ÎCCJ, decizie (scj.ro #82441)

Imobil preluat de stat în mod abuziv și transmis, ulterior, prin privatizare, unei societăți comerciale. Admisibilitatea contestației în cazul lipsei răspunsului la notificările adresate de fostul proprietar atât deținătorului imobilului cât și instituției publice implicate care a efectuat privatizarea Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv de stat, transmise, ulterior, prin privatizare, societății comerciale. Procedură prealabilă cererii de restituire. Notificare.

Obligativitatea de a se răspunde la notificare Index alfabetic : Drept civil - Imobil preluat în mod abuziv de stat - Imobil privatizat - Restituire: procedura prealabilă - Notificarea deținătorului imobilului - Contestație pentru lipsa ofertei deținătorului Legea nr. 10/2001 : art. 23 și 24 În raport cu dispozițiile art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra solicitării, adresate pe cale de notificare, printr-o decizie ori dispoziție motivată. Secția civilă, decizia nr. 2558 din 30 martie 2004 Tribunalul Călărași, secția civilă, prin sentința nr. 958 din 11 decembrie 2001, a admis acțiunea formulată M.A.

împotriva A.P.A.P.S. și S.C. „P” SRL și, în consecință, a obligat pârâtele să se pronunțe, prin decizie (dispoziție) motivată, asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent a unui anume imobil și să comunice această decizie (dispoziție) reclamantei, în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării ei. Apelul promovat împotriva acestei sentințe de pârâta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.467/A din 18 noiembrie 2002, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Împotriva deciziei date în apel a declarat recurs A.P.A.P.S., care a criticat hotărârile pronunțate în cauză, pentru aplicarea greșită a legii, susținând că obligația unității deținătoare de a se pronunța, prin decizie sau dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, subzistă numai în cazul în care s-a solicitat această restituire, nu și atunci când se cer măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr.10/2001, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau,după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Conform art. 24 alin. (1), din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat, ca, prin decizie sau prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Din prevederile legale, rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul, ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresate pe cale de notificare să se pronunțe (să răspundă) printr-o decizie ori dispoziție motivată.

Cazul dedus recursului pune în discuție lipsa răspunsului persoanei juridice notificate, situație în care cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată a da un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, potrivit Legii nr. 10/2001. Cum pârâta a refuzat în mod nejustificat să răspundă la solicitarea reclamantei, efectuată potrivit legii, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și a fost respins în consecință.