ÎCCJ, decizie (scj.ro #81948)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Solicitarea de măsuri reparatorii constând în restituirea în echivalent a unui imobil compus din teren și construcții. Admisibilitate. Cuprins pe materii . Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Solicitarea de măsuri reparatorii constând în restituirea în echivalent a unui imobil compus din teren și construcții. Admisibilitate Index alfabetic. Drept civil. - Imobil preluat în mod abuziv de stat. - Măsuri reparatorii constând în restituirea în echivalent a unui imobil compus din teren și construcții.

Legea nr. 10/2001: art. 1, art.11, art.23, art.24, art. 25 Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007: pct. 1.7 Potrivit pct.1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007 „măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art.1 alin.2 și alin.3 din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.

În acest sens, entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri ca terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile . Decizia/dispoziția motivată de restituire prin compensare cu alt imobil echivalent va urma regimul prevăzut la art.25 alin.4 și la art.26 alin.5 din lege, adică va avea forța juridică a actului emis în procedura legii speciale, act ce trebuie să cuprindă, alături de toate datele de identificare a petentului și imobilului atribuit, motivarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la imposibilitatea restituirii în natură . Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2218 din 9 martie 2007. Prin acțiunea înregistrată la data de 16 octombrie 2003, reclamanții B.V., B.A., G.R., B.V.

și B.D. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Județean Cluj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se dispună predarea în favoarea lor, ca măsură reparatorie, a unui imobil compus din teren și construcție, echivalente celor care au fost expropriate și demolate și anume: apartamentul 1 înscris în CF nr.67084 Cluj Napoca; apartamentul nr.2 înscris în CF nr.67085 Cluj-Napoca; apartamentul nr.3 înscris în CF nr.67086.

Au mai solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în solidar cu Consiliul Județean Cluj la plata despăgubirilor cuvenite ca diferență de valoare dintre imobilul ce va fi predat și valoarea imobilelor expropriate și demolate, despăgubiri calculate la valoarea de circulație a imobilului ca și compensarea în proporția cuvenită a diferenței de valoare solicitate conform petitului 2 cu contravaloarea actualizată a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii imobilelor, precum și obligarea pârâtului Primarului municipiului Cluj-Napoca să emită în favoarea reclamanților dispoziția de predare a imobilului arătat la petitul 1 pentru întabularea dreptului de proprietate în evidențele de carte funciară.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost proprietarii imobilului situat în Cluj-Napoca, imobil expropriat în anul 1989 și demolat, pe terenul rămas liber fiind edificate în prezent blocuri de locuințe. Deși au solicitat, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001 restabilirea dreptului de proprietate pentru imobilele expropriate, solicitarea lor nu a fost soluționată în termenul de 60 de zile prevăzut de art.23 din aceeași lege. Au mai arătat că față de împrejurarea că în prezent ocupă un apartament cu 4 camere oferit de stat pe o durată de 5 ani, li se cuvin, în conformitate cu prevederile art.24 din Legea nr.10/2001 măsuri reparatorii constând în restituirea în echivalent a unui imobil compus din teren și construcții.

Prin sentința civilă nr.877 din 22 iulie 2005 a Tribunalului Cluj a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Cluj și a Consiliului Local Cluj-Napoca, față de care acțiunea a fost respinsă. S-a admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită o dispoziție de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent pentru reclamanții B.V., B.A., G.R. aferente valorii celor trei apartamente expropriate. A fost respinsă cererea privind obligarea Primarului municipiului Cluj-Napoca la măsura restituirii unui imobil echivalent celui expropriat, precum și plata despăgubirilor.

Reclamanții au fost obligați la restituirea actualizată a sumei de 116.855 lei primită cu titlu de despăgubiri. Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost obligat la plata cheltuielilor parțiale de judecată. Prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au formulat notificările cu respectarea prevederilor art.21 din Legea nr.10/2001, însă entitatea învestită nu a soluționat cererile în termenul prevăzut de art.23 din Legea nr.10/2001, arătând doar prin adresa nr.8019/452 din 23 februarie 2004 că notificările urmează să fie analizate, după care se va emite dispoziția primarului. Instanța a constatat că imobilul în litigiu situat în Cluj-Napoca, a fost expropriat, apartamentele fiind demolate și, pe teren, au fost construite blocuri de locuințe, astfel cum a reieșit din rapoartele de expertiză efectuate în cauză.

În raport de prevederile art.11 pct.4 din Legea nr.10/2001 coroborat cu art.11 pct.9 și art.33.1 din Normele de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.498/2003, s-a reținut că în cazul imobilelor expropriate având destinația de locuință, ca în cazul de față, măsurile reparatorii ce pot fi acordate sunt acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital. Prin urmare, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 printre măsurile reparatorii cuvenite pentru imobilele expropriate și care au avut destinația de locuințe nu este prevăzută și măsura compensării cu bunuri, astfel cum se solicită prin cererea introductivă, motiv pentru care în temeiul art.3 raportat la art.11 pct.4 din Legea nr.10/2001 acțiunea a fost admisă în parte, potrivit dispozitivului hotărârii.

Apelul declarat de reclamanți împotriva susmenționatei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr.19/A din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj. A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că a fost obligat Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită o dispoziție motivată de acordare a unei măsuri reparatorii prin echivalent reclamanților constând în atribuirea în compensare a unui alt imobil echivalent imobilelor preluate de stat prin expropriere, reprezentând teren și construcție compusă din 3 apartamente identificate în CF nr.67084 Cluj-Napoca, CF nr.67085 Cluj-Napoca și CF nr.67086 Cluj-Napoca situată în Cluj-Napoca. Dacă măsura compensării nu este obiectiv posibilă, ori aceasta nu este acceptată de reclamanți, a fost obligat pârâtul să propună acordarea unor despăgubiri bănești aferente imobilelor expropriate în condițiile prevederilor Legii nr.247/2005, Titlul VII.

Au fost menținute dispozițiile sentinței în ce privește soluționarea excepțiilor invocate în primă instanță, obligarea reclamanților la restituirea actualizată a despăgubirilor încasate și obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina pârâtului. A fost respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiași hotărâri. Instanța de apel a reținut în esență că, din dispozițiile art.11 alin.4 și art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.247/2005 rezultă că, în principal, măsurile reparatorii în echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, cu acordul persoanelor îndreptățite și numai în subsidiar în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv.

Raportat la noile dispoziții legale, precum și la situația concretă a reclamanților, cărora le-a fost expropriat imobilul, construcția fiind integral demolată iar terenul ocupat de blocuri de locuințe, s-a reținut temeinicia acțiunii. Pentru aceleași considerente a fost respins ca nefondat apelul pârâtului. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs B.V., B.A., G.R., precum și Primarul municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea recursului lor, reclamanții au susținut că hotărârea instanței de control judiciar de admitere a apelului este pur formală în condițiile în care instanța nu a stabilit în concret obligațiile ce incumbă pârâtului în soluționarea raportului juridic de retrocedare a dreptului de proprietate.

Instanța de judecată ar fi trebuit să indice și să individualizeze bunul imobil ce se impunea a le fi restituit în compensare. În aceste condiții, în mod greșit le-au fost respinse cererile în probațiune prin care au solicitat obligarea pârâtului la depunerea listei cu imobilele aflate în proprietatea statului și care pot constitui obiect al măsurii reparatorii asupra căreia s-a pronunțat instanța de judecată. În atare situație, dispoziția instanței de judecată nu va putea fi pusă în executare, rămânând astfel la discreția pârâtului modalitatea în care va înțelege să-și execute obligația de a le acorda măsuri reparatorii. Este legal fundamentată pretenția de a li se preda un imobil, individualizat în concret de instanța de judecată, compus din teren și construcții, sens în care au invocat prevederile art.1 alin. ultim și art.26 din Legea nr.10/2001.

Au criticat de asemenea și modalitatea de evaluare a imobilelor expropriate și demolate, valoarea acordată neputând constitui o despăgubire justă și integrală, care să reprezinte echivalentul dreptului lor de proprietate. Au solicitat, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea completării probațiunii și a dezlegării fondului pretențiilor reclamanților sau, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul celor arătate prin recurs. Primarul municipiului Cluj-Napoca a susținut în recursul său că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile, obligându-l să emită o dispoziție motivată de acordare a măsurii reparatorii constând în atribuirea în compensare a unui alt imobil echivalent imobilelor expropriate, întrucât modul de soluționare a notificărilor este de competența exclusivă a autorităților administrației publice.

Instanța de judecată nu se poate substitui organelor expres prevăzute de legea specială, ci are doar competența de a soluționa plângerile formulate împotriva dispozițiilor deja emise. Recursul fondat. Instanța de apel a reținut, întemeiat, prioritatea măsurii compensării cu alte bunuri sau servicii față de celelalte măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr.10/2001, însă, în aplicarea dispozițiilor art.11 alin.8 din lege, legal reținute, au făcut, exclusiv, aplicarea literală a acestor prevederi, situație față de care, dispozițiile hotărârii altfel pronunțate sunt lipsite de eficiență juridică și finalitatea prevăzută de legea de reparație. Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, text ce reglementează măsurile reparatorii prevăzute de această lege, în alin.2 se arată că „în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau ...”. Iar în alin.3 al aceluiași text de lege se prevede că „măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării”. Potrivit pct.1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007 „măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art.1 alin.2 și alin.3 din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.

În acest sens, entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri ca terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile. Decizia/dispoziția motivată de restituire prin compensare cu alt imobil echivalent va urma regimul prevăzut la art.25 alin.4 și la art.26 alin.5 din lege, adică va avea forța juridică a actului emis în procedura legii speciale, act ce trebuie să cuprindă, alături de toate datele de identificare a petentului și imobilului atribuit, motivarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la imposibilitatea restituirii în natură. Prin urmare, în soluționarea cererii reclamanților, în modalitatea pentru care au optat aceștia, era necesară administrarea tuturor dovezilor necesare pentru a se demonstra atât existența bunurilor disponibile, cât și identificarea acestora prin individualizare concretă și situație juridică.

Simpla indicare a existenței unor suprafețe de teren libere de construcții, posibil a fi restituite în natură, se constituie într-o afirmație căreia instanțele nu pot să-i dea eficiența juridică impusă de lege. Constatând astfel că instanța a soluționat cererea dedusă judecății fără a lămuri pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, cu consecințe asupra aplicării corecte a legii, în temeiul art.314 Cod procedură civilă recursul reclamanților a fost admis cu consecința casării deciziei instanței de apel și trimiterii spre rejudecare în vederea completării probatoriului în sensul celor sus arătate.

A fost respins ca nefondat recursul pârâtei, întrucât fiind declanșată procedura judiciară, instanțele sunt abilitate, în conformitate cu prevederile art.24 (în prezent art.26) din Legea nr.10/2001 să analizeze cererea reclamanților sub aspectul legalității și temeiniciei inclusiv a categoriei măsurilor reparatorii ce li se cuvin, măsură ce se înscrie în sfera de competență a instanțelor judecătorești.