ÎCCJ, decizie (scj.ro #82573)

Restituirea imobilului preluat în mod abuziv de stat. Notificarea deținătorului și obligația acestuia. Caracterul obligației deținătorului, natura cererii persoanei îndreptățită a solicita răspuns la notificare, și soluția instanței competente Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv. Restituire. Notificarea deținătorului. Caracterul obligației deținătorului, natura cererii persoanei îndreptățită a solicita răspuns la notificare.

Soluția instanței Index alfabetic : Drept civil - Imobil preluat în mod abuziv de stat - Restituire - Notificarea deținătorului - Obligația deținătorului; natura obligației - Competența și hotărârea instanței judecătorești Legea nr. 10/2001 , art. 23-24 Unitatea deținătoare a imobilului preluat în mod abuziv de stat are obligația de a răspunde la notificarea ce i s-a trimis de persoana îndreptățită în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 23 (1) al Legii nr. 10/2001. În baza deciziei/dispoziției, motivată, de restituire în natură a imobilului sau de ofertă a restituirii prin echivalent conform art. 24 (1) al Legii nr. 10/2001, tribunalul competent, prevăzut în art. 24 (7 și 8) va obliga pe deținător să răspundă, la notificarea ce i s-a trimis, prin decizia/dispoziția motivată, care nu poate fi înlocuită cu o adresă.

Modalitatea răspunderii la notificare, cât și termenul în care trebuie să se răspundă sunt imperative, iar nu cu caracter de recomandare. Competența de soluționare a contestației persoanei îndreptățită revine tribunalului ca instanță civilă, conform dispozițiilor exprese ale art. 24 (7 și 8) din Legea nr. 10/2001, iar nu instanței de contencios administrativ, fiind exclusă, deci, incidența legii contenciosului administrativ. I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6903 din 8 decembrie 2004 La 22 octombrie 2002, M.T. și T.S. au chemat în judecată Primăria m unicipiului București, prin primarul general, pentru a fi obligată să se pronunțe, prin dispoziție motivată, asupra cererii, cu care a fost notificată, având ca obiect restituirea în natură a unui imobil, teren și construcție, situat în București.

Prin sentința civilă nr.16 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să emită dispoziție motivată conform prevederilor art. 23-25 din Legea nr. 10/2001. Apelul declarat de pârât a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 172 din 9 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Instanțele au constatat, în esență, că : reclamanții, în calitate de moștenitori ai autorului comun M.I., au solicitat pârâtei, prin notificarea nr.38 din 21 mai 2001, transmisă prin Biroul executorului judecătoresc T.G., restituirea în natură a imobilului, scop în care au depus actele doveditoare necesare; pârâta a emis adresa nr.1659 din 18 septembrie 2002, prin care a comunicat reclamanților că imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât a fost vândut în temeiul Legii nr.4/1973; adresa emisă de pârâtă nu întrunește cerințele art.23 din Legea nr.10/2001, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți a cere obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții motivate prin care să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură, obiect al notificării.

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs Municipiul București, prin primarul general, susținând, pe de o parte, că față de lipsa răspunsului invocat, reclamanții aveau la îndemână numai acțiunea prevăzută de Legea nr.29/1990, nicidecum acțiunea formulată, dat fiind că termenul de 60 zile este un termen de control, iar, pe de altă parte, nu are culpa reținută în sarcina sa, deoarece reclamanții nu au făcut dovada că „dosarul cazului” este complet. Recursul nu este întemeiat. Odată cu notificarea, reclamanții au transmis pârâtului două acte autentice de vânzare-cumpărare ale imobilului cerut a fi restituit în natură, un plan cadastral oficial, un înscris care atestă trecerea imobilului în proprietatea statului, precum și două certificate de moștenitor referitoare la calitatea de moștenitori ai fostului proprietar, adică dovezile cerute prin art.22 din Legea nr.10/2001 modificat prin O.U.G.

nr.109/2001. Unitatea deținătoare notificată avea obligația, instituită prin art.23(1) din Legea nr.10/2001 ca, în termen de 60 zile de la data înregistrării notificării și depunerii actelor doveditoare, să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură; asemenea obligație îi revenea pârâtei și în ipoteza reglementată prin art.24(1) din lege în cazul în care restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, situații în care persoanei îndreptățite trebuie să i se facă o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Modalitatea de răspuns la notificare, cât și termenul în care trebuie să se răspunsă sunt imperative, iar nu cu caracter de recomandare, pentru că altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.

Adresa emisă de primărie nu poate suplini decizia/dispoziția cerută de lege și împiedică aplicarea prevederilor art.24(7) și (8) din Legea nr.10/2001, deoarece, prin ipoteză, actul ce poate fi atacat lipsește, iar aceste dispoziții sunt de strictă interpretare. Ca urmare, prin modalitatea în care a înțeles să răspundă notificării, pârâtul a adoptat o conduită culpabilă, prin care a afectat interesele reclamanților, și i-a lipsit de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege, ceea ce i-a îndreptățit să se adreseze instanței judecătorești, pe calea acțiunii folosite, pentru a cere obligarea pârâtului la emiterea dispoziției motivate; o atare obligație decurge din Legea nr.10/2001 și face parte dintre-o procedură specială și prealabilă, instituită în mod imperativ, fiind exclusă incidența dispozițiilor Legii nr.29/1990.

Pentru toate cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.