ÎCCJ, decizie (scj.ro #82096)

Imobil aflat în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001. Obligațiile ce revin,

potrivit Legii nr. 10/2001, unității deținătoare

.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Drepturi reale. Imobil, preluat în mod

abuziv de stat,  aflat în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001. Obligațiile ce revin,

potrivit Legii nr.10/2001, unității deținătoare.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Imobil, preluat în mod abuziv de stat (aflat în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001);

-

Obligațiile ce revin, potrivit Legii nr.10/2001, unității

deținătoare.

Legea nr. 10/2001:art. 20,

art.23, art. 27.

Instanța,

obligând unitatea deținătoare să se pronunțe prin decizie motivată asupra

cererii de restituire în natură a imobilului, nu-i poate impune acesteia și soluția

pe care urmează să o adopte, reclamanta având calea contestației prevăzute de

art.24 din Legea nr.10/2001 în situația în care decizia ce va fi emisă de

pârâta chemată în judecată va contraveni dispozițiilor legale.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1754 din 16 februarie

2006.

Reclamanta

A.V. a chemat în judecată pe pârâta SC „Cominex Nemetalifere” S.A. Cluj,

solicitând Tribunalului Cluj, să pronunțe o hotărâre prin care să o oblige pe

pârâtă să emită o decizie prin care să îi restituie în natură imobilul

(construcție) situat Ineu, județ Arad, înscris în C.F. nr.514 –Ineu, nr.top.

1295-1299.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat notificarea nr.141 din 6

noiembrie 2001, completând ulterior dosarul cu certificatul de  moștenitor

și a precizat că solicită doar construcțiile, întrucât terenul formează

obiectul unei notificări separate.

Prin

adresa nr.530/2002, pârâta i-a comunicat reclamantei refuzul de restituire, cu

motivarea că societatea a fost cumpărată la 31 mai 2001 și că reclamanta are

dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent pentru care trebuie să se

adreseze A.P.A.P.S.

Tribunalul

Cluj, prin sentința civilă nr.804/2002 a respins acțiunea în baza excepției

lipsei calității procesuale active a reclamantei, apreciind că aceasta nu a

depus nici actele de stare civilă și nici certificat de moștenitor cu care să

probeze că este succesoarea proprietarilor tabulari.

Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr.39/2003, a admis apelul

declarat de reclamantă, a anulat sentința și, rejudecând cauza, a respins

acțiunea ca nefondată, reținând următoarele:

Obiectul

acțiunii îl constituie obligarea pârâtei de a emite o decizie prin care să

restituie reclamantei construcțiile situate în Orașul Ineu, înscrise în C.F.

nr.514 Ineu.

Reclamanta

a notificat pârâta pentru restituirea în natură a imobilului, fiind

îndreptățită să ceară emiterea dispoziției sau a deciziei, însă, în

conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele

preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate cu respectarea  dispozițiilor legale, cum este cazul în speță,

notificarea prin care se solicită restituirea se adresează instituției publice

care a efectuat privatizarea – A.P.A.P.S. – iar raportat la aceste dispoziții

se reține că pârâta nu avea îndatorirea legală de a emite dispoziție.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs A.V., susținând  că prevederile

art.27, invocate în hotărârea atacată, se aplică doar societăților comerciale

privatizate înainte de apariția și intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, iar

societățile privatizate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, cum este

cazul în speță, au obligația de a se pronunța, prin decizie motivată, asupra

cererii de restituire în natură, așa  cum prevede art.23 din lege.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat.

Conform

dispozițiilor art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001, obligația de a se pronunța asupra

cererii de restituire în natură, prin decizie sau dispoziție motivată,  o

are unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv și care a fost investită

prin notificare de către persoana îndreptățită.

Art.20

alin.1 din actul normativ analizat prevede în termeni clari și nesusceptibili

de interpretări diferite regula restituirii în natură a imobilelor deținute „la

data intrării în vigoare a legii (.....) de o societate comercială la care

statul (....) era acționar ori asociat majoritar”.

Situația

de excepție reținută de instanța de apel,  prevăzută de dispozițiile

art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevede exclusiv societățile comerciale

privatizate anterior adoptării acestui act normativ,  în condițiile în

care, în sensul art.20 alin.1 și 2 din lege, dacă statul era acționar sau

asociat majoritar la societatea comercială în patrimoniul căreia era evidențiat

imobilul, la data intrării în vigoare a legii, unitatea deținătoare obligată să

se pronunțe motivat asupra cererii de restituire în natură este acea societate

comercială.

Este

irelevant faptul că intimata pârâtă a fost privatizată, în măsura în care

privatizarea a avut loc la 31 mai 2001, după intrarea în vigoare a Legii

nr.10/2001, art.20 alin.1 din legea specială de reparație având și semnificația

indisponibilizării totale a imobilelor care fac obiectul de reglementare al

acestei legi, indisponibilizare prevăzută expres în pct.20.1 din normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 și în art.20 alin.4

1

din Legea nr.10/2001 (normă interpretativă introdusă prin Legea nr.247/2005).

Pentru

considerentele prezentate, Curtea a admis recursul și a modificat în parte

decizia recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea

pârâtei să se pronunțe prin decizie motivată, în calitate de unitate

deținătoare, asupra notificării nr.141 din 6 noiembrie 2001.

Admiterea

numai în parte a acțiunii este justificată de faptul că instanța, obligând

unitatea deținătoare să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii de

restituire în natură, nu-i poate impune acesteia și soluția pe care urmează să

o adopte, reclamanta având calea contestației prevăzute de art.24 din Legea

nr.10/2001 în situația în care decizia ce va fi pronunțată de pârâta chemată în

judecată va contraveni dispozițiilor legale.

Cererea

de chemare în garanție formulată de pârâtă, în primă instanță, împotriva

A.P.A.P.S. a fost respinsă, titulara cererii fiind obligată în prezenta cauză

doar la îndeplinirea unei obligații de a face, fără repercursiuni imediate

asupra patrimoniului său.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale deciziei.