ÎCCJ, decizie (scj.ro #82441)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82441) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil
preluat de stat în mod abuziv și transmis, ulterior, prin privatizare, unei
societăți comerciale. Admisibilitatea contestației în cazul lipsei răspunsului
la notificările adresate de fostul proprietar atât deținătorului imobilului cât
și instituției publice implicate care a efectuat privatizarea
Cuprins
pe materii
: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de
proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv de
stat, transmise, ulterior, prin privatizare, societății comerciale. Procedură
prealabilă cererii de restituire. Notificare. Obligativitatea de a se răspunde
la notificare
Index
alfabetic
: Drept civil
-
Imobil preluat în mod abuziv de stat
-
Imobil privatizat
-
Restituire: procedura prealabilă
-
Notificarea deținătorului imobilului
-
Contestație pentru lipsa ofertei deținătorului
Legea
nr. 10/2001
: art. 23 și 24
În raport cu dispozițiile
art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, indiferent dacă
persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă
restituirea prin echivalent sau i se refuză un atare drept, unitatea
deținătoare este obligată să se pronunțe asupra solicitării, adresate pe cale
de notificare, printr-o decizie ori dispoziție motivată.
Secția civilă, decizia nr. 2558 din 30
martie 2004
Tribunalul Călărași, secția civilă, prin sentința nr. 958 din 11 decembrie
2001, a admis acțiunea formulată M.A. împotriva A.P.A.P.S. și S.C. „P”
SRL și, în consecință, a obligat pârâtele să se pronunțe, prin decizie
(dispoziție) motivată, asupra cererii de restituire în natură sau prin
echivalent a unui anume imobil și să comunice această decizie (dispoziție)
reclamantei, în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării ei.
Apelul promovat împotriva acestei sentințe de pârâta Autoritatea pentru
Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a fost respins ca
nefondat, prin decizia nr.467/A din 18 noiembrie 2002, de Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă.
Împotriva deciziei date în apel a declarat recurs A.P.A.P.S., care a criticat
hotărârile pronunțate în cauză, pentru aplicarea greșită a legii, susținând că
obligația unității deținătoare de a se pronunța, prin decizie sau dispoziție
motivată, asupra cererii de restituire în natură, subzistă numai în cazul în
care s-a solicitat această restituire, nu și atunci când se cer măsuri
reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr.10/2001, în termen de 60 zile de la
înregistrarea notificării sau,după caz, de la data depunerii actelor
doveditoare potrivit art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe,
prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire
în natură.
Conform art. 24 alin. (1), din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este
aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat,
ca, prin decizie sau prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23
alin. (1), să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin
echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Din prevederile legale, rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se
restituie în natură imobilul, ori i se oferă restituirea prin echivalent sau
chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra
solicitării adresate pe cale de notificare să se pronunțe (să răspundă)
printr-o decizie ori dispoziție motivată.
Cazul dedus recursului pune în discuție lipsa răspunsului persoanei juridice
notificate, situație în care cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești
competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată a da un
răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, potrivit Legii nr. 10/2001.
Cum pârâta a refuzat în mod nejustificat să răspundă la solicitarea
reclamantei, efectuată potrivit legii, recursul declarat în cauză se privește
ca nefondat și a fost respins în consecință.