ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6164/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2002, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul A.M. a chemat în judecată pe pârâții:1) SC A. SA Alba Iulia; 2) Statul Român prin Consiliul Local Alba Iulia; 3) Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; 4) A.P.A.P.S.; 5) Prefectura județului Alba și 6) SC I.M.H. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: 1) să se constate că au fost trecute fără titlu valabil, în proprietatea Statului Român, imobilele înscrise în C.F. 1588 Alba Iulia și C.F. 1589 Alba Iulia care, prin repetate parcelări au trecut în C.F. 30106 Alba Iulia și C.F. 7177 Alba Iulia, având nr. de top menționate și 2) să fie obligați pârâții la restituirea în natură a acestor imobile, iar dacă nu e posibilă restituirea, să se dispună plata despăgubirilor în echivalent bănesc a valorii actualizate a imobilelor, în favoarea reclamantului.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că antecesorul său, defunctul A.N., a fost proprietarul imobilelor în litigiu, care au fost ocupate în anul 1952 fără nici un titlu de pârâta de ordin 1 și ulterior de pârâta de ordin 6. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 și art. 9 pct. 6 din H.G. nr. 614/2001. Fiind astfel învestit, Tribunalul Alba Iulia, secția civilă, prin sentința nr. 626 din 3 decembrie 2003, a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâții: 1) SC A. SA Alba Iulia, prin lichidator SC M. CM, prin reprezentant C.L.; 2) Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și 3) A.P.A.P.S. și în consecință: A constatat că imobilul transcris din C.F.

1588 Alba Iulia și C.F. 1589 Alba Iulia în C.F. 7177 Alba Iulia ( cu nr. de top precizate în dispozitivul sentinței) au trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român. A constatat că reclamantul, în calitate de moștenitor al defunctului A.N., este îndreptățit la măsuri reparatorii, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. A respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților: Statul Român prin Consiliul Local Alba Iulia; Prefectura județului Alba și SC I.M.H. SRL Alba Iulia. A obligat pe pârâta SC A. SA la 3.500.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilele în litigiu au fost expropriate prin Decretul nr. 419 din 31 octombrie 1952 fără respectarea prevederilor art. 481 C. civ., autorului reclamantului nefiindu-i acordate despăgubiri așa încât, aceste imobile au fost preluate fără titlu valabil conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Imobilele nu au avut destinația de locuință, iar restituirea lor în natură nu mai este posibilă, așa încât reclamantul nu poate beneficia decât de măsurile reparatorii prevăzute expres și limitativ de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 9.3 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 489/2003, măsuri care constau în: a) titluri de valoare nominală, emise de Ministerul Finanțelor Publice; b) acțiuni la societăți comerciale, emise de A.P.A.P.S.; c) compensarea cu alte bunuri sau servicii, oferite de deținătorul imobilului. Tribunalul a mai reținut că pârâții de ordin 1,5,6 nu au calitate procesuală pasivă. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1905 A din 7 decembrie 2004, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul că a admis acțiunea reclamantului și împotriva pârâților: Consiliul Local al municipiului Alba Iulia; Prefectura județului Alba Iulia și SC I.M.H.

SRL Alba Iulia și a constatat că imobilele identificate în sentință au fost trecute în proprietatea statului și fără titlu valabil. A constatat că reclamantul, în calitate de moștenitor al defunctului A.N., este îndreptățit la restituirea prin echivalent bănesc și i-a obligat pe pârâții: Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; SC A. Alba Iulia și SC I.M.H. SRL Alba Iulia să plătească reclamantului suma de 12.740.343.432 lei despăgubiri civile. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A menținut ca nefondate apelurile formulate de pârâții: Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Alba și A.V.A.S. București împotriva aceleiași sentințe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 și art. 20.1 din H.G.

nr. 498/2003, unitatea deținătoare SC A. SA Alba Iulia fiind o societate comercială cu capital de stat, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 9 alin. (2) din aceeași lege. În situația dată, întrucât autorului reclamantului nu i-au fost achitate despăgubirile pentru terenul expropriat, reclamantului i se cuvin aceste despăgubiri stabilite de expertiză la 868.574 lei/1 mp, suprafața totală în litigiu fiind de 14.665 mp. Tribunalul a mai reținut că cei trei pârâți au calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții: Prefectura Județului Alba; SC U.A. SA Alba Iulia; SC I.M.H. SRL Alba Iulia; Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Alba și A.V.A.S.

(continuatoarea A.P.A.P.S.), invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține de către toți recurenții că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în speță, este vorba de un imobil care avea altă destinație decât aceea de locuință, motiv pentru care reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar nu la despăgubiri bănești. În plus, recurenții-pârâți: Prefectura județului Alba, Consiliul Local al municipiului Alba Iulia și SC I.M.H. SRL Alba Iulia invocă lipsa calității lor procesuale pasive. Recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor care aveau numai altă destinație decât aceea de locuință și a căror restituire în natură nu mai este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, de secțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite. Cum, în speță, imobilele nu au avut destinația de locuință, iar restituirea lor în natură nu mai este posibilă (cum însuși reclamantul a recunoscut), reclamantul neputând beneficia decât de măsurile reparatorii prevăzute expres și limitativ de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 9.3 din Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr. 489/2003, menționate, în mod nelegal instanța de apel a considerat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 și art. 20 pct. 1 din H.G. nr. 498/2003 și că reclamantului i se cuvin despăgubiri bănești. Se mai constată că în mod greșit instanța de apel a considerat că au calitatea procesuală pasivă pârâții: Consiliul Local Alba Iulia; Prefectura Județului Alba și SC I.M.H. SRL. Consiliul Local Alba Iulia nu a deținut și nu deține imobilele în discuție, iar în privința Prefecturii județului Alba, nici aceasta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, situație care ar fi justificat această calitate.

Referitor la pârâta SC I.M.H. SRL, se constată că aceasta a cumpărat de la pârâta SC A. SA unele imobile, altele decât cele în litigiu și de aceea, în mod greșit instanța de apel a reținut că aceasta are calitate procesuală pasivă. Ca atare, în raport de considerentele expuse și constatând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii , recursurile declarate în cauză urmează a fi admise cu consecința modificării deciziei în sensul respingerii apelului formulat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, ce va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții: Prefectura județului Alba; SC U.A. SA prin lichidator judiciar SC M.C.M. S.R.L. Alba Iulia reprezentată de C.L.; SC I.M.H. SRL Alba Iulia; Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Alba și A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 1905 A din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Modifică decizia recurată în sensul că respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul A.M. împotriva sentinței civile nr. 626 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Alba, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.