ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1926/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 133 din 11 februarie 2003 a Tribunalului Harghita a fost

admisă în parte acțiunea formulată de P.A.T. împotriva SC B. SA Gheorgheni și

în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 12 din 8 ianuarie 2002 emisă de

pârâtă. S-a constatat că imobilul situat în Gheorgheni, înscris în C.F.

Gheorgheni, cu nr. top 10184, în suprafață de 659 mp, care se află în incinta

pârâtei, a fost preluat de stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul nr.

158 din 7 iunie 1977. S-a stabilit apoi că cel în cauză este îndreptățit la

măsuri reparatorii în echivalent și ca urmare s-a dispus în temeiul art. 24

alin. (1) raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001 obligarea pârâtei de a face

reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii

imobilului. A fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului

revendicat, precum și cererea de chemare în garanție a A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 48 din 13.05.2003 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin care a fost schimbată în parte hotărârea

atacată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție împotriva A.V.A.S.,

cu obligarea acesteia de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii imobilului. A fost eliminat din dispozitivul hotărârii

atacate obligarea apelantei de a face reclamantului ofertă de restituire prin

echivalent. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a avut în vedere în esență că

imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul societății comerciale

pârâte, care a fost privatizată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare,

astfel că notificarea privind măsuri reparatorii trebuia adresată instituției

publice, care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S. S-a constatat

incidența în cauză a prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 19/2001, în

temeiul căruia trebuia admisă cererea de chemare în garanție a A.V.A.S., cu

obligarea acesteia de a face celui îndreptățit ofertă de restituire prin

echivalent.

Împotriva acestei decizii A.V.A.S. a

declarat recursul de față, invocând excepția inadmisibilității acțiunii în

raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu i s-a adresat

notificare de cel îndreptățit la restituire. Se susține și că nu sunt

aplicabile în cauză prevederile art. 27 din lege și că hotărârea a fost dată cu

nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 137/2002, care acordă garanție numai

cumpărătorilor de acțiuni, nu și societăților privatizate, în condițiile

îndeplinirii unei proceduri prealabile de conciliere. Este criticată hotărârea

în condițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și pentru că s-a acordat

reclamantului ceea ce nu a cerut, anume măsuri reparatorii în echivalent

acțiuni, în situația în care a solicitat restituirea în natură a imobilului sau

despăgubiri bănești.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

În primul rând se constată că este

legală soluția de admitere a cererii de chemare în garanție.

Potrivit art. 60 alin. (1) C. proc.

civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar

putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere de

despăgubire.

În temeiul acestei prevederi

procedurale, pârâta, deținătoare a imobilului, a solicitat chemarea în garanție

a instituției implicată în privatizare, fiind stabilit de la instanța de fond,

a cărei hotărâre nu a fost apelată decât de pârâtă, că celui în cauză i se

cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, nefiind posibilă restituirea în

natură.

Așa fiind, cererea de chemare în

garanție este perfect admisibilă, astfel că primul motiv de recurs urmează a fi

respins.

Tot astfel, se constată că nici

celelalte motive de recurs nu sunt de admis. Astfel prevederile art. 27 din

Legea nr. 10/2001 sunt pe deplin aplicabile în speță, în raport de constatările

primei instanțe, cu privire la preluarea imobilului de către stat cu titlu

valabil și evidențierea acestuia în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, această hotărâre nefiind

apelată de recurentă. Textul invocat reglementează tocmai această situație, în

care persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

De aceea s-a hotărât că recurenta,

în calitate de chemată în garanție, să facă potrivit legii, oferta de

restituire prin echivalent, cu respectarea procedurii aplicabile și invitarea

persoanei îndreptățite la negociere. În acest mod, pot fi cerute celui în cauză

toate lămuririle necesare, depunerea de înscrisuri, astfel încât să fie aduse

la îndeplinire prevederile legii aplicabile, ce au în vedere repararea cu

celeritate în natură sau prin echivalent a prejudiciilor aduse prin preluarea

imobilelor de către stat.

Față de cele arătate, recursul de

față urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 48/A din 13 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.