ÎCCJ, decizie (scj.ro #82423)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82423) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Măsuri reparatorii, cerute în baza Legii nr.
10/2001, în cazul în care imobilul se află în patrimoniul unei societăți
comerciale privatizate
Cuprins pe materii
:
Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de
proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv de stat. Imobil dobândit
prin privatizare de o societate comercială. Măsuri reparatorii. Modalitatea exercitării
cererii împotriva autorității pentru Privatizarea și Administrarea
Participațiilor Statului
Index
alfabetic
: Drept civil
-
Proprietate preluată abuziv de stat
-
Proprietate privatizată
-
Măsuri reparatorii
-
Notificate. Modalități
Legea
nr. 10/2001
:
art. 27
Dispozițiile art. 27 din
Legea nr. 10/2001 cu privire la notificarea instituției publice implicate care
a efectuat privatizarea, sunt îndeplinite și în situația în care a fost chemată
în garanție de societatea comercială privatizată ce a fost notificată de fostul
proprietar
.
Î.C.C.J.,
secția civilă, decizia nr. 1590 din 27 februarie 2004
Reclamantul M.A. a chemat în judecată pe
pârâta S.C. „B” S.A., solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafață
de 616 mp, situat în Gheorgheni, sau acordarea de despăgubiri civile,
susținând că imobilul a fost preluat în mod abuziv în anul 1976 și că,
înaintând notificarea în baza Legii nr. 10/2001, pârâta a refuzat restituirea
imobilului.
Pârâta a formulat cerere de chemare în
garanție a A.P.A.P.S. București, arătând că terenul revendicat i s-a vândut de
către aceasta, situație în care, potrivit art. 29 pct. 1 și 2, art.
30 din Legea 137/2002 A.P.A.P.S. asigură repararea prejudiciilor cauzate
cumpărătorilor în executarea unor hotărâri judecătorești care obligă la
restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de
stat.
Prin sentința civilă nr. 137 din 11 februarie
2003, Tribunalul Harghita, a admis în parte acțiunea astfel : a anulat decizia
nr. 9/8.01.2002 emisă de pârâtă; a constatat că imobilul, care, în prezent, se
află în incinta pârâtei S.C. „B” S.A., a fost preluat de stat cu titlu, fiind
expropriat prin Decretul nr. 158/7.06.1977, în baza art. 11 alin. (4) din Legea
nr. 10/2001; a stabilit că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în
echivalent, în baza art. 24 al. 1, raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001; a
obligat deținătorul imobilului - pârâta S.C. „B” S.A., să facă reclamantului o
ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului; a
respins cererea de restituire în natură a terenului revendicat; a respins
cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. „B”
S.A.
împotriva A.P.A.P.S. București; a obligat pârâta la plata cheltuielilor
de judecată.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr.
47/13 mai 2003, a admis apelul declarat de pârâtă și în consecință a schimbat
în parte hotărârea atacată, în sensul că: a admis cererea de chemare în
garanție formulată împotriva A.P.A.P.S. București, cu obligarea acesteia de a
face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare
valorii imobilului; a eliminat, din dispozitivul hotărârii atacate, obligarea
apelantei de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent; a
menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat
recurs Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor
Statului, susținând, printre altele, că acțiunea este inadmisibilă, întrucât,
potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea
trebuia adresată instituției implicate în privatizare - A.P.A.P.S. -, împreună
cu toate actele necesare, prevăzute de lege.
Recursul nu este întemeiat.
Recurenta a fost introdusă în proces în
calitate de chemată în garanție, la cererea pârâtei, în temeiul prevederilor
art. 60 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, partea are dreptul să cheme în
garanție o altă persoană împotriva căreia poate să se îndrepte în cazul în care
ar cădea în pretenții.
Cererea, formulată astfel, apare deci ca fiind
admisibilă, pârâta, ca deținătoare a bunului, pentru care reclamanților li se
cuvin despăgubiri în echivalent – cum s-a constatat irevocabil de instanța de
fond – solicitând, firesc, chemarea în garanție a recurentei, ca instituție a
statului implicată în privatizare.
Nici celelalte motive de recurs nu sunt
întemeiate.
Contrar celor susținute de recurentă, în
cauză, în virtutea constatărilor primei instanțe, (neatacate cu apel de chemata
în garanție), imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este evidențiat în
patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, cu respectarea dispozițiilor
legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de legiuitor la
edictarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, Autoritatea pentru Privatizare și
Administrarea Participațiilor Statului, urmează a face, potrivit legii, ofertă
de reparare în echivalent, către reclamanți, invitându-i la negocieri conform
art. 27 (2) din lege și din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.
10/2001.
În raport cu scopul primordial al acestui act
normativ, repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciilor aduse
proprietății private prin măsurile adoptate în perioada 6 martie 1945- 22
decembrie 1989, precum și celeritatea soluționării cererilor, nu poate fi
primită nici susținerea privind depunerea notificării însoțită de toate actele
corespunzătoare, la recurentă.
Fiind parte în proces, recurenta a
luat la cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana
îndreptățită, având posibilitatea, ca pe parcursul negocierilor, să ceară toate
lămuririle necesare.
Ca
urmare, recursul a fost respins ca nefondat.