ÎCCJ, decizie (scj.ro #82153)

Cerere de măsuri reparatorii

pentru imobil – construcție -  intrat în mod abuziv în proprietatea

statului formulată de titularii unui drept de uzufruct

Cuprins pe materii

. Drept civil. Drept de

proprietate. Cerere de măsuri reparatorii pentru imobil – construcție -

intrat în mod abuziv în proprietatea statului formulată de titularii unui drept

de uzufruct

Index alfabetic

. Drept civil.

-

Cerere de măsuri reparatorii pentru imobil – construcție -

intrat în mod abuziv în proprietatea statului formulată de titularii unui drept

de uzufruct

Legea 10/2001 este un act

normativ cu caracter reparatoriu al preluărilor abuzive a imobilelor care stabilește

acordarea de măsuri reparatorii doar foștilor proprietari, sau moștenitorilor

acestora. Rațiunea pentru care legiuitorul a acordat aceste reparații doar

foștilor proprietari se explică prin faptul că la data preluării imobilelor,

dreptul de proprietate a fost transmis statului cu toate atributele sale,

respectiv, posesia, folosința și dispoziția, atribute care nu puteau aparține

decât proprietarului bunului.

In speță, autorii

reclamanților nu au fost proprietarii terenului în discuție, ci doar titularii

unui drept de uzufruct, în baza căruia nu beneficiau decât de posesia și

folosința bunului, astfel încât reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsurile

reparatorii prin echivalent prevăzute de lege.

Î.C.C.J

.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr

.

9323 din 15 noiembrie 2006

Prin sentința civilă

nr

.

580 din 18 mai 2005 Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții

O.M

.,

O.D

.,

S.A

. în contradictoriu cu primarul Municipiului Alba Iulia,

a modificat  dispoziția

nr

. 125 din 9 februarie

2005 emisă de pârât în sensul stabilirii valorii construcțiilor  de pe

terenul înscris în CF

nr

. 5236 Alba Iulia

nr

. top 2034/1/2/2 la suma de 4.690.429.548 lei și

acordării măsurilor reparatorii în echivalent bănesc până la concurența sumei

stabilite ca valoare a construcției, a obligat pârâtul să îndeplinească

formalitățile prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru acordarea despăgubirilor

bănești și a respins capătul de cerere  privind acordarea măsurilor

reparatorii pentru terenul înscris în CF

nr

. 5236

Alba Iulia.

În considerentele sentinței s-a reținut

că autorii reclamanților au cumpărat în anul 1940 dreptul de uzufruct asupra

terenului în discuție pe care au edificat o casă de locuit în anul 1948,

pierzând apoi dreptul de proprietate prin naționalizare.

Imobilul nu poate fi restituit în natură,

iar valoarea lui a fost stabilită la 4.690.429.548 lei în funcție de gradul de

uzură precizat de reclamanți.

Întrucât la data naționalizării

construcția a avut destinația de locuință reclamanții sunt îndreptățiți la

despăgubiri bănești.

S-a mai reținut că terenul a aparținut

Statului Român, astfel că nu face obiectul Legii

nr

.

10/2001.

Împotriva sentinței au declarat apel atât

reclamanții, cât și pârâtul primarul Municipiului Alba Iulia.

In motivarea apelului reclamanții au

susținut că în mod greșit prima instanță a respins capătul de cerere privitor

la acordarea măsurilor reparatorii pentru teren, făcând abstracție de

prevederile

art

. 517,

art

.

521 și

art

. 539 Cod civil privind drepturile uzufructuarului

și obligațiile proprietarului de a nu vătăma în nici un fel aceste drepturi.

S-a mai susținut că uzufructul este un drept real transmisibil care are o

pondere valorică de 20% din valoarea de circulație a imobilului, stabilită

potrivit

art

. 4 alin .1 din

OG

nr

. 12/1998 și că, în situația în care nu ar fi

intervenit naționalizarea, reclamanții ar fi fost îndreptățiți să devină

proprietari deplini ai terenului.

În apelul formulat de pârâtul primarul

Municipiului Alba Iulia s-a arătat că în mod greșit a fost anulat

coeficientul  de uzură al imobilului întrucât stabilirea acestuia a fost

făcută de comisia de evaluare cu respectarea dispozițiilor art.10 alin .6 din

Legea

nr

. 10/2001. Cel de-al doilea motiv de apel se

referă la modalitatea de stabilire  a măsurilor reparatorii, avându-se în

vedere dispozițiile art.24 alin.2 din lege, în condițiile în care incidente în

cauză sunt dispozițiile art.10 alin.1,  deoarece acordarea despăgubirilor

bănești nu mai este posibilă.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia

civilă

nr

. 86 din 17 martie 2006 a respins ambele

apeluri reținând că de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001

beneficiază doar foștii proprietari ai imobilelor preluate abuziv și, prin

urmare, reclamanții nu se pot prevala de un drept de uzufruct pentru a obține

măsurile reparatorii.

In ce privește apelul declarat de pârât

s-a reținut că în mod corect  a fost înlăturat coeficientul de uzură al

imobilului reținut de comisia de evaluare având în vedere vechimea imobilului

de peste 68 ani.

Instanța de fond, în mod judicios a

apreciat că pentru imobilele demolate care au avut destinația de locuință la

data preluării, așa cum este cazul în speță, solicitanții pot beneficia de

măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, conform art.24 alin.2 din

lege. Modificările Legii 10/2001 invocate de apelant sunt ulterioare emiterii

dispoziției și pronunțării sentinței atacate care nu pot fi verificate decât

raportat la normele legale în vigoare la data respectivă.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs reclamanții și primarul Municipiului Alba Iulia.

In motivarea recursului formulat de

reclamanți se reiterează motivele de apel.

Primarul Municipiului Alba Iulia și-a

întemeiat recursul în baza

art

. 304

pct

. 9 Cod procedură civilă reiterând motivele de apel.

Verificând legalitatea deciziei

recurate

, în raport de criticile formulate și de

dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză

sunt

nefondate

, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Referitor la recursul formulat de reclamanți.

Legea 10/2001 este un act normativ cu

caracter reparatoriu al preluărilor abuzive a imobilelor care stabilește

acordarea de măsuri reparatorii doar foștilor proprietari, sau moștenitorilor

acestora. Rațiunea pentru care legiuitorul a acordat aceste reparații doar

foștilor proprietari se explică prin faptul că la data preluării imobilelor,

dreptul de proprietate a fost transmis statului cu toate atributele sale,

respectiv, posesia, folosința și dispoziția, atribute care nu puteau aparține

decât proprietarului bunului.

In speță, autorii reclamanților nu au

fost proprietarii terenului în discuție, ci doar titularii unui drept de

uzufruct, în baza căruia nu beneficiau decât de posesia și folosința bunului,

astfel încât reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii prin

echivalent prevăzute de lege.

In urma analizei filei CF

nr

. 5236 Alba Iulia, depusă la pagina 21 a dosarului de

fond, s-a constatat că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost

înscris în anul 1923 în favoarea Statului Român. Ulterior, prin decizia

nr

. 1605/1924 s-a instituit un drept de uzufruct asupra

terenului și de proprietate asupra construcțiilor în beneficiul numitei

E.D

., care a transmis acest drept autorilor reclamanților

prin contractul de vânzare cumpărare

nr

. 670 din 20

aprilie 1940. In consecință, terenul a aparținut statului și nu putea fi

naționalizat. Ceea ce s-a naționalizat a fost doar construcția edificată pe

teren, proprietatea autorilor reclamanților conform contractului de vânzare

cumpărare din 1940.

Referitor la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Alba Iulia.

In mod corect s-a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea

despăgubirilor bănești conform

art

. 24 alin. 2 din

Legea 10/2001, în vigoare la data pronunțării sentinței de fond, deoarece la

momentul naționalizării imobilul avea destinația de casă de locuit.

Faptul că instanța a stabilit o valoare a

despăgubirilor fără a ține seama de coeficientul de uzură a imobilului aplicat

de comisia de evaluare nu are relevanță, întrucât acordarea despăgubirilor se

va realiza conform   procedurii administrative   prevăzută

de Titlul VII al Legii 247/2005 și de Normele metodologice aprobate prin

HG

nr

. 1095/2005.

Astfel, conform art.16.6 ultimul alineat al

HG

1095/2005 după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești,

decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată

Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată

documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de evaluatori.

Potrivit art.16.12 din același act

normativ, raportul întocmit de evaluator va conține cuantumul despăgubirilor în

limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Față de considerentele expuse, Curtea

constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

art

.

304

pct

. 7, 8 și  9 Cod procedură civilă

invocate de recurenți, urmând a se respinge recursurile declarate în cauză, în

conformitate cu prevederile

art

. 312 al.1 Cod

procedură civilă.