ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3284/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3284/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Prin dispoziția nr. 1600 din 3

octombrie 2005 primarul municipiului Arad a dispus restituirea în natură în

temeiul Legii nr. 10/2001 a apartamentului nr. 1 (cu terenul aferent) situat în

imobilul din Arad, înscris în C.F. nr. 68358 Arad cu nr.top 847/b/I

notificatorilor L.T.E., L.E.C.M. și P.A.M. Restituirea a fost condiționată de

rambursarea de către L.T.E. a sumei de 1.555.394.272 lei încasată de acesta cu

titlu de despăgubiri pentru același imobil în temeiul Legii nr. 112/1995.

Totodată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile

Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru apartamentul nr. 2 înscris în C.F.

nr. 68359 Arad cu nr.top. 847/b/II imobil ce a fost vândut fostului chiriaș N.I.

potrivit Legii nr. 112/1995.

Dispoziția respectivă a fost

contestată la 31 octombrie 2005 de P.A.M. (dosar nr. 6536/2005) la 2 noiembrie

2005 de L.E.C.M. (dosar nr. 6598/2005) și la 29 noiembrie 2005 de către L.T.E.

(dosar nr. 7242/2005).

Prin contestația sa P.A.M. i-a

chemat în judecată pe pârâții L.E.C.M., L.T.E., Municipiul Arad prin primar, K.I.,

moștenitorul numitei N.I. și SC R. SA solicitând instanței ca prin hotărârea pe

care o va pronunța:

- să constate modul abuziv de

trecere a imobilului în proprietatea statului;

- să stabilească cotele ce li se

cuvin moștenitorilor asupra imobilului în litigiu;

- să constate nulitatea absolută a

certificatului de moștenitor nr. 235 din 26 septembrie 1996 și a certificatelor

de calitate de moștenitor nr. 211 din 9 octombrie 2001 și nr. 77 din 12 aprilie

2002;

- să constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 3525/1998 încheiat de SC R. SA în

calitate de vânzător și N.I. în calitate de cumpărător având ca obiect

apartamentul nr. 2 al imobilului în litigiu;

- să dispună restituirea în natură a

apartamentului nr. 2;

- să dispună ieșirea din indiviziune

asupra imobilului;

- să constate nelegalitatea

acordării de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pârâtului L.T.E. care a

uzat de certificatul de moștenitor nr. 235/1996.

- să mențină condiția restituirii

despăgubirilor primite în baza Legii nr. 112/1995 numai asupra cotei ce îi va

reveni pârâtului L.T.E. asupra întregului imobil;

- să oblige la daune materiale

pentru creșterea valorii actualizate cu indicele de inflație a despăgubirii ce

trebuie restituită datorită tergiversării soluționării notificărilor.

Printr-o primă precizare de acțiune

reclamanta P.A.M. a propus o variantă concretă de ieșire din indiviziune. Prin

a doua precizare a acțiunii a solicitat să se constate și caracterul simulat al

actului de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 2 al imobilului.

L.E.C.M. a chemat în judecată pe L.T.E.,

P.A.M., Primăria Municipiului Arad și Municipiul Arad prin primar solicitând

anularea art. 5 din dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 și obligarea

primarului ca pentru apartamentul nr. 2 al imobilului să ofere în compensare

alte bunuri în echivalent.

La 25 noiembrie 2005 această

reclamantă și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat acordarea în

compensare pentru apartamentul nr. 2 suprafața de 435 mp teren intravilan

înscris în C.F. 917 Mureșel nr.top. 352 – 353/C.107, 108/1 iar pentru diferența

dintre valoarea apartamentului și valoarea terenului să se dea alte bunuri.

În sfârșit L.T.E. a chemat în

judecată pe L.E.C.M., P.A.M. și Municipiul Arad prin primar solicitând:

- anularea în parte a dispoziției

nr. 1600 din 3 octombrie 2005 în ceea ce privește art. 1, art. 2 și art. 5;

- obligarea primarului municipiului

Arad de a emite o decizie de restituire în natură a apartamentului nr. 1 doar

pe numele său ca fiind singurul în măsură să dobândească imobilul în calitate

de succesor legal cu consecința respingerii cererilor de restituire în natură

formulate de pârâtele persoane fizice.

- anularea obligației de a rambursa

suma de 1.555.394.272 lei întrucât nu a fost bine stabilită (calculată).

- obligarea primarului municipiului

Arad de a restitui în natură și apartamentul nr. 2 al imobilului după

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în

temeiul Legii nr. 112/1995 pe calea unei acțiuni separate; în subsidiar a cerut

acordarea de construcții sau terenuri de o valoare apropiată cu cea a

apartamentului nr. 2.

Cele trei dosare au fost conexate de

către Tribunalul Arad, secția civilă, în ședințele publice din 15 decembrie

2005 și 11 ianuarie 2006.

Aceeași instanță prin sentința

civilă nr. 128 din 6 februarie 2006 a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantelor P.A.M. și L.E.C.M. și a respins acțiunile

formulate și precizate de aceste reclamante. A disjuns acțiunea introdusă de

reclamantul L.T.E. și a suspendat judecata cauzei până la rămânerea definitivă

și irevocabilă a sentinței privind calitatea procesuală activă a reclamantelor P.A.M.

și L.E.C.M.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a

reținut în esență că cei trei reclamanți își contestă reciproc drepturile

succesorale și că reclamantele L.E.C.M. și P.A.M. nu pot veni la succesiunea

coproprietarelor tabulare nici prin reprezentarea părinților aflați în aceeași

poziție juridică cu tatăl celui de-al treilea reclamant și nici potrivit

principiului proximității gradului de rudenie, deoarece acestea sunt rude de un

grad mai îndepărtat cu coproprietarele tabulare, respectiv rude de gradul V

neavând astfel vocație succesorală iar în plan procesual calitate procesuală

activă.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 218 din 29 iunie 2006 a admis apelurile declarate de

reclamantele P.A.M. și L.E.C.M., a desființat sentința instanței de fond și a

trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Instanța de control judiciar a

reținut că apelantele-reclamante sunt posesoarele unor certificate de

moștenitor care fac dovada calității lor, până în momentul anulării acestor

acte juridice, că toți cei trei reclamanți vin la succesiunea coproprietarilor

tabulari potrivit unor grade de rudenie similare și că toți autorii

reclamanților sunt persoane post decedate față de proprietarii tabulari și toți

acești autori sunt în același grad de rudenie astfel că nu se poate face o

discriminare între descendenții direcți ai acestora care sunt reclamanții prezentei

cauze.

Împotriva ultimei hotărâri

pronunțate în cauză reclamantul-pârât L.T.E. a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în motivarea căruia a arătat în

esență următoarele:

- la data depunerii notificărilor în

temeiul Legii nr. 10/2001 erau în viață cu vocație proprie L.D.I., tatăl său,

ce făcea parte din clasa a IV-a de moștenitori și intimatele P.A.M. și L.E.C.M.,

din clasa a V-a de moștenitori.

- în aceste condiții în raport de

dispozițiile art. 676 C. civ. astfel cum au fost modificate prin art. 4 din

Legea impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 și art. 6 din Legea

nr. 319/1944 intimatele-reclamante nu pot beneficia de prevederile Legii nr.

10/2001 indiferent dacă dețin sau nu certificat de calitate de moștenitor după

defunctele L.L.F. și L.L. căsătorită T.

Se solicită admiterea recursului și

modificarea deciziei atacate în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor

declarate de reclamantele P.A.M. și L.E.C.M. împotriva sentinței instanței de

fond.

Recursul este nefondat.

Din extrasul de carte funciară aflat

în dosarul instanței de fond rezultă că anterior trecerii imobilului în

proprietatea statului în calitate de coproprietare asupra nemișcătorului erau

intabulate L.L.Ș., cu o cotă de 3/8, L.L.T., căsătorită T. cu o cotă de 3/8 și L.L.A.

cu o cotă de 2/8.

Imobilul, compus din construcții și

teren în suprafața de 777 mp a fost preluat de stat în baza Decretului nr.

92/1950 poziția nr. 384 din lista anexă de la L.L.A.

Pentru dovedirea calității de moștenitori

legali ai coproprietarelor imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia

recurentul și cele două intimate reclamante au depus la dosar acte de stare

civilă și mai multe certificate de moștenitor și certificate de calitate de

moștenitor, după cum urmează:

- certificat de moștenitor nr. 235

din 26 septembrie 1996 eliberat de Biroul Notarului Public G.G. (defuncte L.L.A.F.

și T.L., născută L., moștenitor legal L.D.I., tatăl recurentului).

- certificat de calitate de

moștenitor nr.211 din 9 octombrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public S.D.

(defuncți L.I., L.M. și L.E.; moștenitori L.L.Ș. , L.L.A.F., T.L., născută L., L.I.

și L.E.C.M.).

- certificatul de calitate de

moștenitor nr. 77 din 12 aprilie 2002 eliberat de Biroul Notarului Public S.D. (defuncți

L.I., L.I.C., L.M., L.E., L.L.F. , T.L., născută L., L.L.Ș. și I.L.;

moștenitori legali L.R. și L.E.C.M.

- certificat de moștenitor nr. 1597

din 5 octombrie 1981 eliberat de Notariatul de Stat al Județului Timiș (defunct

L.M.L., moștenitori legali P.A.M. și L.F.).

- certificat de moștenitor nr. 474

din 5 octombrie 1989 eliberat de Notariatul de stat Local Lugoj (defunct T.I.;

moștenitori legali L.D.I., tatăl recurentului și P.A.M.

- certificat de calitate de

moștenitor nr. 101 din 2 august 2004 eliberat de Biroul Notarului Public R.M.F.

(defunct L.D.I.; moștenitor legal L.T.E.).

Tot în dosarul instanței de fond a

fost depusă copia sentinței civile nr. 7137 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei

Arad prin care s-a respins acțiunea reclamantului L.I.D., tatăl recurentului de

astăzi, care revendica o cotă de 6/8 din imobilul situat în Arad, adică

imobilul din prezentul litigiu.

În considerentele acestei sentințe

s-a reținut că au calitatea de moștenitori legali ai ultimilor coproprietari tabulari

ai imobilului reclamantul L.I.D. cât și intervenienții din acel dosar, L.R., L.E.C.M.,

L.E.P.R., L.V.M.V., L.A.T. și L.A.Ș.

În sfârșit în dosarul instanței de

apel a fost depusă copia sentinței civile nr. 36 din 29 ianuarie 2003 a

Judecătoriei Lipova prin care a fost soluționată o acțiune introdusă de L.E.C.M.

al cărei obiect era contestarea restituirii dreptului de proprietate numai în

persoana pârâților L.D.I. și P.A.M. asupra unui teren în suprafața de 6,89 ha

situat în comuna Covăsânț județul Arad, imobil ce a aparținut coproprietarelor L.L.Ș.,

L.L.T., căsătorită T. și L.L.A.

Actele juridice care atestă

calitatea de moștenitor pot fi, potrivit pct. 22.1 lit. b) din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr.

498/2003 certificatul de moștenitor, testamentul, actele de stare civilă care

atestă rudenia, filiația sau căsătoria cu titularul inițial al dreptului de

proprietate etc.

Potrivit Legii nr. 36/1995 dovada

calității de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor sau cu

certificatul de calitate de moștenitor.

Coroborând reglementările legale

menționate cu cele înscrise la pct. 22.1. lit. b) din Normele metodologice

rezultă preeminența puterii doveditoare a certificatului de moștenitor sau de

calitate de moștenitor față de celelalte mijloace de probă: testament, acte de

stare civilă etc.

Contrar celor susținute de recurent,

în prezenta unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor nu pot

fi acceptate celelalte mijloace de probă pentru a ajunge la o constatare

contrară mențiunilor certificatului în sensul anulării sau modificării lui.

În sprijinul acestor constatări este

dispoziția prevăzută în art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 potrivit căreia

până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor,

implicit certificatul de calitate de moștenitor, face dovada deplină în

privința calității de moștenitor.

În textul de lege menționat se mai

precizează că cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului

de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea

drepturilor lor, potrivit legii.

Recurentul aflând despre existența

certificatelor de moștenitor și de calitate de moștenitor putea să facă uz de

prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995 solicitând instanței, pe cale

separată, anularea acestor certificate și recunoașterea calității sale de unic

moștenitor al coproprietarilor tabulari ai imobilului în litigiu, timp în care

judecarea prezentei cauze se putea suspenda.

Legiuitorul nu a înțeles ca în

situațiile de aplicare ale Legii nr. 10/2001 să scutească persoanele ce se

pretind îndreptățite de respectarea dispozițiilor legale referitoare la

recunoașterea calității de moștenitor. A făcut o singură excepție, cea prevăzută

de art. 4 alin. (3) potrivit căreia succesibilii, care, după data de 6 martie

1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a

succesiunii cererea de restituire având valoare de acceptare a moștenirii

pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi.

De aceea la pct. 4.4 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 s-a prevăzut că în toate cazurile

stabilirea calității de moștenitor, legal sau testamentar, se face potrivit

legii civile române.

În raport de cele arătate mai sus

instanța de apel a stabilit în mod corect că cele două intimate-reclamante sunt

moștenitoarele legale ale coproprietarilor de carte funciară ale imobilului în

litigiu.

Este adevărat că în recurs s-au

depus ca acte noi, conform art. 305 C. proc. civ. două hotărâri judecătorești,

respectiv sentința civilă nr. 412 din 13 iulie 2006 a Judecătoriei Lipova

rămasă definitivă prin decizia nr. 412/A din 4 decembrie 2006 a Tribunalului

Arad, secția civilă, prin care s-a constatat la cererea reclamantei P.A.M.

nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 235 din 26 septembrie

1996 și a certificatelor de calitate de moștenitor nr. 211 din 9 octombrie

2001și nr. 77 din 12 aprilie 2002.

Această împrejurare nu poate conduce

însă la admiterea recursului întrucât prin sentințele civile nr. 7137 din 14

noiembrie 2001 a Judecătoriei Arad și nr. 36 din 29 ianuarie 2003 a

Judecătoriei Lipova s-a stabilit că cele două intimate-reclamante sunt

moștenitoarele legale ale coproprietarelor tabulare ale imobilului în litigiu.

Același lucru rezultă și din

certificatele de stare civilă depuse în dosarul instanței de fond, autorii

direcți ai părților făcând parte din aceeași clasă de moștenitori în raport de

coproprietarii de carte funciară.

În plus prin cele două hotărâri

judecătorești depuse ca acte noi s-a constatat că reclamantei P.A.M. și pârâtului

L.T.E. li se cuvine câte o cotă de 3/8 din imobilul în litigiu iar pârâtei L.E.C.M.

o cotă de 2/8.

În consecință Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat și îl va obliga pe recurent să plătească

intimatei L.E.C.M. suma de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu de avocat, conform art. 274 C. proc. civ.

Văzând și dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul-reclamant L.T.E. împotriva deciziei nr. 218 din 29 iunie

2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1190 RON către intimata pârâtă-reclamantă L.E.C.M. cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 aprilie 2007

.