ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3169/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Arad la data de 20 septembrie 2004, reclamanții M.G. și M.M.O.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâții J.C. și Primarul municipiului Arad,

să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 2449 din 18 august 2004

prin care s-a dispus restituirea în natură a apartamentelor nr. 3, 9b și 11,

situate în Arad, înscrise în C.F. Arad în favoarea pârâtei J.C., rectificarea

celor 3 Cărți funciare și a C.F. Arad, prin radierea dreptului de proprietate

al pârâtei și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului.

În cauză a fost formulată cerere de

intervenție în interes propriu de către G.E.A. prin care s-a solicitat, în

calitate de chiriașă a apartamentului nr. 3, constatarea nulității absolute a

dispoziției nr. 2449/2004 emisă de Primarul municipiului Arad și anularea

certificatului de calitate de moștenitor nr. 330/2001.

Prin sentința civilă nr. 336 din 6

aprilie 2005, Tribunalul Arad a respins ca nefondată acțiunea reclamanților,

precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că pârâta J.C. a făcut dovada dreptului de proprietate și a

calității de moștenitor de pe urma defunctului R.E., atât notificarea formulată

de aceasta, cât și actele doveditoare ale calității de proprietar și a celei de

moștenitor fiind depuse în termen legal, pârâta fiind repusă prin lege în

termenul de acceptare a succesiunii.

Tribunalul a mai constatat că

cererea de cumpărare a apartamentului formulată de reclamanți s-a depus în anul

2002, ulterior notificării formulate de pârâtă în anul 2001.

S-a mai reținut că reclamanții și

intervenienta nu au făcut dovada că pârâta și antecesorii acesteia au fost

despăgubiți de Statul Român la data preluării abuzive.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții și intervenienta susținând, în esență, nulitatea

absolută a dispoziției motivate de retrocedare pentru faptul că la data

formulării notificării pârâta nu făcuse dovada calității de moștenitoare și, pe

de altă parte, defunctului R.E. (autorul pârâtei) i s-a naționalizat un alt imobil

decât cel în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 1729 din 21

septembrie 2005 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamanți și intervenientă.

În considerentele deciziei s-a

reținut că în ceea ce privește omisiunea pârâtei de a depune odată cu

notificarea și actele doveditoare ale calității de persoană îndreptățită la

aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, această

omisiune nu este sancționată cu decăderea din dreptul de administrare a acestor

probe, ea putând fi complinită oricând pe parcursul procedurii administrate sau

a procedurii judiciare, ceea ce în cauză s-a și întâmplat.

S-a mai reținut că proprietarul

imobilului în litigiu a fost R.E., ce apare înscris în fila de C.F. a

imobilului, nr. inițial Arad și apoi, prin corectarea prenumelui „Z.” greșit

menționat (f.8 verso - dosar tribunal), în C.F. Arad, unde a fost transcris ulterior.

Reclamanții au declarat recurs

împotriva acestei decizii, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., arătând că cele două instanțe au interpretat greșit actul dedus

judecății, hotărârile pronunțate fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită

a legii.

În esență, recurenții au invocat

aceleași motive ca și în cererea de apel, susținând că pârâta nu a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât nu a dovedit calitatea de moștenitoare

a defunctului R.E., iar pe de altă parte antecesorul pârâtei nu a deținut în

proprietate imobilul ce face obiectul litigiului, ci cu totul alt imobil.

Intimata-pârâtă J.C. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Prin notificarea adresată Primăriei

municipiului Arad la data de 20 iunie 2001, pârâta a solicitat restituirea în

natură a cotei de ½ din imobilul cu nr.top.910/a, cuprins în C.F. Arad,

cu terenul aferent de 1047 mp, situat în Arad, în calitate de unică

moștenitoare a defunctului R.E., proprietarul tabular al imobilului menționat

anterior, preluat în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.

Prin dispoziția nr. 2449 din 18 august

2005, Primăria municipiului Arad a dispus restituirea în natură a

apartamentului nr. 3, înscris în C.F. Arad, cu nr.top.910/a/III, a

apartamentului cu nr. 9, înscris în C.F. Arad, cu nr.top.910/a/IX și a apartamentului

nr. 11, înscris în C.F. Arad, cu nr.top.910/a/XI.

Asupra terenului aferent s-a

transmis dreptul de folosință special prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 184/2001.

Susținerea recurenților în sensul că

pârâta nu a făcut dovada calității de moștenitor și a celei de proprietar,

nefiind îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea

nr. 10/2001, este nefondată.

Dispozițiile art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 prevăd că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu

au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a

succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de

restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror

restituire se solicită în temeiul prezentei legi.

Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Arad

la data de 20 iunie 2001, pârâta a fost repusă de drept în termenul de

acceptare a succesiunii, iar prin certificatul de moștenitor nr. 330 din 11

decembrie 2001 a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma defunctului

proprietar tabular R.E.F.I., fiind nepoată de fiu a soției supraviețuitoare a

defunctului.

Neîntemeiată este și critica

referitoare la faptul că autorul pârâtei, R.E., nu a avut în proprietate

imobilul în litigiu, situat în B-dul R., în C.F. Arad figurând ca și proprietar

R.E., care este o cu totul altă persoană decât antecesorul pârâtei.

Defunctul R.E. apare ca proprietar

înscris în fila de C.F. a imobilului în litigiu, nr. inițial Arad și apoi, prin

corectarea greșelii de redactare a prenumelui Z., înlocuit cu prenumele corect E.,

în C.F. 16586 Arad, unde imobilul a fost transcris ulterior.

De altfel, numele complet al

autorului pârâtei, așa cum reiese din actele de stare civilă depuse la dosar,

este acela de R.E.F.I., fiind aceeași persoană cu R.E., ce figurează în C.F. Arad.

Prin urmare, pârâta făcând dovada

calității de moștenitor legal a fostului proprietar al imobilului în litigiu

și, implicit, pe aceea de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în mod corect instanțele de fond și

apel au respins acțiunea reclamanților, constatând că aceasta este nefondată.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul

reclamanților ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., recurenții vor fi obligați la plata sumei de 3.724 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.G. și

M.M.O. împotriva deciziei nr. 1729 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Obligă pe recurenți la plata sumei de 3.724 RON cheltuieli

de judecată față de pârâta J.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2006.