ÎCCJ, decizie (scj.ro #81948)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81948) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Solicitarea de

măsuri reparatorii constând în restituirea în echivalent a unui imobil

compus din teren și construcții. Admisibilitate.

Cuprins pe materii

. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în

mod abuziv de stat. Solicitarea de măsuri reparatorii constând în

restituirea în echivalent a unui imobil compus din teren și

construcții. Admisibilitate

Index alfabetic.

Drept civil.

-

Imobil preluat în mod abuziv de stat.

-

Măsuri reparatorii constând în

restituirea în echivalent a unui imobil compus din teren și

construcții.

Legea nr. 10/2001: art. 1, art.11,

art.23, art.24, art. 25

Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007: pct. 1.7

Potrivit pct.1.7 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG

nr.250/2007 „măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri

sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art.1 alin.2 și

alin.3 din lege, permite entității obligate la restituire să

ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice

bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt

acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea

învestită cu soluționarea cererii de restituire poate propune

persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie

alternativă, acordarea de bunuri ca terenuri, construcții aflate pe

alte amplasamente sau bunuri mobile

.

Decizia/dispoziția motivată de

restituire prin compensare cu alt imobil echivalent va urma regimul

prevăzut la art.25 alin.4 și la art.26 alin.5 din lege, adică va

avea forța juridică a actului emis în procedura legii speciale, act

ce trebuie să cuprindă, alături de toate datele de identificare

a petentului și imobilului atribuit, motivarea împrejurărilor de fapt

și de drept care au condus la imposibilitatea restituirii în natură

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 2218 din 9 martie 2007.

Prin acțiunea înregistrată la data

de 16 octombrie 2003, reclamanții B.V., B.A., G.R., B.V. și B.D. au

chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Primarul

municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Județean Cluj, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se dispună predarea

în favoarea lor, ca măsură reparatorie, a unui imobil compus din

teren și construcție, echivalente celor care au fost expropriate

și demolate și anume: apartamentul 1 înscris în CF nr.67084 Cluj

Napoca; apartamentul nr.2 înscris în CF nr.67085 Cluj-Napoca; apartamentul nr.3

înscris în CF nr.67086. Au mai solicitat obligarea Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice  în solidar cu Consiliul Județean

Cluj la plata despăgubirilor cuvenite ca diferență de valoare

dintre imobilul ce va fi predat și valoarea imobilelor expropriate și

demolate, despăgubiri calculate la valoarea de circulație a

imobilului ca și compensarea în proporția cuvenită a

diferenței de valoare solicitate conform petitului 2 cu contravaloarea

actualizată a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii

imobilelor, precum și obligarea pârâtului Primarului municipiului

Cluj-Napoca să emită în favoarea reclamanților dispoziția

de predare a imobilului arătat la petitul 1 pentru întabularea dreptului

de proprietate în evidențele de carte funciară.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că au fost proprietarii imobilului situat în Cluj-Napoca,

imobil expropriat în anul 1989 și demolat, pe terenul rămas liber

fiind edificate în prezent blocuri de locuințe.

Deși au solicitat, în conformitate cu

dispozițiile Legii nr.10/2001 restabilirea dreptului de proprietate pentru

imobilele expropriate, solicitarea lor nu a fost soluționată în

termenul de 60 de zile prevăzut de art.23 din aceeași lege.

Au mai arătat că față de

împrejurarea că în prezent ocupă un apartament cu 4 camere oferit de

stat pe o durată de 5 ani, li se cuvin, în conformitate cu prevederile

art.24 din Legea nr.10/2001 măsuri reparatorii constând în restituirea în

echivalent a unui imobil compus din teren și construcții.

Prin sentința civilă nr.877 din 22

iulie 2005 a Tribunalului Cluj a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Județean Cluj și

a Consiliului Local Cluj-Napoca, față de care acțiunea a fost

respinsă.

S-a admis în parte acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului

Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită o dispoziție

de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent pentru

reclamanții B.V., B.A., G.R. aferente valorii celor trei apartamente

expropriate.

A fost respinsă cererea privind obligarea

Primarului municipiului Cluj-Napoca la măsura restituirii unui imobil

echivalent celui expropriat, precum și plata despăgubirilor.

Reclamanții au fost obligați la

restituirea actualizată a sumei de 116.855 lei primită cu titlu de

despăgubiri.

Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost

obligat la plata cheltuielilor parțiale de judecată.

Prima instanță a reținut, în

esență, că reclamanții au formulat notificările cu

respectarea prevederilor art.21 din Legea nr.10/2001, însă entitatea

învestită nu a soluționat cererile în termenul prevăzut de

art.23 din Legea nr.10/2001, arătând doar prin adresa nr.8019/452 din 23

februarie 2004 că notificările urmează să fie analizate,

după care se va emite dispoziția primarului.

Instanța a constatat că imobilul în

litigiu situat în Cluj-Napoca, a fost expropriat, apartamentele fiind demolate

și, pe teren, au fost construite blocuri de locuințe, astfel cum a

reieșit din rapoartele de expertiză efectuate în cauză.

În raport de prevederile art.11 pct.4 din

Legea nr.10/2001 coroborat cu art.11 pct.9 și art.33.1 din Normele de

aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.498/2003, s-a reținut

că în cazul imobilelor expropriate având destinația de

locuință, ca în cazul de față, măsurile reparatorii ce

pot fi acordate sunt acordarea de titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acțiuni la

societățile tranzacționate pe piața de capital.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor Legii

nr.10/2001 printre măsurile reparatorii cuvenite pentru imobilele

expropriate și care au avut destinația de locuințe nu este

prevăzută și măsura compensării cu bunuri, astfel cum

se solicită prin cererea introductivă, motiv pentru care în temeiul

art.3 raportat  la art.11 pct.4 din Legea nr.10/2001 acțiunea a fost

admisă în parte, potrivit dispozitivului hotărârii.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva susmenționatei hotărâri a fost admis prin decizia

civilă nr.19/A din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj. A fost

schimbată în parte sentința atacată în sensul că a fost

obligat Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită o dispoziție

motivată de acordare a unei măsuri reparatorii prin echivalent

reclamanților constând în atribuirea în compensare a unui alt imobil

echivalent imobilelor preluate de stat prin expropriere, reprezentând teren

și construcție compusă din 3 apartamente identificate în CF

nr.67084 Cluj-Napoca, CF nr.67085 Cluj-Napoca și CF nr.67086 Cluj-Napoca

situată în Cluj-Napoca.

Dacă măsura compensării nu este

obiectiv posibilă, ori aceasta nu este acceptată de reclamanți,

a fost obligat pârâtul să propună acordarea unor despăgubiri

bănești aferente imobilelor expropriate în condițiile

prevederilor Legii nr.247/2005, Titlul VII.

Au fost menținute dispozițiile

sentinței în ce privește soluționarea excepțiilor invocate

în primă instanță, obligarea reclamanților la restituirea

actualizată a despăgubirilor încasate și obligația de

plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina

pârâtului.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de

Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiași hotărâri.

Instanța de apel a reținut în

esență că, din dispozițiile art.11 alin.4 și art.11

alin.8 din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea

nr.247/2005 rezultă că, în principal, măsurile reparatorii în

echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent, cu acordul persoanelor îndreptățite și numai în

subsidiar în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor cuvenite

pentru imobilele preluate în mod abuziv.

Raportat la noile dispoziții legale, precum

și la situația concretă a reclamanților, cărora le-a

fost expropriat imobilul, construcția fiind integral demolată iar

terenul ocupat de blocuri de locuințe, s-a reținut temeinicia

acțiunii.

Pentru aceleași considerente a fost

respins ca nefondat apelul pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs B.V., B.A., G.R., precum și Primarul municipiului Cluj-Napoca,

criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea recursului lor,

reclamanții au susținut că hotărârea instanței de

control judiciar de admitere a apelului este pur formală în

condițiile în care instanța nu a stabilit în concret obligațiile

ce incumbă pârâtului în soluționarea raportului juridic de

retrocedare a dreptului de proprietate.

Instanța de judecată ar fi trebuit

să indice și să individualizeze bunul imobil ce se impunea a le

fi restituit în compensare. În aceste condiții, în mod greșit le-au

fost respinse cererile în probațiune prin care au solicitat obligarea

pârâtului la depunerea listei cu imobilele aflate în proprietatea statului

și care pot constitui obiect al măsurii reparatorii asupra

căreia s-a pronunțat instanța de judecată.

În atare situație, dispoziția

instanței de judecată nu va putea fi pusă în executare,

rămânând astfel la discreția pârâtului modalitatea în care va înțelege

să-și execute obligația de a le acorda măsuri reparatorii.

Este legal fundamentată pretenția de

a li se preda un imobil, individualizat în concret de instanța de

judecată, compus din teren și construcții, sens în care au

invocat prevederile art.1 alin. ultim și art.26 din Legea nr.10/2001.

Au criticat de asemenea și modalitatea de

evaluare a imobilelor expropriate și demolate, valoarea acordată

neputând constitui o despăgubire justă și integrală, care

să reprezinte echivalentul dreptului lor de proprietate.

Au solicitat, în principal, casarea

hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel

în vederea completării probațiunii și a dezlegării fondului

pretențiilor reclamanților sau, în subsidiar, modificarea

hotărârii atacate în sensul celor arătate prin recurs.

Primarul municipiului Cluj-Napoca a

susținut în recursul său că instanța de judecată

și-a depășit atribuțiile, obligându-l să emită o

dispoziție motivată de acordare a măsurii reparatorii constând

în atribuirea în compensare a unui alt imobil echivalent imobilelor

expropriate, întrucât modul de soluționare a notificărilor este de

competența exclusivă a autorităților administrației

publice.

Instanța de judecată nu se poate

substitui organelor expres prevăzute de legea specială, ci are doar

competența de a soluționa plângerile formulate împotriva

dispozițiilor deja emise.

Recursul fondat.

Instanța de apel a reținut,

întemeiat, prioritatea măsurii compensării cu alte bunuri sau

servicii față de celelalte măsuri reparatorii prin echivalent

prevăzute de Legea nr.10/2001, însă, în aplicarea dispozițiilor

art.11 alin.8 din lege, legal reținute, au făcut, exclusiv, aplicarea

literală a acestor prevederi, situație față de care,

dispozițiile hotărârii altfel pronunțate sunt lipsite de eficiență

juridică și finalitatea prevăzută de legea de

reparație.

Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.10/2001,

text ce reglementează măsurile reparatorii prevăzute de

această lege, în alin.2 se arată că „în cazul în care

restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsurile

reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor

consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de

către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau ...”. Iar în

alin.3 al aceluiași text de lege se prevede că „măsurile

reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii

se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a

entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării”.

Potrivit pct.1.7 din Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007

„măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii

oferite în echivalent, prevăzută la art.1 alin.2 și alin.3 din

lege, permite entității obligate la restituire să ofere

persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri

sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de

persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea învestită

cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei

îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă,

acordarea de bunuri ca terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente

sau bunuri mobile.

Decizia/dispoziția motivată de

restituire prin compensare cu alt imobil echivalent va urma regimul

prevăzut la art.25 alin.4 și la art.26 alin.5 din lege, adică va

avea forța juridică a actului emis în procedura legii speciale, act

ce trebuie să cuprindă, alături de toate datele de identificare

a petentului și imobilului atribuit, motivarea împrejurărilor de fapt

și de drept care au condus la imposibilitatea restituirii în natură.

Prin urmare, în soluționarea cererii

reclamanților, în modalitatea pentru care au optat aceștia, era

necesară administrarea tuturor dovezilor necesare pentru a se demonstra

atât existența bunurilor disponibile, cât și identificarea acestora

prin individualizare concretă și situație juridică. Simpla

indicare a existenței unor suprafețe de teren libere de

construcții, posibil a fi restituite în natură, se constituie într-o

afirmație căreia instanțele nu pot să-i dea eficiența

juridică impusă de lege.

Constatând astfel că instanța a

soluționat cererea dedusă judecății fără a

lămuri pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, cu consecințe

asupra aplicării corecte a legii, în temeiul art.314 Cod procedură

civilă recursul reclamanților a fost admis cu consecința

casării deciziei instanței de apel și trimiterii spre rejudecare

în vederea completării probatoriului în sensul celor sus arătate.

A fost respins ca nefondat recursul pârâtei,

întrucât fiind declanșată procedura judiciară, instanțele

sunt abilitate, în conformitate cu prevederile art.24 (în prezent art.26) din

Legea nr.10/2001 să analizeze cererea reclamanților sub aspectul

legalității și temeiniciei inclusiv a categoriei măsurilor

reparatorii ce li se cuvin, măsură ce se înscrie în sfera de

competență a instanțelor judecătorești.