ÎCCJ, decizie (scj.ro #82423)

Măsuri reparatorii, cerute în baza Legii nr. 10/2001, în cazul în care imobilul se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv de stat. Imobil dobândit prin privatizare de o societate comercială. Măsuri reparatorii. Modalitatea exercitării cererii împotriva autorității pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului Index alfabetic : Drept civil - Proprietate preluată abuziv de stat - Proprietate privatizată - Măsuri reparatorii - Notificate.

Modalități Legea nr. 10/2001 : art. 27 Dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 cu privire la notificarea instituției publice implicate care a efectuat privatizarea, sunt îndeplinite și în situația în care a fost chemată în garanție de societatea comercială privatizată ce a fost notificată de fostul proprietar . Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 1590 din 27 februarie 2004 Reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „B” S.A., solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafață de 616 mp, situat în Gheorgheni, sau acordarea de despăgubiri civile, susținând că imobilul a fost preluat în mod abuziv în anul 1976 și că, înaintând notificarea în baza Legii nr. 10/2001, pârâta a refuzat restituirea imobilului.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București, arătând că terenul revendicat i s-a vândut de către aceasta, situație în care, potrivit art. 29 pct. 1 și 2, art. 30 din Legea 137/2002 A.P.A.P.S. asigură repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor în executarea unor hotărâri judecătorești care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. Prin sentința civilă nr. 137 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita, a admis în parte acțiunea astfel : a anulat decizia nr. 9/8.01.2002 emisă de pârâtă; a constatat că imobilul, care, în prezent, se află în incinta pârâtei S.C. „B” S.A., a fost preluat de stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul nr. 158/7.06.1977, în baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001; a stabilit că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în baza art. 24 al.

1, raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001; a obligat deținătorul imobilului - pârâta S.C. „B” S.A., să facă reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului; a respins cererea de restituire în natură a terenului revendicat; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. „B” S.A. împotriva A.P.A.P.S. București; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 47/13 mai 2003, a admis apelul declarat de pârâtă și în consecință a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că: a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva A.P.A.P.S. București, cu obligarea acesteia de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului; a eliminat, din dispozitivul hotărârii atacate, obligarea apelantei de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent; a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, susținând, printre altele, că acțiunea este inadmisibilă, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată instituției implicate în privatizare - A.P.A.P.S. -, împreună cu toate actele necesare, prevăzute de lege. Recursul nu este întemeiat. Recurenta a fost introdusă în proces în calitate de chemată în garanție, la cererea pârâtei, în temeiul prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, partea are dreptul să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia poate să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.

Cererea, formulată astfel, apare deci ca fiind admisibilă, pârâta, ca deținătoare a bunului, pentru care reclamanților li se cuvin despăgubiri în echivalent – cum s-a constatat irevocabil de instanța de fond – solicitând, firesc, chemarea în garanție a recurentei, ca instituție a statului implicată în privatizare. Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate. Contrar celor susținute de recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanțe, (neatacate cu apel de chemata în garanție), imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de legiuitor la edictarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, urmează a face, potrivit legii, ofertă de reparare în echivalent, către reclamanți, invitându-i la negocieri conform art. 27 (2) din lege și din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. În raport cu scopul primordial al acestui act normativ, repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciilor aduse proprietății private prin măsurile adoptate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, precum și celeritatea soluționării cererilor, nu poate fi primită nici susținerea privind depunerea notificării însoțită de toate actele corespunzătoare, la recurentă. Fiind parte în proces, recurenta a luat la cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana îndreptățită, având posibilitatea, ca pe parcursul negocierilor, să ceară toate lămuririle necesare.

Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.