ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1591/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 februarie 2002 la Tribunalul Harghita, reclamanții B.V. și B.E. au atacat

înștiințarea nr. 15 din 8 ianuarie 2002 a S.C. B. SA Gheorghieni prin care li

s-a comunicat că notificarea adresată de ei nu se încadrează în prevederile Legii

nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, invocând dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Instanța a dispus efectuarea unei

expertize tehnice judiciare care a constatat că terenul pretins de reclamanți

se găsește în incinta S.C. B. SA.

S.C. B. SA a formulat cerere de

chemare în garanție a A.P.A.P.S. București, de la care a cumpărat acțiunile

prin contractul din 15 ianuarie 2001, invocând dispozițiile art. 29 și art. 30

din Legea nr. 137/2002, Legea nr. 10/2001 și art. 1336 – art. 1337 C. civ.

Chemata în garanție prin

întâmpinare, a învederat că în calitate de vânzător a înstrăinat către S.C.

F.B.K. Budapesta pachetul de acțiuni deținut de stat la SC B. SA Gheorghieni,

care este terț în contract, ca atare nu i se datorează nici o garanție.

Prin sentința civilă nr. 140 din 11

februarie 2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acțiunea, a anulat decizia

nr. 15 din 8 ianuarie 2002, emisă de S.C. B. SA Gheorghieni, a constatat că

imobilul aflat în incinta pârâtei a fost preluat cu titlu, prin expropriere în

anul 1977, a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în

echivalent, a obligat deținătorul imobilului să facă reclamanților o ofertă de

restituire prin echivalent. S-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului, precum și cererea de chemare în garanție.

În motivarea sentinței, s-a reținut

că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, precum

și art. 24 alin. (1) raportat la art. 12 din aceeași lege. Cu privire la

cererea de chemare în garanție, s-a constatat nefondată, pentru motivele

precizate în întâmpinarea A.P.A.P.S., anterior redate.

Apelul declarat de pârâta S.C. B. SA

Gheorghieni a fost admis prin decizia civilă nr. 60 din 27 mai 2003 a Curții de

Apel Târgu Mureș, care a schimbat în parte hotărârea și a admis cererea de

chemare în garanție, eliminând din dispozitivul sentinței obligația pârâtei de

a face ofertă de restituire prin echivalent.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a avut în vedere art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

notificarea urmând a fi adresată chematei în garanție.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului, care a invocat motivele de casare prevăzute de art.

304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a susținut în primul rând inadmisibilitatea acțiunii, în lipsa notificării

însoțite de actele doveditoare.

S-a invocat, de asemenea, încălcarea

de către Curtea de apel a art. 27 din Legea nr. 10/2001 și a Legii nr.

137/2002, care acordă garanție numai cumpărătorilor de acțiuni (iar nu

societății privatizate), în condițiile îndeplinirii unei proceduri prealabile

de conciliere.

Prin alt motiv de recurs s-a

susținut că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța

de apel acordând reclamanților ceea ce nu au cerut (măsuri reparatorii în

echivalent acțiuni).

Prin întâmpinare, reclamantul a

solicitat admiterea recursului, iar pârâta S.C. B. SA Gheorghieni a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este neîntemeiat, urmând a

fi respins, în considerarea argumentelor care se vor expune.

Potrivit art. 60 alin. (1) C. proc.

civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar

putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în

despăgubire.

Este ceea ce în speță a făcut pârâta

deținătoare a bunurilor pentru care reclamanților, cum s-a constatat irevocabil

de instanța de fond, li se cuvin despăgubiri echivalente, care a solicitat

chemarea în garanție a recurentei, ca instituție a statului implicată în

privatizare.

Ca atare, primul motiv de recurs, ce

viza inadmisibilitatea cererii, nu este fondat.

Nici celelalte motive de recurs nu

sunt întemeiate.

Contrar celor susținute de

recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanțe (neatacate cu

apel de chemata în garanție) imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este

evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de

legiuitor la editarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, Autoritatea pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului urmează a face, potrivit

legii, oferta de reparare în echivalent către reclamanți, invitându-i la

negociere conform art. 27 (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001.

Întrucât scopul primordial al

acestui act normativ este repararea, în natură sau prin echivalent, a

prejudiciilor aduse proprietății private prin măsurile adoptate în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și celeritatea soluționării cererilor,

nu poate fi primită nici ultima critică din recurs. Într-adevăr, fiind parte în

proces, recurenta a luat cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de

persoana îndreptățită, având posibilitatea ca pe parcursul negocierilor, să

ceară toate lămuririle necesare.

Pentru considerentele anterior

expuse, conform art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul de față

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de chemata în garanție Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului împotriva deciziei nr. 60/ A din 27 mai 2003 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2004.