ÎCCJ, decizie (scj.ro #82089)

Imobil preluat de stat în cadrul reglementat de Decretele nr.83/1949 și 111/1949. Obligațiile unității deținătoare notificată pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001. Cuprins pe materii . Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat. Notificarea deținătorului pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001. Obligațiile unității, deținătoare a imobilului, notificată pentru măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. Index alfabetic . Drept civil. - Imobil preluat de stat - Notificarea deținătorului imobilului pentru măsuri reparatorii.

Legea nr. 10/2001: art. 22, art. 25 Faptul că art.25 din Legea nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr.247/2005 prevede, în prealabil sesizării instanței, îndeplinirea procedurii prealabile – nu echivalează cu obstrucționarea accesului la justiție și nici cu tergiversarea aplicării măsurilor reparatorii instituite de lege, cu atât mai mult cu cât procedura judiciară în materie nu are caracter obligatoriu, ci subsidiar, atunci când rezolvarea pe cale amiabilă, în cadrul procedurii administrative nu a dat rezultate.

Îndeplinirea obligației de „a face” ce îi revine unității deținătoare – de a se pronunța asupra notificării, nu trebuie disociată de competența generală a tribunalului în materia Legii 10/2001 în cadrul căreia să se dispună ca unitatea deținătoare să se conformeze exigențelor legale ce îi revin – de a îndeplini procedura administrativă prealabilă, emițând decizia sau dispoziția motivată, care potrivit art.26 din lege poate fi constată în instanță. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1230 din 3 februarie 2006 M.M.D. și M.O. au solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 și în contradictoriu cu Primăria Drăgănești Vlașca, Prefectura Județului Teleorman - Stațiunea de Cercetări Agricole Drăgănești Vlașca și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, acordarea despăgubirilor aferente imobilului preluat de stat, de la autoarea acestora M.P.

în temeiul decretelor nr.83/1949 și 111/1949. În motivarea acțiunii petiționarele au precizat că la data de 2 iulie 2001, M.A. unicul succesor al defunctei M.P. a notificat Prefectura Județului Teleorman și Stațiunea de Cercetări Agricole în vederea acordării despăgubirilor în echivalent bănesc pentru aceste imobile iar Prefectura Teleorman a transmis notificarea spre analiză și soluționare Primăriei Drăgănești Vlașca fără ca aceasta să dea vreo rezolvare notificării. Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă 832 din 15 noiembrie 2004 a respins ca prematură cererea petiționarelor reținând, în esență, că persoana juridică deținătoare nu s-a pronunțat prin decizie motivată asupra notificării și că în măsura în care aceasta refuză să emită decizia sau dispoziția motivată, petiționarele au calea plângerii în temeiul Legii nr. 29/1990.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin decizia 513 din 25 martie 2005 a respins ca nefondat apelul petiționarelor – reținând că procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr.10/2001 nefiind finalizată printr-o decizie sau dispoziție motivată – în temeiul art.109 Cod procedură civilă instanța nu poate fi sesizată în mod direct și că persoana îndreptățită dispune de calea unei acțiuni întemeiată pe dispozițiunile dreptului civil care reglementează obligația de „a face” – pentru a constrânge unitatea deținătoare să soluționeze notificarea.

În recursul declarat împotriva deciziei civile 513 din 25 martie 2005 a Curții de Apel București – reclamantele susțin că posibilitatea contestării dispoziției unității deținătoare de soluționare a notificării nu poate obstrucționa accesul la justiție atunci când nu s-a respins notificarea, intenția legiuitorului de simplificare a procedurii de restituire sau de acordare a despăgubirilor de rezolvare pe cale amiabilă a diferendelor nu trebuie să se transforme în reversul acesteia, deoarece un alt proces pentru obligarea unității deținătoare la soluționarea notificării încalcă regula soluționării cauzei într-un timp rezonabil. Recursul este întemeiat.

Corect instanțele au reținut că în temeiul art.22 din Legea nr.10/2001 – procedura administrativă prealabilă are un caracter obligatoriu și că instanța nu poate fi sesizată prin ignorarea acestei proceduri, deoarece sesizarea instanței vizează contestarea deciziei sau dispoziției unității deținătoare, respectiv actele finale ale procedurii prealabile administrative. Faptul că art.25 din Legea nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr.247/2005 prevede în prealabil sesizării instanței îndeplinirea procedurii prealabile – nu echivalează cu obstrucționarea accesului la justiție și nici cu tergiversarea aplicării măsurilor reparatorii instituite de lege, cu atât mai mult cu cât procedura judiciară în materie nu are caracter obligatoriu, ci subsidiar, atunci când rezolvarea pe cale amiabilă, în cadrul procedurii administrative nu a dat rezultate.

Respingând ca prematură acțiunea petiționarelor, instanțele au greșit, deoarece la data sesizării instanței, termenul de 60 zile prevăzut de art.25 din Legea nr.10/2001 era expirat, luând astfel naștere dreptul celor îndreptățiți de a obține pe calea constrângerii judiciare soluționarea notificării de către unitatea deținătoare. Nesoluționarea notificării în termenul de 60 zile nu echivalează nici cu respingerea acesteia și nici cu refuzul de a-i da curs pentru a se recurge la procedura instituită de Legea nr. 29/1990 la care greșit face trimitere instanța de fond.

Îndeplinirea obligației de „a face” ce îi revine unității deținătoare – de a se pronunța asupra notificării, nu trebuie disociată de competența generală a tribunalului în materia Legii 10/2001 în cadrul căreia să se dispună ca unitatea deținătoare să se conformeze exigențelor legale ce îi revin – de a îndeplini procedura administrativă prealabilă, emițând decizia sau dispoziția motivată, care potrivit art.26 din lege poate fi constată în instanță. Din acest punct de vedere, instanța de apel a greșit atunci când constatând că Primăria Drăgănești Vlașca a încălcat art.25 din lege, a trimis petiționarele la procedura de drept comun – prevăzută de art.1073-1075 Cod civil – la judecătorie pentru a obține obligarea acesteia la soluționarea notificării.

Așadar, în raport de cele expuse, recursul declarat de cele două petiționare fiind întemeiat, hotărârile pronunțate în cauză au fost casate. Pe cale de consecință Primăria Drăgănești Vlașca prin Primarul său – (căreia i-a făcut înaintată notificarea de către Prefectura Teleorman) este ținută de obligația soluționării notificării.