ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8049/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 2925 din 11

aprilie 2005 și precizată ulterior, reclamanta F.E.M. a chemat în

judecată pârâtul Municipiul Dej, reprezentat prin primar, solicitând

anularea dispoziției nr. 875/2005 emisă de pârât și obligarea

acestuia să efectueze formalitățile prevăzute de Legea nr.

10/2001 pentru acordarea de despăgubiri cu privire la imobilele ce fac

obiectul notificării nr. 1871/2001.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în mod greșit i s-a respins notificarea

cu motivarea că nu au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, notificarea fiind înaintată de un executor

judecătoresc din alt județ decât cel în care se află sediul

primăriei sesizată.

Prin sentința civilă nr.

1070 din 14 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Dej.

S-a admis acțiunea împotriva pârâtului Primarul municipiului Dej și

s-a dispus anularea dispoziției nr. 875 din 1 martie 2005 emisă de

pârât. A fost obligat acesta să efectueze formalitățile

prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de despăgubiri cu

privire la imobilele ce fac obiectul notificării nr. 10878/21 martie 2003,

înregistrată sub nr. 1871/2001 la Biroul executorului judecătoresc

S.M. A fost respinsă acțiunea față de Municipiul Dej ca

urmare a admiterii excepției.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, față de prevederile art. 19

alin. (4

1

) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 dispoziția

motivată se emite de primar iar nu de unitatea

teritorial-administrativă și prin urmare doar primarul poate să

stea în judecată pentru obligația de soluționare a

notificării.

Privitor la fondul pricinii, s-a reținut că prin H.G. nr.

498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 s-a permis ca notificarea să fie soluționată

chiar dacă a fost depusă la un alt executor judecătoresc decât

cel de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție

teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei

circumscripție își are sediul persona juridică

deținătoare a imobilului, astfel că dispoziția emisă

de pârât este nelegală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul primarul

municipiului Dej, care a susținut că dispozițiile art. 21 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 au fost interpretate și aplicate greșit,

că aceste dispoziții sunt imperative și față de

împrejurarea că notificarea a fost comunicată prin intermediul biroului

executorului judecătoresc din Cluj-Napoca, deși imobilul este situat

în circumscripția județului Dej, dispoziția de respingere a

notificării este legală.

Prin decizia civilă nr. 43/A din 3 februarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, apelul a fost respins ca nefondat.

În motivarea acestei decizii se reține că, față de

dispozițiile exprese de interpretare și aplicare ale art. 21 din

Legea nr. 10/2001, conform H.G. nr. 498/2003 pentru adoptarea Normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, pârâtul apelant nu

poate pretinde că sentința prin care s-a stabilit obligația

formulării notificării s-ar fi dat cu interpretarea și aplicarea

greșită a art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În termen legal, pârâtul Primarul municipiului Dej a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel invocând drept temei legal

dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susțin aceleași critici

invocate anterior privitoare la nelegalitatea hotărârii pronunțate în

cauză față de caracterul imperativ al art. 21 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, conform căruia „notificarea va fi comunicată”

și nu „poate fi comunicată”, prin executorul judecătoresc de pe

lângă judecătoria în a cărei circumscripție

teritorială se află imobilul solicitat sau își are sediul

persoana juridică deținătoare a imobilului.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea recursului, combătând motivele invocate.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile

formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte

constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul

considerentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut

necesitatea parcurgerii unei proceduri administrative, prealabile ce trebuie

îndeplinită de persoana îndreptățită, în alin. (3) al

acestui text prevăzându-se că notificarea se comunică prin

executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei

circumscripție teritorială își are sediul persoana juridică

deținătoare a imobilului.

Această cerință a legii nu are caracter imperativ cum

susține recurentul ci reprezintă o condiție de formă

ad

probationem și nu ad validatem

.

În același sens, prin Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 s-a

prevăzut expres prevalența principiului realizării dreptului în

raport cu cel al respectării procedurii.

În interpretarea textului menționat, în practică s-au

recunoscut și s-a dat eficiență și notificărilor care

nu au fost adresate prin executor judecătoresc, singura condiție

imperativă ce decurge din prevederile art.21 din Legea nr. 10/2001 fiind

aceea a respectării termenului de adresare a notificării.

În speță, intimata-reclamantă a adresat notificarea în

termenul legal și chiar dacă această notificare s-a făcut

prin intermediul unui executor judecătoresc cu încălcarea

competenței teritoriale, prin dispozițiile exprese de interpretare

și aplicare ale art. 21 din Legea nr. 10/2001 din H.G. nr. 498/2003 se

consideră legală o astfel de notificare.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte

constată că hotărârea recurată este legală și

temeinică, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Urmează a se face aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.,

privind obligativitatea suportării cheltuielilor de judecată de

către partea căzută în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Dej împotriva deciziei nr. 43/A din 3

februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori

și familie.

Obligă pe recurentul Primarul

Municipiului Dej să plătească intimatei F.E.M. suma de 500 RON

cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.