ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1591/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 februarie 2002 la Tribunalul Harghita, reclamanții B.V. și B.E. au atacat înștiințarea nr. 15 din 8 ianuarie 2002 a S.C. B. SA Gheorghieni prin care li s-a comunicat că notificarea adresată de ei nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare care a constatat că terenul pretins de reclamanți se găsește în incinta S.C. B. SA. S.C. B. SA a formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București, de la care a cumpărat acțiunile prin contractul din 15 ianuarie 2001, invocând dispozițiile art. 29 și art. 30 din Legea nr. 137/2002, Legea nr. 10/2001 și art. 1336 – art. 1337 C. civ.

Chemata în garanție prin întâmpinare, a învederat că în calitate de vânzător a înstrăinat către S.C. F.B.K. Budapesta pachetul de acțiuni deținut de stat la SC B. SA Gheorghieni, care este terț în contract, ca atare nu i se datorează nici o garanție. Prin sentința civilă nr. 140 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 15 din 8 ianuarie 2002, emisă de S.C. B. SA Gheorghieni, a constatat că imobilul aflat în incinta pârâtei a fost preluat cu titlu, prin expropriere în anul 1977, a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, a obligat deținătorul imobilului să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent.

S-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, precum și cererea de chemare în garanție. În motivarea sentinței, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, precum și art. 24 alin. (1) raportat la art. 12 din aceeași lege. Cu privire la cererea de chemare în garanție, s-a constatat nefondată, pentru motivele precizate în întâmpinarea A.P.A.P.S., anterior redate. Apelul declarat de pârâta S.C. B. SA Gheorghieni a fost admis prin decizia civilă nr. 60 din 27 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, care a schimbat în parte hotărârea și a admis cererea de chemare în garanție, eliminând din dispozitivul sentinței obligația pârâtei de a face ofertă de restituire prin echivalent.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificarea urmând a fi adresată chematei în garanție. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut în primul rând inadmisibilitatea acțiunii, în lipsa notificării însoțite de actele doveditoare. S-a invocat, de asemenea, încălcarea de către Curtea de apel a art. 27 din Legea nr. 10/2001 și a Legii nr. 137/2002, care acordă garanție numai cumpărătorilor de acțiuni (iar nu societății privatizate), în condițiile îndeplinirii unei proceduri prealabile de conciliere.

Prin alt motiv de recurs s-a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța de apel acordând reclamanților ceea ce nu au cerut (măsuri reparatorii în echivalent acțiuni). Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat admiterea recursului, iar pârâta S.C. B. SA Gheorghieni a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor care se vor expune. Potrivit art. 60 alin. (1) C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în despăgubire. Este ceea ce în speță a făcut pârâta deținătoare a bunurilor pentru care reclamanților, cum s-a constatat irevocabil de instanța de fond, li se cuvin despăgubiri echivalente, care a solicitat chemarea în garanție a recurentei, ca instituție a statului implicată în privatizare.

Ca atare, primul motiv de recurs, ce viza inadmisibilitatea cererii, nu este fondat. Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate. Contrar celor susținute de recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanțe (neatacate cu apel de chemata în garanție) imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de legiuitor la editarea art. 27 din Legea nr. 10/2001. Ca atare, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului urmează a face, potrivit legii, oferta de reparare în echivalent către reclamanți, invitându-i la negociere conform art. 27 (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Întrucât scopul primordial al acestui act normativ este repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciilor aduse proprietății private prin măsurile adoptate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și celeritatea soluționării cererilor, nu poate fi primită nici ultima critică din recurs. Într-adevăr, fiind parte în proces, recurenta a luat cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana îndreptățită, având posibilitatea ca pe parcursul negocierilor, să ceară toate lămuririle necesare. Pentru considerentele anterior expuse, conform art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de chemata în garanție Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului împotriva deciziei nr. 60/ A din 27 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2004.