ÎCCJ, decizie (scj.ro #82225)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82225) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri
reparatorii. Cererea unuia din moștenitorii proprietarului deposedat.
Admisibilitate
.
Cuprins pe materii
. Drept civil. Drepturi reale. Dreptul de proprietate.
Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Cererea unuia
din moștenitorii proprietarului deposedat
Index alfabetic
.
Drept civil.
-
Proprietate.( Imobil preluat de stat).
-
Imobil (preluat de stat).
-
Acțiunea/ Cererea unuia din moștenitorii
proprietarului deposedat. Admisibilitate.
-
Măsuri reparatorii prin echivalent.
Admisibiliate
. (cazul imobilului preluat de sta).
Legea
nr
.
10/2000
În aplicarea Legii
nr
. 10/2001, nu operează
regula unanimității în cazul indiviziunii indiferent de izvorul
acesteia.
Legea
nr
. 10/2001 având un caracter reparator,
măsurile de
restituireîn
natură sau prin
echivalent, pot fi solicitate de persoana îndreptățită după
procedura instituită, adică prin notificarea adresată în
termenul legal entității deținătoare a imobilului. Dreptul
poate fi exercitat de cel care optează să și-l valorifice
și să-l aproprie, fără a fi condiționat de o eventuală
pasivitate a altui moștenitor, deoarece, în caz contrar, legea ar fi
golită de conținut.
Demersurile întreprinse de unul dintre
coprprietari
pentru restituirea imobilului sau imobilelor preluate în mod abuziv de stat au
caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari,
care, altfel, ar fi decăzuți din drepturile lor (ca urmare a
neformulării
notificării în termenul legal)
urmând ca ulterior, coproprietarii să se
descotească
de ei pe calea dreptului comun.
Măsurile reparatorii se cuvin și pentru construcțiile anexe,
care s-au preluat de stat, chiar dacă n-au fost menționate expres în
notificare, ele având un caracter accesoriu imobilului solicitat prin
notificare, ce trebuie interpretată în sensul reglementat prin
art
. 84
C.pr.civ
.
În condițiile existenței cadrului legal de acordarea măsurilor
reparatorii prin echivalent, instanțele nu trebuie să respingă
cererile privind acordarea despăgubirilor care se vor stabili potrivit
art
. 10 din Legea
nr
. 10/2001
și Normele metodologice de aplicare a legii aprobate prin H.G.
nr
. 498/2003
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 1677 din 4 martie 2005
La data de 10 octombrie 2001, reclamantul
P.C.E. a chemat în judecată societatea comercială CCCF SA
București, sucursala CFDP – Pitești pentru a fi obligată
să-i restituie suprafața de 1500
m.p
. teren
și construcția în suprafață de 244
m.p
.
preluate în mod abuziv de la autorul său.
Reclamantul și-a completat acțiunea,
solicitând restituirea în natură a întregii suprafețe de teren ce
este liberă precum și a unei magazii în suprafață de 224
m.p
., stabilindu-se despăgubiri bănești la
valoarea de circulație a terenului afectat de o nouă construcție
a pârâtei și pentru construcția anexă demolată de
societatea pârâtă și care făcea parte integrantă din
imobilul a cărui restituire se solicită.
Prin sentința
nr
.
278 din la 23 decembrie 2002, Tribunalul Argeș a admis în parte
acțiunea, a anulat decizia
nr
. 3043 din 6
septembrie 2001 emisă de societatea pârâtă, și a dispus
restituirea în natură a imobilului-teren liber în suprafață de
793,37
m.p
. și magazie în suprafață de
23,78
m.p
. – identificate printr-un raport de
expertiză. S-au respins capetele de cerere privind stabilirea
despăgubirilor bănești la valoarea de circulație a
terenului afectat de construcțiile societății pârâte precum
și a construcțiilor, proprietatea reclamantului, demolate de
societatea pârâtă, pe considerentul că pentru teren nu există
cadrul legal de stabilire a acestora, iar în privința construcțiilor
s-a constatat că reclamantul nu a formulat notificare în acest sens.
Prin decizia
nr
.
99/A din 24 iunie 2003, Curtea de Apel Pitești a respins ca
nefondat
apelul societății comerciale pârâte
și a admis în parte apelul reclamantului numai sub aspectul cheltuielilor
de judecată pentru care a schimbat sentința și a obligat
societatea apelantă-intimată la plata sumei de 1.500.000 lei cu acest
titlu.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de apel a respins excepția ridicată de
societateai
pârâtă, privind lipsa calității
procesuale a reclamantului, pe considerentul că, în aplicarea Legii
nr
. 10/2001, nu operează regula
unanimității.
Curtea de apel a înlăturat motivele de
apel ale reclamantului privind acordarea despăgubirilor pentru terenul
ocupat de construcțiile societății pârâte și pentru
construcțiile demolate de aceasta, aparținând reclamantului,
reținând, ca și prima instanță, că nu există
cadrul legal în temeiul căruia să se stabilească cuantumul
acestora în privința terenului, iar, în privința construcțiilor
demolate, reclamantul nu a formulat notificarea – prevăzută de
art
. 21 din Legea
nr
. 10/2001.
Apelul reclamantului a fost admis numai în
privința cheltuielilor de judecată solicitate prin acțiunea
introductivă, dovedite și omise de instanța de fond, deși
societatea pârâtă căzând în pretenții îi erau incidente
dispozițiunile
art
. 274
c.p.c
.
Împotriva deciziei pronunțată în
apel, au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâtul.
În recursul societății pârâte se
arată, printre altele, că: în mod greșit instanța de
apel a respins excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantului, deoarece Legea
nr
. 10/2001 nu
înlătură regula unanimității la proprietatea indiviză
și nu derogă de la dreptul comun; instanța de apel s-a
pronunțat pentru prima dată asupra excepției, substituindu-se
primei instanțe în fața căreia au fost ridicate și care a
omis să se pronunțe.
În recursul reclamantului se susține
că hotărârile au fost pronunțate cu interpretarea și
aplicarea greșită a Legii
nr
. 10/2001
și a Normelor Metodologice de aplicare unitară a acesteia, aprobate
prin HG
nr
. 498/2003, deoarece stabilindu-se că
preluarea imobilelor solicitate a fost abuzivă, cadrul legal de acordare a
despăgubirilor a fost stabilit de legiuitor prin dispozițiile
art
. 10 din Legea
nr
. 10/2001,
iar instanța le putea acorda în condițiile în care unitatea
deținătoare a respins cererea de restituire în natură.
Recursul societății pârâte este
nefondat
.
Corect instanța de apel s-a pronunțat
asupra excepției prin care s-a susținut lipsa calității
procesuale active a reclamantului, deoarece o atare excepție, fiind
peremptorie, poate fi invocată în orice fază procesuală.
Față de spiritul și conținutul dispozițiunilor
art
. 297 și ale
art
. 298
c.p.c
. – și întrucât apelul are caracter
devolutiv
, instanța de apel se poate pronunța
asupra fondului cauzei și, cu atât mai mult, asupra excepțiilor,
chiar dacă prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestora.
De
asemena
, corect a
reținut instanța de apel, în aplicarea Legii
nr
.
10/2001, că nu operează regula unanimității în cazul
indiviziunii, indiferent de izvorul acesteia.
Legea
nr
. 10/2001
având un caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau
prin echivalent, pot fi solicitate de persoana îndreptățită
după procedura instituită în capitolul III, adică prin
notificarea adresată în termenul legal entității
deținătoare a imobilului. Dreptul poate fi exercitat de cel care
optează să și-l valorifice și să și-l apropie,
fără a fi condiționat de o eventuală pasivitate a altui
moștenitor, deoarece, în caz contrar, legea ar fi golită de
conținut.
De altfel, demersurile întreprinse de unul
dintre coproprietari pentru restituirea imobilului sau imobilelor preluate în
mod abuziv de stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor
celorlalți coproprietari, care, altfel, ar fi decăzuți din
drepturile lor (ca urmare a
neformulării
notificării în termenul legal) urmând ca ulterior, coproprietarii să
se
desocotească
între ei pe calea dreptului comun.
Ca urmare, sub acest aspect recursul
societății pârâte este
nefondat
.
Este
nefondat
și motivul de recurs prin care pârâta contestă vocațiunea
succesorală a reclamantului și dreptul de proprietate al antecesorului
acestuia (T.P.) asupra imobilului în litigiu.
Reclamantul figurează ca succesor în
certificatul de moștenitor 29 din 11 martie 1997 și faptul că
imobilul în litigiu nu figurează în masa succesorală nu exclude
vocația reclamantului la acesta. Imobilul fiind în proprietatea statului –
motiv pentru care reclamantul a recurs la procedura Legii
nr
.
10/2001 – nu putea fi încorporat succesiunii, deoarece nu făcea parte la
acea dată din patrimoniul defunctului.
Recursul declarat de reclamant este întemeiat
și vizează modul în care instanțele au soluționat
capătul de cerere referitor la despăgubirile solicitate ca echivalent
al suprafeței de teren ocupată de societatea pârâtă și
construcția demolată.
Instanța de fond și apoi aceea de
apel au respins cererea privind acordarea despăgubirilor pentru că nu
s-a formulat notificare în acest sens, după procedura prevăzută
de
art
. 21 Legea
nr
.
10/2001, iar pe de altă parte, pentru că nu există cadrul legal
pentru acordarea acestora.
Hotărârile au fost pronunțate cu
interpretarea și aplicarea greșită a Legii
nr
.
10/2001 și a normelor metodologice de aplicare unitară a acesteia,
aprobate prin HG
nr
. 498 din 14 mai 2003.
Măsurile reparatorii în privința imobilelor preluate în perioada de
referință a legii se caracterizează prin restituirea acestora în
natură sau prin echivalent. Aceste măsuri, pe care unitatea
deținătoare le dispune, se stabilesc diferențiat după cum
imobilele au fost preluate cu titlu valabil sau fără titlu valabil în
patrimoniul statului.
Instanțele au reținut corect că
imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, deoarece,
inițial, prin decizia 699/1952, dată de Ministerul Transporturilor în
baza Decretului
nr
. 184/1949, imobilul a fost
rechiziționat, după care a trecut în proprietatea statului în baza
Decretului 511 din 22 septembrie 1955 al Prezidiului Marii Adunări
Naționale, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial, fără
plata vreunei despăgubiri.
Aceste împrejurări sunt de natură a
evidenția preluarea abuzivă și fără titlu valabil a imobilului
- proprietatea antecesorului reclamantului - și
nelegalitatea
respingerii cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul
acoperit de construcțiile societății pârâte. Cadrul legal pentru
acordarea despăgubirilor îl constituia
art
. 10 din
Legea
nr
. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare a
legii, aprobat prin HG 498 din 8 aprilie 2003 existente la data
pronunțării deciziei
recurate
.
Așadar, în condițiile
existenței cadrului legal de acordarea măsurilor reparatorii prin
echivalent, în mod greșit instanța de apel a respins capătul de
cerere privind acordarea acestora în privința terenului ocupat de
construcția edificată de societatea pârâtă.
Greșit a fost respins și
capătul de cerere referitor la măsurile reparatorii aferente
clădirilor demolate, pe considerentul că ele nu au fost
menționate explicit în notificare – deoarece notificarea este actul de
declanșare a procedurii de acordare a măsurilor reparatorii; care
trebuie interpretată în sensul
art
. 84
c.p.c
.
Principiul reparării integrale a
prejudiciului – care stă la baza măsurilor reparatorii prevăzute
de Legea
nr
. 10/2001 – presupune acordarea lor pentru
întreg imobilul pentru care s-a formulat notificarea și nu pentru fiecare
element constructiv al acestuia.
În speță, acordarea măsurilor
reparatorii pentru construcția anexă demolată se impunea– chiar
fără menționarea sa expresă în notificare, cu atât mai mult
cu cât avea un caracter accesoriu imobilului solicitat prin notificare.
Sub aceste aspecte, constatându-se întemeiate
criticile formulate de recurentul - reclamant s-a admis recursul acestuia, s-a
casat decizia curții de apel precum și sentința
tribunalului, societatea pârâtă fiind obligată să acorde
măsuri reparatorii, prin echivalent, făcând ofertă pentru
terenul ocupat de construcțiile societății și pentru
construcțiile demolate proprietatea reclamantului.