, privatizată, căreia i s-a emis certificatul de atestare a

dreptului de proprietate, reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Notificarea reclamantei adresată SC

I. SA, prin care solicita restituirea în natură a imobilului, a fost

direcționată împreună cu actele doveditoare către A.V.A.S. București pentru

soluționare în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, câtă vreme

pârâta A.V.A.S. București nu a soluționat notificarea, instanța a obligat-o la

emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii în privința imobilelor

pentru care a fost notificată, C.F. 27802 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top.

4939/1/1 și 4940/1/1 în suprafață în C.F. de 3491 mp

SC M. SA, deținătoarea dreptului de

folosință asupra imobilului, deși a fost notificată, aceasta nu a soluționat-o,

considerent pentru care a fost și ea obligată la emiterea unei dispoziții de

restituire în natură a acestuia.

Întrucât terenurile al căror regim

juridic est reglementat de Legea fondului funciar nu intră sub incidența Legii

nr. 10/2001 potrivit art. 8 din această lege, tribunalul a respins capetele de

cerere vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru trenurile în privința cărora

persoanelor fizice li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii

fondului funciar.

Cât privește Statul Român,

tribunalul a concluzionat că acesta nu se legitimează pasiv, câtă vreme în

cauză sunt cunoscute unitățile deținătoare ale terenurilor.

Nici Consiliul Local al Municipiului

Alba Iulia nu are legitimare pasivă, reține instanța, deoarece nu deține

imobilele în litigiu și nu are atribuții în aplicarea Legii nr. 10/2001.

Aceeași lipsă a calității procesuale

pasive s-a apreciat și în privința SC C. SA, care a fuzionat prin absorbția cu

SC M. SA, așa cum rezultă din protocolul încheiat la 2 aprilie 2003.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia nr. 266 A din 4 octombrie 2007, a respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamanta F.A.S., SC M.M. Alba Iulia și A.V.A.S. București

împotriva sentinței nr. 71 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba.

Rejudecând apelul reclamantei F.A.

pe motivul că terenul litigios a format obiectul Legii nr. 18/1991, Curtea de

Apel a concluzionat că instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 8 din

Legea nr. 10/2001. Din examinarea C.F. 5959 Alba Iulia asupra top 4937/2/2,

4938/2 și 4939/2 a rezultat că în 1957 au fost proprietari tabulari S.Z. și

S.R. nr. top 4938/2/2 și 4939/2 s-au transcris în C.F. 5961 nou înființată în

favoarea soților B.S. și V. ca urmare a contractului de donație autentificat la

Notariatul de Stat Alba Iulia la 30 aprilie 1971 iar top 4538/2/1 s-a reînscris

în favoarea primilor proprietari. Acest nou topografic a format apoi obiectul

sentinței civile nr. 4030/1993, intabulându-se dreptul de proprietate cu titlu

de vânzare-cumpărare în favoarea numitei O.G. Anterior pe topografic s-a notat

existența unei case și schimbarea ramurii de cultură din arător în loc de casă.

Toate aceste operațiuni de carte

funciară au fost anterioare apariției Legii nr. 10/2001, reconstituirea

dreptului de proprietate, S., iar titularii dreptului de proprietate au deținut

dreptul tabular, anterior Statului Român, care și l-au intabulat în anul 1959.

Curtea a înlăturat susținerile

cooperativei M. care, invocând dreptul de proprietate asupra imobilului

deținut, dobândit de la cooperativa C., cu care a fuzionat, a contestat măsura

obligării sale de retrocedare a acestuia în natură.

S-a avut în vedere de instanță

faptul că actul de dare în plată cu privire la construcții și plata

contravalorii acestora, nu întrunește cerințele unui contract de

vânzare-cumpărare și că prin Decretul nr. 337 statul a dispus de bunul său,

stabilind și suma pe care trebuia să o accepte cooperativa C., dobânditoarea

acestora, fără ca acest echivalent bănesc să reprezinte prețul în sensul

codului civil.

Terenul nu a fost niciodată

proprietatea cooperativei M. SA, aceasta având chiar un drept de folosință pe

durata construcțiilor, drept consfințit prin Decizia nr. 169 din 30 aprilie

1978 a fostului Consiliu Popular Alba.

În aceste condiții, s-a

concluzionat, din perspectiva Legii nr. 10/2001 că actele prezentate de

cooperativa M. semnifică doar deținerea de către aceasta a imobilului preluat

abuziv de către stat. Ca urmare, legal a fost stabilită în sarcina cooperativei

măsura retrocedării în natură a imobilului deținut în integralitatea sa.

Instanța de apel a înlăturat și

susținerile cooperativei referitoare la edificarea celorlalte construcții (2

hale, sere, birouri, cabina portarului) câtă vreme nu a depus acte doveditoare

și nu a solicitat expertizarea acestora.

Și apelul A.V.A.S. a fost respins

câtă vreme s-a probat incidența în cauză a dispozițiunilor art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, SC C. SA deținând imobilul în temeiul cumpărării

acțiunilor de la F.P.S. prin contractele nr. 310 din 22 iunie 1994 și 99 din

13.07.1994 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Împotriva deciziei nr. 266/A/2007 au

declarat recurs F.A.S. și A.V.A.S. București.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta F.A.S. susține că, în privința

terenurilor deținute de B.M. și G.V. cărora li s-a reconstituit dreptul de

proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, ea este îndreptățită, în temeiul

Legii nr. 10/2001, la acordarea măsurilor reparatorii, întrucât terenurile au

fost preluate abuziv de Statul Român fără titlu valabil și, în acest sens, este

și solicitarea făcută la instanța de fond.

În recursul declarat și întemeiat pe

dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., A.V.A.S. susține că decizia nu-i

este opozabilă, deoarece A.V.A.S.- ul a fost introdus în cauză cu încălcarea

dispozițiunilor art. 132 C. proc. civ., modificarea cererii de chemare în judecată

fiind formulată cu mult peste primul termen de judecată.

De asemenea, recurenta susține că

A.V.A.S.- ul nu a fost sesizat cu soluționarea unei notificări care să aibă ca

obiect stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul

construcție și teren în suprafață de 3491 mp, adresa SC I. făcând referire doar

la notificarea contestatoarei și la faptul că societatea este privatizată.

Recursurile sunt întemeiate.

Instanța de fond a cărui soluție a

fost confirmată în apel, a respins acțiunea reclamantei F.A.S. privind

imobilele deținute de pârâții G.V. și B.M.D. pe considerentul că acestora li

s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și că, în

privința acestora, operează excepția prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Instanțele au ignorat împrejurarea

potrivit căreia reclamanta F.A.S. și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiunile

Legii nr. 10/2001 și nu au soluționat-o ca atare, respectând cadrul procesual

al acțiunii cu care a fost investită, ci au făcut în cauză aplicarea art. II și

II al Legii nr. 18/1991.

Instanțele nu s-au preocupat să

stabilească dacă preluarea terenurilor de către stat s-a făcut cu titlu

valabil, aspect esențial în aplicarea Legii nr. 10/2001, deoarece

reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu exclude

aplicarea regimului reparator prevăzut de Legea nr. 10/2001, art. 1 alin. (2)

care prevede ca în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se

vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Ca un argument în plus, în sensul că

instanțele nu au soluționat cauza pe temeiul juridic cu care a fost investită,

este și faptul că nu s-a preocupat să stabilească, pe calea unei expertize

topo, amplasamentul terenurilor deținute de pârâții G.V. și B.M.D. potrivit

distincțiilor pe care art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 le face, după cum

terenurile erau situate în intravilanul sau extravilanul localității, la data

preluării sau notificării.

Critica A.V.A.S. privitoare la

tardivitatea cererii formulate de reclamanta F.A.S. de modificare a acțiunii și

introducerea în cauză a A.V.A.S., cu încălcarea dispozițiunilor art. 132 C.

proc. civ., este nefondată.

Normele înscrise în art. 132 C.

proc. civ. au un caracter dispozitiv și reclamantul își poate modifica acțiunea

și după prima zi de înfățișare dacă pârâtul consimte expres sau tacit la

aceasta.

Este de observat că, în speță,

A.V.A.S. București nu a invocat această excepție de tardivitate a introducerii

sale în cauză ca urmare a modificării acțiunii reclamantei nici în primă

instanță la Tribunalul Alba și nici în apel, astfel că invocarea acesteia în

recurs nu se mai poate face, nu numai pentru că pasivitatea în neinvocarea ei

semnifică, față de caracterul dispozitiv al normei, achiesarea, dar și pentru

că instanța de recurs este chemată să examineze într-un atare context cauza

doar prin prisma criticilor aduse de recurentă în apel.

Recursul A.V.A.S- ului este însă

întemeiat sub cel de-al doilea aspect.

Instanțele au obligat A.V.A.S.- ul

să emită dispoziție de soluționare a notificării reclamantei privind imobilul

înscris în C.F. 27802 Alba Iulia în suprafață de 3491 mp, în sensul acordării

pentru acesta a măsurilor reparatorii prin echivalent, deși A.V.A.S.- ul nu a

fost sesizat de intimata F.A.S. cu soluționarea vreunei notificări având un

atare obiect A.V.A.S.-ul se afla doar în posesia unei adrese prin care SC I. SA

a solicitat soluționarea notificării ce a fost trimisă de reclamantă, făcând

referire la faptul că societatea este privatizată.

În lipsa notificării și a actelor

doveditoare, A.V.A.S. – ul nu se poate pronunța în legătură cu acordarea

măsurilor reparatorii în privința acestor imobile, atâta timp cât Societatea

Instalatorul nu i le-a remis și aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta nu

mai este în termenul defipt de Legea nr. 10/2001 pentru notificarea nemijlocită

a A.V.A.S.

Având în vedere că A.V.A.S.- ul nu a

fost investit cu soluționarea notificării reclamantei, decizia civilă recurată

încalcă dispozițiunile art. 22 și art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Urmare a celor de mai sus expuse,

recursul declarat de A.V.A.S. urmează a fi admis și, în temeiul art. 313 C.

proc. civ., decizia nr. 266/2007 a Curții de Apel Alba va fi casat cu trimitere

pentru rejudecare la aceeași instanță.

De asemenea, în temeiul aceluiași

text procedural, va fi admis și recursul reclamantei F.A.S., întrucât instanța

a schimbat temeiul juridic al investirii sale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de

reclamanta

F.A. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 266 A din 4 octombrie 2007 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauzam,

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2008.