ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1590/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamantul M.A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. Gheorghieni, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 616 mp, înscris în C.F. nr. 5737 Gheorgheni, nr. top. 10177/2, nr. 10178/2 și nr. 10179, sau acordarea de despăgubiri civile, susținând că imobilul a fost preluat în mod abuziv în anul 1976 și că, înaintând notificarea în baza Legii nr. 10/2001, pârâta a refuzat restituirea imobilului. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București, arătând că terenul revendicat s-a vândut de către aceasta, cumpărătorului S.C. F.B. kft prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. Bu/52 din 15 ianuarie 2001, situație în care, potrivit art. 29 pct. 1 și 2, art. 30 din Legea nr. 137/2002 A.P.A.P.S.

asigură repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor în executarea unor hotărâri judecătorești care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. Prin sentința civilă nr. 137 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 9 din 8 ianuarie 2002 emisă de pârâtă, a constatat că imobilul, care în prezent se află în incinta pârâtei S.C. B. S.A. Gheorgheni, a fost preluat de stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul nr. 158 din 7 iunie 1977, în baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, a stabilit că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în baza art. 24 alin. (1), raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001 a obligat deținătorul imobilului, pârâta S.C.

B. S.A. Gheorgheni, să facă reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, a respins cererea de restituire în natură a terenului revendicat, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. B. S.A. împotriva A.P.A.P.S. București, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 47 din 13 mai 2003, a admis apelul declarat de pârâtă și în consecință: a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva A.P.A.P.S. București, cu obligarea acesteia de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, a eliminat din dispozitivul hotărârii atacate, obligarea apelantei de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent, a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul societății comerciale pârâte, care a fost privatizată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, situație în care, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată instituției care a efectuat privatizarea și care asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare acțiuni, repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri judecătorești irevocabile. Aceasta întrucât, fapt stabilit și prin expertiza tehnică efectuată în cauză, terenul în litigiu, care se află în incinta S.C. B. S.A. Gheorgheni, în baza unui contract de vânzare-cumpărare acțiuni, s-a vândut de către A.P.A.P.S.

București în favoarea S.C. F.B. kft Budapesta, care a achitat integral prețul de cumpărare. Motivarea primei instanțe, în sensul că, cererea de chemare în garanție trebuie respinsă în baza Legii nr. 137/2002, ce se referă la repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor, prin executarea unor hotărâri care obligă la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat, nu are temei legal, pentru că o atare hotărâre definitivă nu există, iar pârâta nu a fost parte contractantă în actul de înstrăinare acțiuni, iar aplicarea Legii nr. 10/2001 vizează natura, întinderea și persoana juridică ce acordă măsuri reparatorii foștilor proprietari. Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.P.A.P.S., susținând că: Acțiunea este inadmisibilă, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată instituției implicate în privatizare, A.P.A.P.S., împreună cu toate actele necesare, prevăzute de lege.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora instituția recurentă nu este abilitată să restituie în natură imobile și nici să acorde despăgubiri civile, ci doar măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, această hotărâre a fost pronunțată și cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 137/2002, care se aplică cumpărătorilor din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni și nu societăților privatizate, în speță S.C. B. S.A. și care prevăd o procedură prealabilă ce constă în încercarea de conciliere cu instituția publică implicată, condiționată de existența unei hotărâri care obligă la restituirea în natură.

Față de obiectul acțiunii, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând ceva ce nu s-a cerut, contestatorul optând pentru restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri civile, nu pentru măsuri reparatorii, în echivalent, respectiv acțiuni. Recursul nu este întemeiat. Recurenta a fost introdusă în proces în calitate de chemată în garanție, la cererea pârâtei, în temeiul prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în despăgubiri. Cererea formulată astfel, apare deci ca fiind admisibilă, pârâta, ca deținătoare a bunurilor pentru care reclamanților li se cuvin despăgubiri în echivalent, cum s-a constatat irevocabil de instanța de fond, solicitând, firesc, chemarea în garanție a recurentei, ca instituție a statului implicată în privatizare.

Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate. Contrar celor susținute de recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanțe, (neatacate cu apel de chemata în garanție, imobilul a fost preluat cu titlu valabil și este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale, privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de legiuitor la editarea art. 27 din Legea nr. 10/2001. Ca atare, A.P.A.P.S., urmează a face, potrivit legii, ofertă de reparare în echivalent către reclamanți, invitându-i la negocieri conform art. 27 alin. (2) din lege, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Întrucât scopul primordial al acestui act normativ este repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciilor aduse proprietății private prin măsurile adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și celeritatea soluționării cererilor, nu poate fi primită nici susținerea privind depunerea notificării însoțită de toate actele corespunzătoare, la recurentă. Într-adevăr, fiind parte în proces, recurenta a luat la cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana îndreptățită, având posibilitatea, ca pe parcursul negocierilor, să ceară toate lămuririle necesare. Mai departe, este de reținut, că instanța de apel a înlăturat legal motivarea adusă de prima instanță în legătură cu dispozițiile Legii nr. 137/2002, pentru considerentele deja arătate, după cum, soluția a fost dată în raport de cadrul procesual fixat prin acțiune, neputând ființa, sub acest aspect motivul de casare constând în „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Așa fiind, pentru cele arătate, conform art. 312 și art. 314 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de chemata în garanție A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 47 A din 13 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2004.