ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1589/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 142 din 11 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Harghita a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele K.M. și K.M.G. împotriva pârâtei SC B. SA Gheorghieni. În consecință, a fost anulată decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2002 emisă de pârâtă. S-a constatat că terenul situat în Gheorghieni, str. Kossuth Lajos Județul Harghita, înscris în C.F. nr. 12232 Gheorghieni, nr. top 10183, în suprafață de 671 mp, care în prezent se află în incinta sediului pârâtei, conform expertizei tehnice, a fost preluat de stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul prezidențial nr. 158/1077.

În baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul expropriat. Conform prevederilor art. 24 alin. (1), raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus obligarea deținătorului imobilului, pârâta SC B. SA Gheorghieni să facă reclamantelor ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii bunului și cotelor de proprietate de 1/12 pentru reclamanta K.M. și de 5/12 pentru reclamanta K.M.G. A fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului revendicat. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. SA împotriva A.P.A.P.S. București. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarea situație: - terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul prezidențial nr. 158/1977, intrând deci în proprietatea statului cu titlu; - asupra acestui bun reclamanta K.M.

are o cotă de 1/12 din dreptul de proprietate, iar reclamanta K.M.G. o cotă de 5/12; - scopul exproprierii a fost atins, terenul aflându-se în prezent în incinta SC B. SA; pe teren se află construcții, utilități și căi de acces, el servind funcțional acestei societăți comerciale, astfel încât nu poate fi restituit în natură; - așa fiind, reclamantele au dreptul la despăgubiri potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel încât decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2002 emisă de pârâtă, prin care s-a respins notificarea cu motivarea că solicitarea reclamantelor trebuia întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991, este nelegală și se impune a fi anulată. - nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 99/1999 pentru a se admite cererea de chemare în garanțe.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B. SA Gheorghieni, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București și obligării acesteia de a face ofertă de restituire prin echivalent, corespunzător valorii imobilului în litigiu și cotelor de proprietate, în favoarea reclamantelor. Pe cale de consecință, s-a solicitat să se elimine din dispozitivul hotărârii apelate obligarea pârâtei de a face reclamantelor oferta de restituire prin echivalent. Curtea e Apel Târgu, Mureș prin decizia nr. 61 din 27 mai 2003 a admis apelul și a schimbat sentința în sensul solicitat. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de apelantă împotriva A.P.A.P.S.

București, cu obligarea acesteia de a face reclamantelor ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului. S-a dispus, de asemenea, eliminarea din dispozitivul sentinței a obligării apelantei-pârâte de a face reclamantelor ofertă de restituire prin echivalent. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că, în mod necontestat, imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul societății comerciale pârâte, care a fost privatizată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, astfel încât notificarea reclamantelor trebuie adresată instituției publice care a efectuat privatizarea, adică A.P.A.P.S. București. Pe de altă parte, terenul se află în incinta sediului pârâtei care, în baza unui contract de vânzare-cumpărare acțiuni s-a vândut de către A.P.A.P.S.

București către SC F.B. KFT, cu sediul în 1089 Budapesta și care a achitat integral prețul. Au devenit astfel incidente în cauză prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea se adresează instituției care a efectuat privatizarea și care asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare acțiuni repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. S-a mai arătat că, în baza prevederilor legale menționate, prima instanță trebuia să admită cererea de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București, cu obligarea acesteia de a face reclamantelor ofertă de restituire prin echivalent, conform valorii imobilului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs chemata în garanție A.P.A.P.S. București, criticând-o, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând respingerea cererii de chemare în garanție. S-a susținut, în esență, că decizia pronunțată în apel este greșită, întrucât ignoră prevederile art. 29 și art. 30 din Legea nr. 137/2002 care o exonerează de răspundere. Printr-un al doilea motiv de recurs s-a solicitat să se constate că A.P.A.P.S. București nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titulara vreunui drept cu privire la imobilul în litigiu. Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea reține că recursul este nefondat, soluția instanței de apel, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție fiind legală și temeinică.

Sub un prim aspect, recurenta se află în eroare (sau încearcă să o creeze) invocând prevederile Legii nr. 137/2002. Din însuși titlul acestui act normativ, „privind repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor prin executarea unor hotărâri definitive și irevocabile, care obligă la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat” rezultă cu evidență că reglementarea privește o cu totul altă ipoteză, și anume despăgubirea cumpărătorilor în caz de restituire în natură, ceea ce nu este cazul în speță. În mod corect Curtea de Apel a apreciat că în cauză au aplicabilitate prevederile Legii nr. 10/2001 în ipoteza acordării de măsuri reparatorii foștilor proprietari ori moștenitorilor acestora.

Nici excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată. Prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conferă în mod expres instituției care a efectuat privatizarea calitatea de parte într-un litigiu de genul celui dedus judecății în prezenta cauză, astfel că și din acest punct de vedere recursul este nefondat și va fi respins conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul chemat de chemata în garanție A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 61 A din 27 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2004.