ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6281/2008

Asupra recursului de față, Din analiza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, secția civilă, la 26 mai 2004, reclamanta F.M.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Dej, solicitând anularea dispoziției nr. 1487 din 27 aprilie 2004, emisă de aceasta și restituirea în natură a terenului în suprafață de 144 mp, curte intravilan, înscris în C.F. nr. 1202 (C.F. vechi 5251, nr. top 931/312/1/1), cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilele înscrise în C.F. nr. 5251 Dej au fost expropriate în anul 1974 în baza Deciziei nr. 121 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Dej, fiind preluate de la părinții săi, F.M.

și F.D. Prin sentința civilă nr. 1518 din 16 iulie 2004, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, în temeiul art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, și art. 20 pct. 5 din H.G. 498/2003, reținând că dispoziția contestată a fost emisă de Primarul Municipiului Dej și nu de Primăria Municipiului Dej. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, apel ce a fost admis prin decizia nr. 2375 din 29 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care s-a anulat sentința atacată, reținându-se că, raportat la prevederile art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură funcțională în care este inclus și primarul.

S-a fixat termen pentru judecata pe fond a acțiunii. Prin decizia civilă nr. 11/A din 17 mai 2005, pronunțată de aceeași instanță, s-a respins în fond acțiunea reclamantei, reținându-se că, față de situația de carte funciară, condițiile căreia parcela de 86 stj.p. cu nr. top 931/3/1 a fost transcrisă în C.F. 17691 Dej în proprietatea S.N.T.C.R. SA D.T.Cluj, iar cea de 40 stj.p., cu nr. top 931/2, „curte în intravilan” a rămas în vechea C.F. nr. 1202 Dej, în proprietatea Statului Român, această din urmă parcelă nu face obiectul litigiului, nefiind solicitată prin notificare.

Urmare a admiterii recursului reclamantei (prin decizia civilă nr. 8005 din 11 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia civilă nr. 11 A din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, apreciindu-se că se impune suplimentarea probațiunii printr-o expertiză tehnică de specialitate, prin care să se identifice terenul revendicat, să se stabilească deținătorul acestuia și dacă este liber, deci susceptibil de a fi restituit în natură și, în funcție de aceste elemente, să se determine forma măsurilor reparatorii la care este îndreptățită reclamanta. În rejudecarea apelului, dosarul a fost înregistrat sub nr. 11541/1/2005 al Curții de Apel Cluj.

Aceeași reclamantă, F.M. a solicitat (în dosarul nr. 664/2005 al Tribunalului Cluj) în contradictoriu cu SC R. SA și Prefectura județului Cluj restituirea în natură a imobilului situat în Dej, iar în subsidiar despăgubiri pentru acest teren și pentru construcțiile demolate. În acest dosar, reclamanta și-a extins acțiunea și față de Primăria Municipiului Dej, respectiv Primarul Municipiului Dej, solicitând anularea dispoziției nr. 1487/27 aprilie 2004 și restituirea în natură a suprafeței de 144 mp, înscrisă în C.F. 1202 Dej, nr. top 931/2 care nu s-a predat la Romtelecom. Prin încheierea din 18 ianuarie 2006, Tribunalul Cluj a considerat că nu este competent teritorial să judece acțiunea reclamantei față de SC R. SA București, a disjuns capătul de cerere formulat împotriva acestei pârâte declinând competența în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința nr. 340 din 22 martie 2006 (pronunțată în dosarul nr. 664/2005 al Tribunalului Cluj) s-a admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtului primarul Municipiului Dej, care a fost obligat să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcția demolată situată în Dej, înscrisă anterior demolării în C.F. 1202 Dej și s-a respins acțiunea față de Prefectura județului Cluj pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și petitul privind anularea dispoziției nr. 1487/2004 pentru autoritate de lucru judecat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta (dosar nr. 2841/33/2006 al Curții de Apel Cluj), criticând soluția disjungerii capătului de cerere privind pe pârâta SC R. București și învederând că s-a reținut greșit autoritatea de lucru judecat, din moment ce decizia nr. 11/A/2005 a Curții de Apel Cluj nu este irevocabilă.

Curtea de Apel Cluj, reținând incidența litispendenței, a dispus prin încheierea din 10 septembrie 2007 pronunțată în dosar nr. 2841/33/2006, conexarea acestui dosar cu dosarul aceleiași instanțe nr. 11541/1/2005. Prin decizia nr. 72/A din 10 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în rejudecarea apelului reclamantei împotriva sentinței civile nr. 1518 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj, anulată prin decizia civilă nr. 2379 din 29 noiembrie 2004 (rămasă irevocabilă), a respins pe fond acțiunea promovată de aceasta (dosar nr. 5193/2004 al Tribunalului Cluj) în contradictoriu cu Primăria Municipiului Dej, acțiune având ca obiect anularea dispoziției nr. 1487 din 27 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Dej și restituirea imobilului teren situat în Dej, în suprafață de 144 mp.

Prin aceeași hotărâre, în dosarul conexat nr. 2841/33/2006 al Curții de Apel Cluj, s-a admis în parte apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 340 din 22 martie 2006 (pronunțată în dosar nr. 664/2005 al Tribunalului Cluj) sentință ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a înlăturat mențiunea privind obligarea pârâtului Primarul Municipiului Dej să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcția demolată, situat în Dej. Totodată, s-a înlăturat din aceeași sentință dispoziția privind respingerea acțiunii reclamantei, prin admiterea excepției autorității lucrului judecat pentru anularea dispoziției nr. 1487 din 27 aprilie 2004, emisă de primarul Municipiului Dej și restituirea în natură a terenului în suprafață de 144 mp situat în Dej, înscris în C.F.

1202 Dej, top 931/2, operând în privința acestor petite respinse, excepție de litispendență (față de dosarul nr. 5193/2004 al Tribunalului Cluj, soluționat anterior). S-a menținut dispoziția privind respingerea acțiunii reclamantei față de Prefectura județului Cluj, pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta a formulat o singură notificare înregistrată la B.E.J. S.A. sub nr. 349/7 noiembrie 2001 prin care a solicitat Prefecturii județului Cluj despăgubiri în bani pentru imobilul situat în Dej, care a fost demolat, precum și pentru terenul aferent de 86 mp (în realitate 86 stj.p.), prin această notificare identificându-se ca unitate deținătoare Direcția de Poștă și Telecomunicații, căreia i-a fost trimisă notificarea prin adresa nr. 12249 din 23 aprilie 2004 a Primăriei Municipiului Dej.

Considerându-se sesizat cu aceeași notificare, Primarul Municipiului Dej, prin dispoziția nr. 1487 din 27 aprilie 2004 a respins notificarea, cu motivarea că imobilul nu se află în proprietatea Statului Român, pe teren fiind edificat sediul Direcției de Poștă și Telecomunicații Cluj. S-a reținut că așa cum rezultă din evidențele de carte funciară, imobilul a trecut în întregime în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare, în baza adresei nr. 8198/1961 a Sfatului Popular Dej și a Legii nr. 119/1948. Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că parcela cu nr. top 931/2 de 144 mp (40 stj.p.) cu destinația de curte, înscrisă în CF 1202 Dej în favoarea Statului Român este ocupată efectiv de S.C.T.C.

R., aceasta din urmă neglijând să-și intabuleze dreptul de proprietate. Ca atare, s-a considerat că S.C.T.C. R., ca unitate deținătoare este competentă, conform dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, să dispună restituirea sau să stabilească măsurile reparatorii în echivalent cuvenite reclamantei. Împotriva deciziei menționate, nr. 72/R din 10 martie 2008, a declarat recurs în termen legal reclamanta F.M.D., criticând-o ca nelegală pentru modificarea sentinței atacate în defavoarea sa în propria cale de atac, de vreme ce, soluționându-se dosarul conexat s-a înlăturat mențiunea privitoare la obligarea pârâtului Primarul Municipiului Dej de a emite dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcția demolată situată în Dej.

Recurenta a criticat decizia recurată și pentru nerespectarea îndrumărilor date de instanța supremă prin decizia de casare, în sensul de a se stabili dacă terenul este liber și numai în subsidiar să se acorde măsuri reparatorii. În acest sens, recurenta a arătat că atât din expertiza efectuată în cauză cât și din Nota Primăriei Dej din 21 februarie 2008, prin care se recunoaște că terenul este liber și poate fi restituit cu condiția ca reclamanta să suporte cheltuielile de dezmembrare. Analizând criticile formulate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

căruia i se circumscrie motivele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente: Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, nr. 8005 din 11 octombrie 2006, reținând că, potrivit extrasului funciar, foaia de avere nr. 5251 Colectiva Dej, antecesorii reclamantei au fost intabulați cu un imobil compus din două corpuri de clădire, curte și grădină în suprafață de 1540 mp, dezmembrat ulterior în mai multe parcele, instanța supremă a casat decizia nr. 11/A din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de recurs a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului, inclusiv printr-o expertiză tehnică de specialitate, care să identifice suprafața de teren revendicată, să stabilească dacă aceasta este liberă și cine este deținătorul, iar în cazul în care terenul nu este liber să se determine forma măsurilor reparatorii la care este îndreptățită reclamanta, potrivit legii. Instanța de apel, rejudecând apelul reclamantei pe care l-a conexat cu o altă cauză, în raport de care a considerat că operează excepția de litispendență, a încălcat dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În speță, instanța de apel nu a stabilit clar situația de fapt, de la momentul preluării terenului în litigiu și până în prezent, nerespectând îndrumarea dată prin decizia de casare în sensul de a se stabili deținătorul imobilului. Din considerentele deciziei recurate nu rezultă prin ce act juridic a trecut terenul în litigiu din patrimoniul Statului Român, care l-a preluat prin naționalizare, în baza Legii nr. 119/1948, la SC R. , despre care se menționează că ar fi deținătorul terenului, deși se arată că aceasta ar fi omis să-și întabuleze dreptul de proprietate, parcela cu nr. top 931/2 de 144 mp (40 stj.p.) fiind înscrisă în C.F. 1202 Dej în favoarea Statului Român. Instanța de apel confundă calitatea de detentor a SC R. cu calitatea de unitate deținătoare la care fac referire dispozițiile Legii nr. 10/2001, și care presupune justificarea de către aceasta din urmă a unui drept asupra imobilului în litigiu.

Deși prin raportul de expertiză tehnică efectuat în faza apelului, cu ocazia rejudecării după casare (fila 41), expertul tehnic, ing. T.M. concluzionează că terenul în suprafață de 144 mp, situat între clădirea R. și aleea de pe malul pârâului, ar putea fi restituit în natură, curtea de apel nu se pronunță asupra acestei modalități de reparație, ce constituie regula conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001. De asemenea, hotărârea recurată este nelegală și în ceea ce privește modul de soluționare a excepției de litispendență, urmare a admiterii acesteia, cauza impunându-se a fi judecată pe fond conform dispozițiilor art. 163 alin. (3) C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că se impune casarea deciziei recurate pentru neconformarea la îndrumările date de instanța de control judiciar, ca fiind pronunțată cu încălcarea legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Ca atare, se impune ca instanța de apel, cu ocazia rejudecării cauzei să stabilească cine are calitate de unitate deținătoare a imobilului, dacă și prin ce act juridic dreptul de proprietate a fost strămutat din patrimoniul statului, în patrimoniul SC R., urmând a se verifica ca situația juridică de la momentul preluării de la autorii reclamantei și până în prezent. Totodată, urmează a se stabili în baza expertizei efectuate ce va fi coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu nota Primăriei Dej, la care se face referire prin motivele de recurs, dacă terenul în litigiu se poate restitui în natură și în caz contrar, care sunt măsurile reparatorii la care este îndreptățită reclamanta.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul și, în temeiul art. 313 C. proc. civ. va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta F.M.D. împotriva deciziei nr. 72 A din 10 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1518 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj și împotriva sentinței civile nr. 340 din 22 martie 2006 a Tribunalului Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2008.