ÎCCJ, decizie (scj.ro #82087)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82087) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii în
echivalent. Stabilirea despăgubirilor.
Cuprins
pe materii.
Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat
în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii în echivalent. Stabilirea
despăgubirilor
Index
alfabetic
: Drept civil
-
imobil preluat abuziv de stat
-
măsuri reparatorii în echivalent
-
despăgubiri (stabilirea despăgubirilor)
Legea nr.
10/2001:art. 11 alin. 58), alin. (6), alin. (7)
Persoana îndreptățită, potrivit art. 11 alin. 5, 6 și 7
din Legea nr. 10/2001, are dreptul la măsuri reparatorii atât pentru
construcțiile expropriate și demolate, cât și pentru terenul expropriat care nu
poate fi restituit în natură.
Pentru construcții este avută în vedere valoarea stabilită
potrivit standardelor internaționale de evaluare, în funcție de volumul de
informații puse la dispoziția evaluatorului, iar pentru terenuri,
măsurile reparatorii sunt datorate în limita valorii de piață la data
soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de
evaluare.
În ambele cazuri se scade valoarea actualizată a despăgubirilor
primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea
corespunzătoare a părții din imobilul expropriat care nu se poate restitui în
natură (alin. 7
).
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1219 din 3 februarie 2006
La 9 iulie 2003 S.R.M. a chemat în judecată Consiliul Local al
municipiului Cluj-Napoca și pe Primarul municipiului Cluj-Napoca, cerând, în
baza Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 2177 din 10 iunie 2003 și
obligarea pârâților la măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate și
terenul ocupat de blocuri de locuințe, bunuri identice cu imobilul din
Cluj-Napoca, expropriat prin Decretul nr. 148/1989.
Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 71 din 27
ianuarie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 955 din 22
aprilie 2004, a respins apelul reclamantei, cu motivarea că aceasta a
beneficiat de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 1/2000.
Împotriva deciziei din apel reclamanta a declarat recurs
susținând, în esență, că soluția instanțelor de fond a fost dată cu încălcarea
dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în temeiul cărora, datorând întoarcerea valorii
actualizate a despăgubirilor primite pentru bunurile expropriate, are dreptul
la valoarea reală a construcțiilor demolate și a terenului care nu poate fi
restituit în natură.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 11 alin. 5, 6 și 7 din Legea nr. 10/2001/art. 2/
cel îndreptățit are dreptul la măsuri reparatorii pentru construcțiile
expropriate și demolate, precum și pentru terenul expropriat care nu poate fi
restituit în natură. În primul caz este avută în vedere valoarea stabilită
potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de
informații puse la dispoziția evaluatorului. În al doilea rând, măsurile
reparatorii sunt datorate în limita valorii de piață la data soluționării
notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. În
ambele cazuri se scade valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru
teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din
imobilul expropriat care nu se poate restitui în natură (alin. 7).
În speță, drepturile reclamantei sunt circumscrise limitelor legale
arătate, dar, în recurs, ele nu pot fi cuantificate, datorită insuficienței
elementelor probatorii necesare, determinate în condiții de
contradictorialitate. Faptic, în raport de obiectul material al exproprierii,
se impune identificarea a ceea ce s-a restituit în natură și ce rămâne supus
reparării prin echivalent. Apoi, este necesar să fie stabilită, conform
art. 11 alin. 5 și 6 din Legea nr. 10/2001 (22), valoarea măsurilor reparatorii
în echivalent, cu deducerea valorii actualizate a despăgubirilor primite în
momentul exproprierii (alin. 7).
Așa fiind, s-a admis recursul și s-au casat ambele hotărâri
trimițându-se cauza la prima instanță pentru o nouă judecată, instanța de
trimitere urmând să țină seama de dispozițiile art. 315 C.pr.civ.