ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.06.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4785/2005

HOTĂRÂRE
03.06.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4785/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 141 din 11

februarie 2003, Tribunalul Harghita, a admis în parte acțiunea civilă formulată

de reclamantul V.A. împotriva SC B. SA Gheorghieni, a anulat decizia emisă de

pârâtă cu nr. 10 din 8 ianuarie 2002, a constatat că imobilul situat în

Gheorghieni județul Harghita, înscris în C.F. nr. 12232 Gheorghieni, sub nr. top

10183, care în prezent se află în incinta societății pârâte, a fost preluat de

stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul Prezidențial nr. 158 din 7 iunie

1977.

S-a stabilit, în baza art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în

echivalent, iar în baza art. 24 alin. (1) raportat la art. 12 din aceeași lege,

pârâta a fost obligată să facă reclamantului o ofertă de restituire prin

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, reclamantul având o cotă din

proprietate de 6 ½.

Tot prin aceeași hotărâre, s-a

respins cererea de restituire a terenului revendicat și cererea de chemare în

garanție formulată de pârâta împotriva A.P.A.P.S. București.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, cu

decizia civilă nr. 62/A din 27 mai 2003, a admis apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței civile nr. 141/2003 a Tribunalului Harghita, a schimbat în

parte hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție și

obligării A.P.A.P.S. de a face reclamantului oferta de restituire prin

echivalent, corespunzător valorii imobilului.

S-a eliminat din dispozitivul

sentinței, obligarea pârâtei de a face reclamantului ofertă de restituire prin

echivalent, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a schimba soluția, instanța

de apel a avut în vedere dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

care prevede că notificarea trebuia înaintată A.P.A.P.S. care a efectuat

privatizarea și care asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de

vânzare cumpărare acțiuni, repararea prejudiciilor cenzurate acestora prin

executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

A.P.A.P.S., prin reprezentanții săi

legali, a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 62/A/2003 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

O primă critică adusă deciziei

atacate se referă la faptul că art. 30 alin. (2) din Legea nr. 137/2002

modifică și completează O.U.G. nr. 88/1997, abrogând art. 32

4

și de

aceea consideră că Ministerul Finanțelor Publice este singurul care trebuie să

acorde despăgubiri.

A.P.A.P.S. nu poate despăgubi pe

nimeni, deoarece veniturile sale se varsă integral la bugetul statului, iar

potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, se repară prejudiciile

cauzate cumpărătorilor cu care s-a încheiat contracte de vânzare cumpărare

acțiuni, ceea ce în cauză nu este cazul, calitatea de cumpărător având-o SC F.B.

KFT și nu SC B. SA.

Pe cale de excepție, a invocat lipsa

calității procesuale pasive a sa, deoarece A.P.A.P.S. este o instituție

publică, care doar vinde acțiunile statului și garantează decât calitatea sa de

acționar în numele statului și autenticitatea fracțiunii de capital social.

SC B. SA Gheorghieni a formulat

întâmpinare solicitând în principal respingerea recursului ca nefondat, iar

pentru motivul 2 de recurs ca inadmisibil.

Recursul este nefondat.

Referitor la susținerea recurentei

potrivit căreia instanța a aplicat greșit legea, deoarece art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 este abrogată, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că este nefondată.

Legea privind unele măsuri pentru

acordarea privatizării nr. 137/2002 la art. 30 alin. (3) stipulează că

prevederile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998,

cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de

vânzare cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a

prezentei legi.

Din contractul de privatizare prin

licitație nr. BU 52 din 15 ianuarie 2001 rezultă că recurenta a vândut

cumpărătoarei SC F.B. KFT activele SC B. SA Gheorghieni, încasând integral

prețul de vânzare cumpărare. După cum este de observat, contractul a fost

încheiat înaintea publicării Legii nr. 137/2002, care a avut loc în M. Of. nr. 216

din 28 martie 2002.

Nu poate fi reținută nici excepția

lipsei calității procesuale pasive, aceasta fiind la rândul său nefondată.

Art. 60 C. proc. civ. prevede că

cererea de chemare în garanție se poate face în cazurile în care, una din părți

are dreptul să ceară garantarea dreptului aflat în litigiu, sau să o

despăgubească, în ipoteza pierderii procesului.

Obligația de garanție rezultă în mod

inadmisibil din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și completată prin Legea nr.

99/1999, art. 32

4

pct. 6, în care se prevede că „Statul Român

garantează îndeplinirea de către instituțiile implicate” a obligațiilor de

despăgubire.

Calitatea procesuală pasivă a A.P.A.P.S.

este prevăzută expres de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 care prevăd

că în cazul imobilelor preluate de stat în mod abuziv, evidențiate în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită are

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează

autorității publice implicate în procesul de privatizare.

Ceea ce este de subliniat din alt

punct de vedere este că instanța de apel a reținut corect calitatea procesuală

pasivă a A.P.A.P.S., deoarece Legea nr. 10/2001 reglementează natura, întinderea

și persoana juridică ce acordă măsuri reparatorii foștilor proprietari sau

moștenitorilor acestora, iar art. 27 citat mai sus, se referă expres la

autoritatea publică implicată în procesul de privatizare.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat AVAS împotriva deciziei nr. 62A din 27 mai

2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-27
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 142 din 11 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Harghita a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele K.M. și K.
ÎCCJ 2005-03-10
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1926/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 133 din 11 februarie 2003 a Tribunalului Harghita a fost admisă în parte acțiunea formulată de P.A.T. împotriva SC B. SA Gheorghe
ÎCCJ 2005-03-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1927/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la data de 13 februarie 2002 la Tribunalul Harghita, reclamantul B.A. a atacat înștiințarea nr. 13 din 18 ianuarie 2002 a SC B
ÎCCJ 2004-02-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1590/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamantul M.A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. Gheorghieni, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 616
ÎCCJ 2005-03-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1928/2005
ile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, a chemat în garanție această instituție. În cauză au intervenit D.M. și M.J.M., care au transmis pârâtei notificarea nr. 904/2001, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a supraf
Sursă