ÎCCJ, decizie (scj.ro #82230)

Imobil expropriat. Privatizarea societății deținătoare a imobilului. Notificare pentru măsuri reparatorii prin echivalent. Obligația instituției publice care a efectuat privatizarea . Cuprins pe materii . Drept civil. Dreptul de proprieatte . Imobil expropriat. Obligații ale instituției publice prin care s-a privatizat societatea comercială deținătoare a imobilului. Index alfabetic . Drept civil. - Imobil expropriat. - Privatizare. - Notificare.

Legea nr . 10/2001 modificată și republicată: art . 29 (fost art . 27) În aplicarea art . 29 (fost 27) al Legii nr . 10/2001, republicată, instituția publică, implicată în privatizarea unei societăți comerciale, are obligația de a face ofera de măsuri reparatorii prin echivalent chiar dacă notificarea a fost înregistrată la societatea comerciale privatizate dar aceasta a chemat în garanție prima instituție care a luat la cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana îndreptățită și având posibilitatea ca pe parcursul negocierilor să ceară toate lamuririle necesare. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 1927 din 10 martie 2005. La data de 13 februarie 2002, reclamantul B.A.

a atacat înștiințarea nr.13 din 18 ianuarie 2002 a S.C. Bucin SA Gheorghieni prin care i s-a comunicat că notificarea adresată acestei unități deținătoare nu se încadrează în prevederile Legii nr.10/2001. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București, invocând dispozițiile art.29 și 30 din Legea nr.137/2002, Legea nr.10/2001 și art.1336-1337 C.civil . Prin sentința civilă nr.139 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea, a anulat decizia emisă de pârâtă, a constatat că imobilul aflat în patrimoniul pârâtei a fost preluat cu titlu, prin expropriere în anul 1977; a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, a obligat deținătorul imobilului să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent.

S-a respins cererea de restituire în natură a imobilului precum și cererea de chemare în garanție. Apelul declarat de pârâtă societate comercială, a fost admis prin decizia civilă nr.45 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș . Instanța de apel a schimbat în parte hotărârea și a admis cererea de chemare în garanție, eliminând din dispozitivul sentinței obligația pârâtei de a face o ofertă de restituire prin echivalent. Instanța a avut în vedere art . 27 alin.1 din Legea nr . 10/2001, la notificare urmând a răspunde chemata în garanție. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, care a susținut, printre altele, dar în primul rând, inadmisibilitatea acțiunii, în lipsa notificării însoțite de actele doveditoare.

Recursul este neîntemeiat. Potrivit art . 60 alin. (1) C.pr.civ ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în despăgubire. Este ceea ce, în speță, a făcut pârâta deținătoare a bunurilor pentru care reclamanților – cum s-a constatat irevocabil de instanța de fond – li se cuvin despăgubiri echivalente, care a solicitat chemarea în garanție a recurentei – ca instituție a statului implicată în privatizare. Ca atare, primul motiv de recurs, ce viza inadmisibilitatea cererii, nu este fondat. Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate.

Contrar celor susținute de recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanțe ( neatacate cu apel de chemata în garanție) imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de legiuitor la edictarea art.27 din Legea nr.10/2001. Ca atare, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului urmează a face, potrivit legii, oferta de reparare în echivalent către reclamanți, invitându-i la negociere conform art . 27 (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.

Întrucât scopul primordial al acestui act normativ este repararea – în natură sau prin echivalent – a prejudiciilor aduse proprietății private prin măsurile adoptate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și celeritatea soluționării cererilor, se reține că recurenta a luat cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana îndreptățită, având posibilitatea ca, pe parcursul negocierilor, să ceară toate lămuririle necesare. Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.