ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9323/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 580 din 18 mai 2005 Tribunalul Alba a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanții O.M., O.D., S.A. în contradictoriu cu

Primarul Municipiului Alba Iulia, a modificat dispoziția nr. 125 din 9

februarie 2005 emisă de pârât în sensul stabilirii valorii construcțiilor de pe

terenul înscris în C.F. Alba Iulia nr. top 2034/1/2/2 la suma de 4.690.429.548

lei și acordării măsurilor reparatorii în echivalent bănesc până la concurența

sumei stabilite ca valoare a construcției, a obligat pârâtul să îndeplinească

formalitățile prevăzute de Legea 10/2001 pentru acordarea despăgubirilor

bănești și a respins capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii

pentru terenul înscris în C.F. Alba Iulia.

În

considerentele sentinței s-a reținut că autorii reclamanților au cumpărat în

anul 1940 dreptul de uzufruct asupra terenului în discuție pe care au edificat

o casă de locuit în anul 1948, pierzând apoi dreptul de proprietate prin

naționalizare.

Imobilul

nu poate fi restituit în natură, iar valoarea lui a fost stabilită la

4.690.429.548 lei în funcție de gradul de uzură precizat de reclamanți.

Întrucât

la data naționalizării construcția a avut destinația de locuință reclamanții

sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești.

S-a

mai reținut că terenul a aparținut Statului Român, astfel că nu face obiectul

Legii 10/2001.

Împotriva

sentinței au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtul Primarul

Municipiului Alba Iulia.

În

motivarea apelului reclamanții au susținut că în mod greșit prima instanță a

respins capătul de cerere privitor la acordarea măsurilor reparatorii pentru

teren, făcând abstracție de prevederile art. 517, art. 521 și art. 539 C. civ.

privind drepturile uzufructuarului și obligațiile proprietarului de a nu vătăma

în nici un fel aceste drepturi. S-a mai susținut că uzufructul este un drept

real transmisibil care are o pondere valorică de 20% din valoarea de circulație

a imobilului, stabilită potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 12/1998 și că,

în situația în care nu ar fi intervenit naționalizarea, reclamanții ar fi fost

îndreptățiți să devină proprietari deplini ai terenului.

În

apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia s-a arătat că în

mod greșit a fost anulat coeficientul de uzură al imobilului întrucât

stabilirea acestuia a fost făcută de comisia de evaluare cu respectarea

dispozițiilor art. 10 alin. (6) din Legea 10/2001. Cel de-al doilea motiv de

apel se referă la modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii, avându-se

în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) din lege, în condițiile în care

incidente în cauză sunt dispozițiile art. 10 alin. (1), deoarece acordarea

despăgubirilor bănești nu mai este posibilă.

Curtea

de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 86 din 17 martie 2006 a respins ambele

apeluri reținând că de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001

beneficiază doar foștii proprietari ai imobilelor preluate abuziv și, prin

urmare, reclamanții nu se pot prevala de un drept de uzufruct pentru a obține

măsurile reparatorii.

În

ce privește apelul declarat de pârât s-a reținut că în mod corect a fost

înlăturat coeficientul de uzură al imobilului reținut de comisia de evaluare

având în vedere vechimea imobilului de peste 68 ani.

Instanța

de fond, în mod judicios a apreciat că pentru imobilele demolate care au avut

destinația de locuință la data preluării, așa cum este cazul în speță,

solicitanții pot beneficia de măsuri reparatorii constând în despăgubiri

bănești, conform art. 24 alin. (2) din lege. Modificările Legii 10/2001 invocate

de apelant sunt ulterioare emiterii dispoziției și pronunțării sentinței

atacate care nu pot fi verificate decât raportat la normele legale în vigoare

la data respectivă.

Împotriva

deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții și pârâtul Primarul

Municipiului Alba Iulia.

În

motivarea recursului formulat de reclamanți, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., se reiterează motivele de apel.

Pârâtul

Primarul Municipiului Alba Iulia și-a întemeiat recursul în baza art. 304 pct.

9 C. proc. civ. reiterând motivele de apel.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de

dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză

sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor

la recursul formulat de reclamanți.

Legea

10/2001 este un act normativ cu caracter reparatoriu al preluărilor abuzive a

imobilelor care stabilește acordarea de măsuri reparatorii doar foștilor

proprietari, sau moștenitorilor acestora. Rațiunea pentru care legiuitorul a

acordat aceste reparații doar foștilor proprietari se explică prin faptul că la

data preluării imobilelor, dreptul de proprietate a fost transmis statului cu

toate atributele sale, respectiv, posesia, folosința și dispoziția, atribute

care nu puteau aparține decât proprietarului bunului.

În

speță, autorii reclamanților nu au fost proprietarii terenului în discuție, ci

doar titularii unui drept de uzufruct, în baza căruia nu beneficiau decât de

posesia și folosința bunului, astfel încât reclamanții nu sunt îndreptățiți la

măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de lege.

În

urma analizei filei C.F. Alba Iulia, depusă la pagina 21 a dosarului de fond,

s-a constatat că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost

înscris în anul 1923 în favoarea Statului Român. Ulterior, prin decizia nr.

1605/1924 s-a instituit un drept de uzufruct asupra terenului și de proprietate

asupra construcțiilor în beneficiul numitei E.D., care a transmis acest drept

autorilor reclamanților prin contractul de vânzare cumpărare nr. 670 din 20

aprilie 1940. În consecință, terenul a aparținut statului și nu putea fi

naționalizat. Ceea ce s-a naționalizat a fost doar construcția edificată pe

teren, proprietatea autorilor reclamanților conform contractului de vânzare

cumpărare din 1940.

Referitor la recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia.

În mod corect s-a apreciat că

reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor bănești conform art.

24 alin. (2) din Legea 10/2001, în vigoare la data pronunțării sentinței de

fond, deoarece la momentul naționalizării imobilul avea destinația de casă de

locuit.

Faptul

că instanța a stabilit o valoare a despăgubirilor fără a ține seama de

coeficientul de uzură a imobilului aplicat de comisia de evaluare nu are

relevanță, întrucât acordarea despăgubirilor se va realiza conform procedurii

administrative prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005 și de Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Astfel, conform art. 16.6 ultimul

alineat al H.G. 1095/2005 după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii

judecătorești, decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi

înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată

documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de evaluatori.

Potrivit

art. 16.12 din același act normativ, raportul întocmit de evaluator va conține

cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire.

Față

de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. invocate de recurenți,

urmând a se respinge recursurile declarate în cauză, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de reclamanții O.M., O.D., S.A. și pârâtul

Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva deciziei nr. 86 A din 17 martie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 15 noiembrie 2006.