ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1927/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 februarie 2002 la Tribunalul Harghita, reclamantul B.A. a atacat

înștiințarea nr. 13 din 18 ianuarie 2002 a SC B. SA Gheorghieni prin care i s-a

comunicat că notificarea adresată acestei unități deținătoare nu se încadrează

în prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, invocând dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Instanța a dispus efectuarea unei

expertize tehnice judiciare (fila 48) care a constatat că terenul pretins de

reclamanți se găsește în incinta SC B. SA.

SC B. SA Gheorghieni a formulat

cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București, invocând dispozițiile

art. 29 și art. 30 din Legea nr. 137/2002, Legea nr. 10/2001 și art. 1336 și

art. 1337 C. civ.

Chemata în garanție, prin

întâmpinare, a învederat că, în calitate de vânzător, a înstrăinat către SC

F.B. Kft Budapesta pachetul de acțiuni deținut de stat la SC B. SA Gheorghieni,

care este terț în contract, și ca atare, nu-i datorează garanție juridică

Prin sentința civilă nr. 139 din 11

februarie 2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea, a anulat decizia

nr. 13 din 18 ianuarie 2002 emisă de SC B. SA Gheorghieni, a constatat că

imobilul aflat în patrimoniul pârâtei a fost preluat cu titlu, prin expropriere

în anul 1977; a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în

echivalent, a obligat deținătorul imobilului să facă reclamanților o ofertă de

restituire prin echivalent. S-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului precum și cererea de chemare în garanție.

În motivarea sentinței, s-a reținut

că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, precum

și art. 24 alin. (1) rap. la art. 12 din aceeași lege. Cu privire la cererea de

chemare în garanție, s-a constatat că este nefondată, pentru motivele precizate

în întâmpinarea A.P.A.P.S., anterior redate.

Apelul declarat de pârâta SC B. SA

Gheorghieni a fost admis prin decizia civilă nr. 45 din 13 mai 2003 a Curții de

Apel Târgu-Mureș. Instanța de apel a schimbat în parte hotărârea și a admis

cererea de chemare în garanție, eliminând din dispozitivul sentinței obligația

pârâtei de a face ofertă de restituire prin echivalent.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a avut în vedere art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

notificarea urmând a fi adresată chematei în garanție.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs A.P.A.P.S., care a invocat motivele de casare prevăzute

de art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a susținut, în primul rând, inadmisibilitatea acțiunii, în lipsa notificării

însoțite de actele doveditoare.

Apoi s-a invocat încălcarea de către

Curtea de apel a prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 și a Legii nr. 137/2002,

care acordă garanție numai cumpărătorilor de acțiuni (iar nu societății

privatizate), în condițiile îndeplinirii unei proceduri prealabile de

conciliere. În sfârșit, printr-un alt motiv de recurs s-a susținut că sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța de apel acordând

reclamanților ceea ce nu au cerut (măsuri reparatorii în echivalent).

Prin întâmpinare, reclamantul a

solicitat admiterea recursului, iar pârâta SC B. SA Gheorghieni a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este neîntemeiat, urmând a

fi respins, în considerarea argumentelor care se vor expune.

Potrivit art. 60 alin. (1) C. proc.

civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar

putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în

despăgubire.

Este ceea ce, în speță, a făcut

pârâta deținătoare a bunurilor pentru care reclamanților, cum s-a constatat

irevocabil de instanța de fond, li se cuvin despăgubiri echivalente, care a

solicitat chemarea în garanție a recurentei, ca instituție a statului implicată

în privatizare.

Ca atare, primul motiv de recurs, ce

viza inadmisibilitatea cererii, nu este fondat.

Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate.

Contrar celor susținute de

recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanțe (neatacate cu

apel de chemata în garanție) imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este

evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de

legiuitor la edictarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, A.P.A.P.S. urmează a face,

potrivit legii, oferta de reparare în echivalent către reclamanți, invitându-i

la negociere conform art. 27 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001.

Întrucât scopul primordial al

acestui act normativ este repararea, în natură sau prin echivalent, a

prejudiciilor aduse proprietății private prin măsurile adoptate în perioada 6

martie 1945–22 decembrie 1989, precum și celeritatea soluționării cererilor, nu

poate fi primită nici ultima critică din recurs. Într-adevăr, fiind parte în

proces, recurenta a luat cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de

persoana îndreptățită, având posibilitatea ca pe parcursul negocierilor, să

ceară toate lămuririle necesare.

Pentru considerentele anterior

expuse, conform art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul de față

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 45/A din 13 mai 2003 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2005.