ÎCCJ, decizie (scj.ro #82225)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Cererea unuia din moștenitorii proprietarului deposedat. Admisibilitate . Cuprins pe materii . Drept civil. Drepturi reale. Dreptul de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Cererea unuia din moștenitorii proprietarului deposedat Index alfabetic . Drept civil. - Proprietate.( Imobil preluat de stat). - Imobil (preluat de stat). - Acțiunea/ Cererea unuia din moștenitorii proprietarului deposedat. Admisibilitate. - Măsuri reparatorii prin echivalent. Admisibiliate . (cazul imobilului preluat de sta). Legea nr . 10/2000 În aplicarea Legii nr . 10/2001, nu operează regula unanimității în cazul indiviziunii indiferent de izvorul acesteia.

Legea nr . 10/2001 având un caracter reparator, măsurile de restituireîn natură sau prin echivalent, pot fi solicitate de persoana îndreptățită după procedura instituită, adică prin notificarea adresată în termenul legal entității deținătoare a imobilului. Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să și-l valorifice și să-l aproprie, fără a fi condiționat de o eventuală pasivitate a altui moștenitor, deoarece, în caz contrar, legea ar fi golită de conținut. Demersurile întreprinse de unul dintre coprprietari pentru restituirea imobilului sau imobilelor preluate în mod abuziv de stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari, care, altfel, ar fi decăzuți din drepturile lor (ca urmare a neformulării notificării în termenul legal) urmând ca ulterior, coproprietarii să se descotească de ei pe calea dreptului comun.

Măsurile reparatorii se cuvin și pentru construcțiile anexe, care s-au preluat de stat, chiar dacă n-au fost menționate expres în notificare, ele având un caracter accesoriu imobilului solicitat prin notificare, ce trebuie interpretată în sensul reglementat prin art . 84 C.pr.civ . În condițiile existenței cadrului legal de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, instanțele nu trebuie să respingă cererile privind acordarea despăgubirilor care se vor stabili potrivit art . 10 din Legea nr . 10/2001 și Normele metodologice de aplicare a legii aprobate prin H.G. nr . 498/2003 Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 1677 din 4 martie 2005 La data de 10 octombrie 2001, reclamantul P.C.E.

a chemat în judecată societatea comercială CCCF SA București, sucursala CFDP – Pitești pentru a fi obligată să-i restituie suprafața de 1500 m.p . teren și construcția în suprafață de 244 m.p . preluate în mod abuziv de la autorul său. Reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând restituirea în natură a întregii suprafețe de teren ce este liberă precum și a unei magazii în suprafață de 224 m.p ., stabilindu-se despăgubiri bănești la valoarea de circulație a terenului afectat de o nouă construcție a pârâtei și pentru construcția anexă demolată de societatea pârâtă și care făcea parte integrantă din imobilul a cărui restituire se solicită.

Prin sentința nr . 278 din la 23 decembrie 2002, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr . 3043 din 6 septembrie 2001 emisă de societatea pârâtă, și a dispus restituirea în natură a imobilului-teren liber în suprafață de 793,37 m.p . și magazie în suprafață de 23,78 m.p . – identificate printr-un raport de expertiză. S-au respins capetele de cerere privind stabilirea despăgubirilor bănești la valoarea de circulație a terenului afectat de construcțiile societății pârâte precum și a construcțiilor, proprietatea reclamantului, demolate de societatea pârâtă, pe considerentul că pentru teren nu există cadrul legal de stabilire a acestora, iar în privința construcțiilor s-a constatat că reclamantul nu a formulat notificare în acest sens.

Prin decizia nr . 99/A din 24 iunie 2003, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul societății comerciale pârâte și a admis în parte apelul reclamantului numai sub aspectul cheltuielilor de judecată pentru care a schimbat sentința și a obligat societatea apelantă-intimată la plata sumei de 1.500.000 lei cu acest titlu. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a respins excepția ridicată de societateai pârâtă, privind lipsa calității procesuale a reclamantului, pe considerentul că, în aplicarea Legii nr . 10/2001, nu operează regula unanimității.

Curtea de apel a înlăturat motivele de apel ale reclamantului privind acordarea despăgubirilor pentru terenul ocupat de construcțiile societății pârâte și pentru construcțiile demolate de aceasta, aparținând reclamantului, reținând, ca și prima instanță, că nu există cadrul legal în temeiul căruia să se stabilească cuantumul acestora în privința terenului, iar, în privința construcțiilor demolate, reclamantul nu a formulat notificarea – prevăzută de art . 21 din Legea nr . 10/2001. Apelul reclamantului a fost admis numai în privința cheltuielilor de judecată solicitate prin acțiunea introductivă, dovedite și omise de instanța de fond, deși societatea pârâtă căzând în pretenții îi erau incidente dispozițiunile art . 274 c.p.c . Împotriva deciziei pronunțată în apel, au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâtul.

În recursul societății pârâte se arată, printre altele, că: în mod greșit instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, deoarece Legea nr . 10/2001 nu înlătură regula unanimității la proprietatea indiviză și nu derogă de la dreptul comun; instanța de apel s-a pronunțat pentru prima dată asupra excepției, substituindu-se primei instanțe în fața căreia au fost ridicate și care a omis să se pronunțe. În recursul reclamantului se susține că hotărârile au fost pronunțate cu interpretarea și aplicarea greșită a Legii nr . 10/2001 și a Normelor Metodologice de aplicare unitară a acesteia, aprobate prin HG nr . 498/2003, deoarece stabilindu-se că preluarea imobilelor solicitate a fost abuzivă, cadrul legal de acordare a despăgubirilor a fost stabilit de legiuitor prin dispozițiile art . 10 din Legea nr . 10/2001, iar instanța le putea acorda în condițiile în care unitatea deținătoare a respins cererea de restituire în natură.

Recursul societății pârâte este nefondat . Corect instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției prin care s-a susținut lipsa calității procesuale active a reclamantului, deoarece o atare excepție, fiind peremptorie, poate fi invocată în orice fază procesuală. Față de spiritul și conținutul dispozițiunilor art . 297 și ale art . 298 c.p.c . – și întrucât apelul are caracter devolutiv , instanța de apel se poate pronunța asupra fondului cauzei și, cu atât mai mult, asupra excepțiilor, chiar dacă prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestora. De asemena , corect a reținut instanța de apel, în aplicarea Legii nr . 10/2001, că nu operează regula unanimității în cazul indiviziunii, indiferent de izvorul acesteia.

Legea nr . 10/2001 având un caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau prin echivalent, pot fi solicitate de persoana îndreptățită după procedura instituită în capitolul III, adică prin notificarea adresată în termenul legal entității deținătoare a imobilului. Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să și-l valorifice și să și-l apropie, fără a fi condiționat de o eventuală pasivitate a altui moștenitor, deoarece, în caz contrar, legea ar fi golită de conținut. De altfel, demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilului sau imobilelor preluate în mod abuziv de stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari, care, altfel, ar fi decăzuți din drepturile lor (ca urmare a neformulării notificării în termenul legal) urmând ca ulterior, coproprietarii să se desocotească între ei pe calea dreptului comun.

Ca urmare, sub acest aspect recursul societății pârâte este nefondat . Este nefondat și motivul de recurs prin care pârâta contestă vocațiunea succesorală a reclamantului și dreptul de proprietate al antecesorului acestuia (T.P.) asupra imobilului în litigiu. Reclamantul figurează ca succesor în certificatul de moștenitor 29 din 11 martie 1997 și faptul că imobilul în litigiu nu figurează în masa succesorală nu exclude vocația reclamantului la acesta. Imobilul fiind în proprietatea statului – motiv pentru care reclamantul a recurs la procedura Legii nr . 10/2001 – nu putea fi încorporat succesiunii, deoarece nu făcea parte la acea dată din patrimoniul defunctului. Recursul declarat de reclamant este întemeiat și vizează modul în care instanțele au soluționat capătul de cerere referitor la despăgubirile solicitate ca echivalent al suprafeței de teren ocupată de societatea pârâtă și construcția demolată.

Instanța de fond și apoi aceea de apel au respins cererea privind acordarea despăgubirilor pentru că nu s-a formulat notificare în acest sens, după procedura prevăzută de art . 21 Legea nr . 10/2001, iar pe de altă parte, pentru că nu există cadrul legal pentru acordarea acestora. Hotărârile au fost pronunțate cu interpretarea și aplicarea greșită a Legii nr . 10/2001 și a normelor metodologice de aplicare unitară a acesteia, aprobate prin HG nr . 498 din 14 mai 2003. Măsurile reparatorii în privința imobilelor preluate în perioada de referință a legii se caracterizează prin restituirea acestora în natură sau prin echivalent. Aceste măsuri, pe care unitatea deținătoare le dispune, se stabilesc diferențiat după cum imobilele au fost preluate cu titlu valabil sau fără titlu valabil în patrimoniul statului.

Instanțele au reținut corect că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, deoarece, inițial, prin decizia 699/1952, dată de Ministerul Transporturilor în baza Decretului nr . 184/1949, imobilul a fost rechiziționat, după care a trecut în proprietatea statului în baza Decretului 511 din 22 septembrie 1955 al Prezidiului Marii Adunări Naționale, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial, fără plata vreunei despăgubiri. Aceste împrejurări sunt de natură a evidenția preluarea abuzivă și fără titlu valabil a imobilului - proprietatea antecesorului reclamantului - și nelegalitatea respingerii cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul acoperit de construcțiile societății pârâte.

Cadrul legal pentru acordarea despăgubirilor îl constituia art . 10 din Legea nr . 10/2001 și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobat prin HG 498 din 8 aprilie 2003 existente la data pronunțării deciziei recurate . Așadar, în condițiile existenței cadrului legal de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în mod greșit instanța de apel a respins capătul de cerere privind acordarea acestora în privința terenului ocupat de construcția edificată de societatea pârâtă.

Greșit a fost respins și capătul de cerere referitor la măsurile reparatorii aferente clădirilor demolate, pe considerentul că ele nu au fost menționate explicit în notificare – deoarece notificarea este actul de declanșare a procedurii de acordare a măsurilor reparatorii; care trebuie interpretată în sensul art . 84 c.p.c . Principiul reparării integrale a prejudiciului – care stă la baza măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr . 10/2001 – presupune acordarea lor pentru întreg imobilul pentru care s-a formulat notificarea și nu pentru fiecare element constructiv al acestuia. În speță, acordarea măsurilor reparatorii pentru construcția anexă demolată se impunea– chiar fără menționarea sa expresă în notificare, cu atât mai mult cu cât avea un caracter accesoriu imobilului solicitat prin notificare.

Sub aceste aspecte, constatându-se întemeiate criticile formulate de recurentul - reclamant s-a admis recursul acestuia, s-a casat decizia curții de apel precum și sentința tribunalului, societatea pârâtă fiind obligată să acorde măsuri reparatorii, prin echivalent, făcând ofertă pentru terenul ocupat de construcțiile societății și pentru construcțiile demolate proprietatea reclamantului.