ÎCCJ, decizie (scj.ro #82263)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82263) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat în mod abuziv de stat. Consecințele
respingerii ca tardivă a notificării adresate deținătorului
imobilului pentru măsuri reparatorii în baza Legii
nr
.
10/2001.
Index alfabetic
.
Drept civil.
Drepul
de proprietate. Notificarea
deținătorului imobilului pentru măsuri
reparatorii.Consecințele
respingerii eronate, ca tardivă, a notificării.
Index alfabetic
.
Drept civil.
-
Imobil preluat în mod abuziv de stat.
-
Notificarea deținătorului imobilului.
Legea
nr
.
10/2001 republicată:
art
. 21 și urm.
(fost
art
. 20 și urm.)
În aplicarea
dispozițiilkor
Capitolului III „Proceduri de restituire”, din Legea
nr
.
10/2001 republicată (
art
. 21 și urm. – fost
art
. 20 și
urm.înainte
de modificarea și completarea Legii
nr
. 10/2001
prin Legea
nr
. 247/2005) instanța, admițând
contestația la decizia/dispoziția prin care deținătorul
imobilului a respins greșit ca tardivă notificarea, prin care
persoana îndreptățită a cerut măsuri reparatorii, va
examina pe fond cererea, iar nu va dispune reluarea procedurii prealabile
și emiterea unei alte decizii/dispoziții cu soluție pe fondul
cererii notificate.
NOTĂ În raport cu
art
. 297
alin. 1 C
pr.civ
. în redactarea de la data
soluționării cauzei, instanței de apel i s-a reproșat
omisiunea examinării pe fond a cauzei. În prezent, textul fiind modificat
prin Legea
nr
. 219/2005 de admitere, cu
modificări și completări, a O.U.G.
nr
.
138/2000, revine primei instanțe (în speță tribunalului) a examina
pe fond cererea din notificarea adresată deținătorului
imobilului conform Legii
nr
. 10/2001. Independent de
acest aspect – referitor la o problemă de competență –
soluția din decizie prezintă interes, în fixarea unei
jurisprudențe cu privire la obligația instanței de a examina
fondul cererii de măsuri reparatorii în cazul în care
deținătorul imobilului a respins eronat ca tardivă
notificarea,
nepronunțâdu-se
, deci, pe fondul
acelei cereri.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 3105 din 2005.
La data de 3 aprilie 2003 reclamanta B.G.B., a
înregistrat contestația contra dispoziției nr.44 din 23 ianuarie 2003
a primarului Municipiului
Tg
.
Mureș
,
prin care i s-a respins ca tardivă notificarea prin care a cerut o măsură
reparatorie pentru un imobil, din
Tg
.
Mureș
, preluat în mod abuziv de stat prin
naționalizare în baza Decretului
nr
. 92/1950.
Tribunalul
Mureș
,
prin sentința civilă nr.525 din 16 iunie 2003, a respins
contestația ca
nefondată
, cu motivarea
că notificarea a fost comunicată tardiv, peste termenul, de
decădere, prevăzut de
art
. 21 al Legii
nr
. 10/2001.
Prin decizia civilă
nr
.
136 din 9 octombrie 2003, Curtea de Apel
Tg
.
Mureș
a anulat sentința și,
rejudecând
în fond, a anulat dispoziția
contestată și a obligat Primăria să emită
dispoziția motivată conform
art
. 23,
și
art
. 24 din Legea nr.10/2001.
Contra deciziei a declarat recurs
Primăria
Tg
.
Mureș
,
cu motivarea că notificarea s-a comunicat peste termenul legal și
eronat a fost obligată să emită o nouă dispoziție,
ceea ce nu s-a cerut prin acțiune.
Recursul este fondat, pentru un alt motiv,
reținut din oficiu de instanță, relativ la obiectul
judecății.
Potrivit
art
. 21 din
Legea
nr
. 10/2001, notificarea înregistrată face
dovada deplină a respectării termenului de 6 luni, iar
nerespectarea
acestuia atrage pierderea dreptului de a
solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent (alin.4-5).
Acelaș
articol al legii prevede că
„persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la
data intrării în vigoare a legii, persoana juridică
deținătoare (alin.1), iar „notificarea va fi comunicată prin
executorul judecătoresc…care o va înregistra și o va comunica în
termen de 7 zile de la data înregistrării”(alin.3).
În mod corect instanța de apel a
reținut că notificarea s-a înregistrat în termen, la 12 februarie
2002 (față de termenul limită de 14 februarie 2002), la
executorul judecătoresc.
Așadar, persoana
îndreptățită a înregistrat notificarea la executorul
judecătoresc în termenul legal, iar acesta era obligat să o comunice
Primăriei în termen de 7 zile de la data înregistrării, ceea ce a
făcut, notificarea fiind înregistrată la aceasta în ziua de 18
februarie 2002.
Într-o atare situație, nu operează
decăderea din dreptul la acțiune, sancțiune aplicată excesiv
și
neproporțional
în raport de scopul
și natura dispozițiilor acestei legi speciale.
Dar, instanța de apel, evocând fondul, în
condițiile art.297 (1) Cod procedură civilă și anulând
dispoziția nr.44/2002 a acordat ceea ce nu s-a cerut prin acțiune,
obligând eronat pârâta să emită o nouă dispoziție
materială, ceea ce nu schimbă fondul cauzei și nici obiectul
cauzei.
Prin acțiune (contestație)
reclamanta a cerut „a dispune o măsură reparatorie privitor la
imobilul intravilan cu construcții situat în
Tg
.
Mureș
,
str
.
Bartok
Bela
nr.3-5,
naționalizat ca urmare a Decretului nr.92/1950”, întrucât dispoziția
nr.44/2003 este eronată,
neavând
nici o
„relevanță data înregistrării notificării la
Primărie”.
Într-o atare situație, procedura
prealabilă fiind epuizată și dispoziția motivată
anulată de instanța de apel, aceasta urma să evoce fondul
cauzei, adică să judece
devolutiv
stabilind
însuși dreptul subiectiv invocat în acțiune – adică natura
și întinderea măsurilor reparatorii.
Potrivit art.304 pct.6 Cod procedură
civilă, casarea unei hotărâri se poate dispune „dacă
instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut”, iar
conform art.312 (3) teza a II-a Cod procedură civilă „în toate
cazurile în care instanța a cărei hotărâre
recurată
a soluționat procesul fără a intra în cercetarea
fondului…” se pronunță casarea cu trimitere.
Cum, în apel, nu s-a cercetat fondul cauzei
și, deci, obiectul acesteia, iar, pe de altă parte, s-a trimis cauza
în procedura prealabilă a emiterii dispoziției, decizia a fost
casată cu trimitere la aceeași instanță spre
rejudecare
, care o va soluționa într-un termen
rezonabil potrivit
art
. 21 (3) din Constituția
revizuită.