ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8049/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 2925 din 11 aprilie 2005 și precizată ulterior, reclamanta F.E.M. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Dej, reprezentat prin primar, solicitând anularea dispoziției nr. 875/2005 emisă de pârât și obligarea acestuia să efectueze formalitățile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de despăgubiri cu privire la imobilele ce fac obiectul notificării nr. 1871/2001. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit i s-a respins notificarea cu motivarea că nu au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, notificarea fiind înaintată de un executor judecătoresc din alt județ decât cel în care se află sediul primăriei sesizată.

Prin sentința civilă nr. 1070 din 14 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Dej. S-a admis acțiunea împotriva pârâtului Primarul municipiului Dej și s-a dispus anularea dispoziției nr. 875 din 1 martie 2005 emisă de pârât. A fost obligat acesta să efectueze formalitățile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de despăgubiri cu privire la imobilele ce fac obiectul notificării nr. 10878/21 martie 2003, înregistrată sub nr. 1871/2001 la Biroul executorului judecătoresc S.M. A fost respinsă acțiunea față de Municipiul Dej ca urmare a admiterii excepției. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, față de prevederile art. 19 alin. (4 1 ) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 dispoziția motivată se emite de primar iar nu de unitatea teritorial-administrativă și prin urmare doar primarul poate să stea în judecată pentru obligația de soluționare a notificării.

Privitor la fondul pricinii, s-a reținut că prin H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 s-a permis ca notificarea să fie soluționată chiar dacă a fost depusă la un alt executor judecătoresc decât cel de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persona juridică deținătoare a imobilului, astfel că dispoziția emisă de pârât este nelegală. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul primarul municipiului Dej, care a susținut că dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au fost interpretate și aplicate greșit, că aceste dispoziții sunt imperative și față de împrejurarea că notificarea a fost comunicată prin intermediul biroului executorului judecătoresc din Cluj-Napoca, deși imobilul este situat în circumscripția județului Dej, dispoziția de respingere a notificării este legală.

Prin decizia civilă nr. 43/A din 3 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, apelul a fost respins ca nefondat. În motivarea acestei decizii se reține că, față de dispozițiile exprese de interpretare și aplicare ale art. 21 din Legea nr. 10/2001, conform H.G. nr. 498/2003 pentru adoptarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, pârâtul apelant nu poate pretinde că sentința prin care s-a stabilit obligația formulării notificării s-ar fi dat cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În termen legal, pârâtul Primarul municipiului Dej a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susțin aceleași critici invocate anterior privitoare la nelegalitatea hotărârii pronunțate în cauză față de caracterul imperativ al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform căruia „notificarea va fi comunicată” și nu „poate fi comunicată”, prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, combătând motivele invocate. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut necesitatea parcurgerii unei proceduri administrative, prealabile ce trebuie îndeplinită de persoana îndreptățită, în alin. (3) al acestui text prevăzându-se că notificarea se comunică prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului. Această cerință a legii nu are caracter imperativ cum susține recurentul ci reprezintă o condiție de formă ad probationem și nu ad validatem . În același sens, prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 s-a prevăzut expres prevalența principiului realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii.

În interpretarea textului menționat, în practică s-au recunoscut și s-a dat eficiență și notificărilor care nu au fost adresate prin executor judecătoresc, singura condiție imperativă ce decurge din prevederile art.21 din Legea nr. 10/2001 fiind aceea a respectării termenului de adresare a notificării. În speță, intimata-reclamantă a adresat notificarea în termenul legal și chiar dacă această notificare s-a făcut prin intermediul unui executor judecătoresc cu încălcarea competenței teritoriale, prin dispozițiile exprese de interpretare și aplicare ale art. 21 din Legea nr. 10/2001 din H.G. nr. 498/2003 se consideră legală o astfel de notificare. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Urmează a se face aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., privind obligativitatea suportării cheltuielilor de judecată de către partea căzută în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Dej împotriva deciziei nr. 43/A din 3 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurentul Primarul Municipiului Dej să plătească intimatei F.E.M. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.