ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1754/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta A.V. a chemat în judecată pe pârâta SC C.N.

SA Cluj, solicitând Tribunalului Cluj, pe rolul căruia cauza a fost

înregistrată sub nr. 9428/2002, să pronunțe o hotărâre prin care să o oblige pe

pârâtă să emită o decizie prin care să îi restituie în natură imobilul

(construcție) situat Ineu, județ Arad, înscris în C.F. Ineu, nr.top. 1295-1299.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a

formulat notificarea nr.141 din 6 noiembrie 2001, completând ulterior dosarul

cu certificatul de moștenitor și a precizat că solicită doar construcțiile,

întrucât terenul formează obiectul unei notificări separate.

Prin adresa nr. 530/2002, pârâta i-a comunicat

reclamantei refuzul de restituire, cu motivarea că societatea a fost cumpărată

la 31 mai 2001 și că reclamanta are dreptul doar la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru care trebuie să se adreseze A.P.A.P.S.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 804/2002 a

respins acțiunea în baza excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantei, apreciind că aceasta nu a depus nici actele de stare civilă și

nici certificat de moștenitor cu care să probeze că este succesoarea

proprietarilor tabulari.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia

civilă nr. 39/2003, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința

și, rejudecând cauza, a respins acțiunea ca nefondată, reținând următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei de

a emite o decizie prin care să restituie reclamantei construcțiile situate în orașul

Ineu, înscrise în C.F. Ineu.

Reclamanta a notificat pârâta pentru restituirea în

natură a imobilului, fiind îndreptățită să ceară emiterea dispoziției sau a

deciziei, însă, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001,

pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, cum este

cazul în speță, notificarea prin care se solicită restituirea se adresează

instituției publice care a efectuat privatizarea, A.P.A.P.S., iar raportat la

aceste dispoziții se reține că pârâta nu avea îndatorirea legală de a emite

dispoziție.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs

apelanta reclamantă A.V., criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, cu motivarea că prevederile art. 27, invocate în hotărârea

atacată, se aplică doar societăților comerciale privatizate înainte de apariția

și intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar societățile privatizate după

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cum este cazul în speță, au obligația

de a se pronunța, prin decizie motivată, asupra cererii de restituire în

natură, așa cum prevede art. 23 din lege.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea

constată că recursul este fondat, în cauză fiind incident cazul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură,

prin decizie sau dispoziție motivată, o are unitatea deținătoare a imobilului

preluat abuziv și care a fost investită prin notificare de către persoana

îndreptățită.

Art. 20 alin. (1) din actul normativ analizat prevede

în termeni clari și nesusceptibili de interpretări diferite regula restituirii

în natură a imobilelor deținute „la data intrării în vigoare a legii (.....) de

o societate comercială la care statul (....) era acționar ori asociat

majoritar”.

Situația de excepție reținută de instanța de apel, prevăzută

de dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede exclusiv

societățile comerciale privatizate anterior adoptării acestui act normativ, în

condițiile în care, în sensul art. 20 alin. (1) și (2) din lege, dacă statul

era acționar sau asociat majoritar la societatea comercială în patrimoniul

căreia era evidențiat imobilul, la data intrării în vigoare a legii, unitatea

deținătoare obligată să se pronunțe motivat asupra cererii de restituire în

natură este acea societate comercială.

Este irelevant faptul că intimata pârâtă a fost

privatizată, în măsura în care privatizarea a avut loc la 31 mai 2001, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, art. 20 alin. (1) din legea specială

de reparație având și semnificația indisponibilizării totale a imobilelor care

fac obiectul de reglementare al acestei legi, indisponibilizare prevăzută

expres în pct. 20.1 din normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

și în art. 20 alin. (4

1

) din Legea nr. 10/2001 (normă interpretativă

introdusă prin Legea nr. 247/2005).

Pentru considerentele prezentate, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(2) și a dispozițiilor art. 314 C. proc. civ.,

Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte decizia recurată, în

sensul că va admite în parte acțiunea și va dispune obligarea pârâtei de a se

pronunța prin decizie motivată, în calitate de unitate deținătoare, asupra

notificării nr. 141 din 6 noiembrie 2001.

Admiterea numai în parte a acțiunii este justificată

de faptul că instanța, obligând unitatea deținătoare să se pronunțe prin decizie

motivată asupra cererii de restituire în natură, nu-i poate impune acesteia și

soluția pe care urmează să o adopte, reclamanta având calea contestației

prevăzute de art. 24 din Legea nr. 10/2001 în situația în care decizia ce va fi

pronunțată de pârâta chemată în judecată va contraveni dispozițiilor legale.

Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă,

în primă instanță, împotriva A.P.A.P.S. va fi respinsă, titulara cererii fiind

obligată în prezenta cauză doar la îndeplinirea unei obligații de a face, fără

repercursiuni imediate asupra patrimoniului său.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

recurenta-reclamantă

A.V. împotriva deciziei civile nr. 39 din 21 martie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Modifică în parte decizia atacată,

în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârâta SC C.N. SA Cluj să

soluționeze, în calitate de unitate deținătoare, notificarea nr. 141 din 6 noiembrie

2001.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de

pârâtă.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie

2006.