ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3284/2007

Asupra recursului de față; Prin dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 primarul municipiului Arad a dispus restituirea în natură în temeiul Legii nr. 10/2001 a apartamentului nr. 1 (cu terenul aferent) situat în imobilul din Arad, înscris în C.F. nr. 68358 Arad cu nr.top 847/b/I notificatorilor L.T.E., L.E.C.M. și P.A.M. Restituirea a fost condiționată de rambursarea de către L.T.E. a sumei de 1.555.394.272 lei încasată de acesta cu titlu de despăgubiri pentru același imobil în temeiul Legii nr. 112/1995. Totodată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru apartamentul nr. 2 înscris în C.F. nr. 68359 Arad cu nr.top. 847/b/II imobil ce a fost vândut fostului chiriaș N.I.

potrivit Legii nr. 112/1995. Dispoziția respectivă a fost contestată la 31 octombrie 2005 de P.A.M. (dosar nr. 6536/2005) la 2 noiembrie 2005 de L.E.C.M. (dosar nr. 6598/2005) și la 29 noiembrie 2005 de către L.T.E. (dosar nr. 7242/2005). Prin contestația sa P.A.M. i-a chemat în judecată pe pârâții L.E.C.M., L.T.E., Municipiul Arad prin primar, K.I., moștenitorul numitei N.I. și SC R. SA solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să constate modul abuziv de trecere a imobilului în proprietatea statului; - să stabilească cotele ce li se cuvin moștenitorilor asupra imobilului în litigiu; - să constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 235 din 26 septembrie 1996 și a certificatelor de calitate de moștenitor nr. 211 din 9 octombrie 2001 și nr. 77 din 12 aprilie 2002; - să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3525/1998 încheiat de SC R. SA în calitate de vânzător și N.I.

în calitate de cumpărător având ca obiect apartamentul nr. 2 al imobilului în litigiu; - să dispună restituirea în natură a apartamentului nr. 2; - să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului; - să constate nelegalitatea acordării de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pârâtului L.T.E. care a uzat de certificatul de moștenitor nr. 235/1996. - să mențină condiția restituirii despăgubirilor primite în baza Legii nr. 112/1995 numai asupra cotei ce îi va reveni pârâtului L.T.E. asupra întregului imobil; - să oblige la daune materiale pentru creșterea valorii actualizate cu indicele de inflație a despăgubirii ce trebuie restituită datorită tergiversării soluționării notificărilor. Printr-o primă precizare de acțiune reclamanta P.A.M.

a propus o variantă concretă de ieșire din indiviziune. Prin a doua precizare a acțiunii a solicitat să se constate și caracterul simulat al actului de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 2 al imobilului. L.E.C.M. a chemat în judecată pe L.T.E., P.A.M., Primăria Municipiului Arad și Municipiul Arad prin primar solicitând anularea art. 5 din dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 și obligarea primarului ca pentru apartamentul nr. 2 al imobilului să ofere în compensare alte bunuri în echivalent. La 25 noiembrie 2005 această reclamantă și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat acordarea în compensare pentru apartamentul nr. 2 suprafața de 435 mp teren intravilan înscris în C.F. 917 Mureșel nr.top.

352 – 353/C.107, 108/1 iar pentru diferența dintre valoarea apartamentului și valoarea terenului să se dea alte bunuri. În sfârșit L.T.E. a chemat în judecată pe L.E.C.M., P.A.M. și Municipiul Arad prin primar solicitând: - anularea în parte a dispoziției nr. 1600 din 3 octombrie 2005 în ceea ce privește art. 1, art. 2 și art. 5; - obligarea primarului municipiului Arad de a emite o decizie de restituire în natură a apartamentului nr. 1 doar pe numele său ca fiind singurul în măsură să dobândească imobilul în calitate de succesor legal cu consecința respingerii cererilor de restituire în natură formulate de pârâtele persoane fizice. - anularea obligației de a rambursa suma de 1.555.394.272 lei întrucât nu a fost bine stabilită (calculată).

- obligarea primarului municipiului Arad de a restitui în natură și apartamentul nr. 2 al imobilului după constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 pe calea unei acțiuni separate; în subsidiar a cerut acordarea de construcții sau terenuri de o valoare apropiată cu cea a apartamentului nr. 2. Cele trei dosare au fost conexate de către Tribunalul Arad, secția civilă, în ședințele publice din 15 decembrie 2005 și 11 ianuarie 2006. Aceeași instanță prin sentința civilă nr. 128 din 6 februarie 2006 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor P.A.M. și L.E.C.M. și a respins acțiunile formulate și precizate de aceste reclamante.

A disjuns acțiunea introdusă de reclamantul L.T.E. și a suspendat judecata cauzei până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței privind calitatea procesuală activă a reclamantelor P.A.M. și L.E.C.M. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut în esență că cei trei reclamanți își contestă reciproc drepturile succesorale și că reclamantele L.E.C.M. și P.A.M. nu pot veni la succesiunea coproprietarelor tabulare nici prin reprezentarea părinților aflați în aceeași poziție juridică cu tatăl celui de-al treilea reclamant și nici potrivit principiului proximității gradului de rudenie, deoarece acestea sunt rude de un grad mai îndepărtat cu coproprietarele tabulare, respectiv rude de gradul V neavând astfel vocație succesorală iar în plan procesual calitate procesuală activă.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 218 din 29 iunie 2006 a admis apelurile declarate de reclamantele P.A.M. și L.E.C.M., a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Instanța de control judiciar a reținut că apelantele-reclamante sunt posesoarele unor certificate de moștenitor care fac dovada calității lor, până în momentul anulării acestor acte juridice, că toți cei trei reclamanți vin la succesiunea coproprietarilor tabulari potrivit unor grade de rudenie similare și că toți autorii reclamanților sunt persoane post decedate față de proprietarii tabulari și toți acești autori sunt în același grad de rudenie astfel că nu se poate face o discriminare între descendenții direcți ai acestora care sunt reclamanții prezentei cauze.

Împotriva ultimei hotărâri pronunțate în cauză reclamantul-pârât L.T.E. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în motivarea căruia a arătat în esență următoarele: - la data depunerii notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001 erau în viață cu vocație proprie L.D.I., tatăl său, ce făcea parte din clasa a IV-a de moștenitori și intimatele P.A.M. și L.E.C.M., din clasa a V-a de moștenitori. - în aceste condiții în raport de dispozițiile art. 676 C. civ. astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921 și art. 6 din Legea nr. 319/1944 intimatele-reclamante nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 indiferent dacă dețin sau nu certificat de calitate de moștenitor după defunctele L.L.F.

și L.L. căsătorită T. Se solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor declarate de reclamantele P.A.M. și L.E.C.M. împotriva sentinței instanței de fond. Recursul este nefondat. Din extrasul de carte funciară aflat în dosarul instanței de fond rezultă că anterior trecerii imobilului în proprietatea statului în calitate de coproprietare asupra nemișcătorului erau intabulate L.L.Ș., cu o cotă de 3/8, L.L.T., căsătorită T. cu o cotă de 3/8 și L.L.A. cu o cotă de 2/8. Imobilul, compus din construcții și teren în suprafața de 777 mp a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950 poziția nr. 384 din lista anexă de la L.L.A.

Pentru dovedirea calității de moștenitori legali ai coproprietarelor imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia recurentul și cele două intimate reclamante au depus la dosar acte de stare civilă și mai multe certificate de moștenitor și certificate de calitate de moștenitor, după cum urmează: - certificat de moștenitor nr. 235 din 26 septembrie 1996 eliberat de Biroul Notarului Public G.G. (defuncte L.L.A.F. și T.L., născută L., moștenitor legal L.D.I., tatăl recurentului). - certificat de calitate de moștenitor nr.211 din 9 octombrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public S.D. (defuncți L.I., L.M. și L.E.; moștenitori L.L.Ș. , L.L.A.F., T.L., născută L., L.I. și L.E.C.M.). - certificatul de calitate de moștenitor nr. 77 din 12 aprilie 2002 eliberat de Biroul Notarului Public S.D.

(defuncți L.I., L.I.C., L.M., L.E., L.L.F. , T.L., născută L., L.L.Ș. și I.L.; moștenitori legali L.R. și L.E.C.M. - certificat de moștenitor nr. 1597 din 5 octombrie 1981 eliberat de Notariatul de Stat al Județului Timiș (defunct L.M.L., moștenitori legali P.A.M. și L.F.). - certificat de moștenitor nr. 474 din 5 octombrie 1989 eliberat de Notariatul de stat Local Lugoj (defunct T.I.; moștenitori legali L.D.I., tatăl recurentului și P.A.M. - certificat de calitate de moștenitor nr. 101 din 2 august 2004 eliberat de Biroul Notarului Public R.M.F. (defunct L.D.I.; moștenitor legal L.T.E.). Tot în dosarul instanței de fond a fost depusă copia sentinței civile nr. 7137 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Arad prin care s-a respins acțiunea reclamantului L.I.D., tatăl recurentului de astăzi, care revendica o cotă de 6/8 din imobilul situat în Arad, adică imobilul din prezentul litigiu.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că au calitatea de moștenitori legali ai ultimilor coproprietari tabulari ai imobilului reclamantul L.I.D. cât și intervenienții din acel dosar, L.R., L.E.C.M., L.E.P.R., L.V.M.V., L.A.T. și L.A.Ș. În sfârșit în dosarul instanței de apel a fost depusă copia sentinței civile nr. 36 din 29 ianuarie 2003 a Judecătoriei Lipova prin care a fost soluționată o acțiune introdusă de L.E.C.M. al cărei obiect era contestarea restituirii dreptului de proprietate numai în persoana pârâților L.D.I. și P.A.M. asupra unui teren în suprafața de 6,89 ha situat în comuna Covăsânț județul Arad, imobil ce a aparținut coproprietarelor L.L.Ș., L.L.T., căsătorită T. și L.L.A.

Actele juridice care atestă calitatea de moștenitor pot fi, potrivit pct. 22.1 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 certificatul de moștenitor, testamentul, actele de stare civilă care atestă rudenia, filiația sau căsătoria cu titularul inițial al dreptului de proprietate etc. Potrivit Legii nr. 36/1995 dovada calității de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor sau cu certificatul de calitate de moștenitor. Coroborând reglementările legale menționate cu cele înscrise la pct. 22.1.

lit. b) din Normele metodologice rezultă preeminența puterii doveditoare a certificatului de moștenitor sau de calitate de moștenitor față de celelalte mijloace de probă: testament, acte de stare civilă etc. Contrar celor susținute de recurent, în prezenta unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor nu pot fi acceptate celelalte mijloace de probă pentru a ajunge la o constatare contrară mențiunilor certificatului în sensul anulării sau modificării lui. În sprijinul acestor constatări este dispoziția prevăzută în art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 potrivit căreia până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor, implicit certificatul de calitate de moștenitor, face dovada deplină în privința calității de moștenitor.

În textul de lege menționat se mai precizează că cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, potrivit legii. Recurentul aflând despre existența certificatelor de moștenitor și de calitate de moștenitor putea să facă uz de prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995 solicitând instanței, pe cale separată, anularea acestor certificate și recunoașterea calității sale de unic moștenitor al coproprietarilor tabulari ai imobilului în litigiu, timp în care judecarea prezentei cauze se putea suspenda. Legiuitorul nu a înțeles ca în situațiile de aplicare ale Legii nr. 10/2001 să scutească persoanele ce se pretind îndreptățite de respectarea dispozițiilor legale referitoare la recunoașterea calității de moștenitor.

A făcut o singură excepție, cea prevăzută de art. 4 alin. (3) potrivit căreia succesibilii, care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii cererea de restituire având valoare de acceptare a moștenirii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi. De aceea la pct. 4.4 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 s-a prevăzut că în toate cazurile stabilirea calității de moștenitor, legal sau testamentar, se face potrivit legii civile române. În raport de cele arătate mai sus instanța de apel a stabilit în mod corect că cele două intimate-reclamante sunt moștenitoarele legale ale coproprietarilor de carte funciară ale imobilului în litigiu.

Este adevărat că în recurs s-au depus ca acte noi, conform art. 305 C. proc. civ. două hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 412 din 13 iulie 2006 a Judecătoriei Lipova rămasă definitivă prin decizia nr. 412/A din 4 decembrie 2006 a Tribunalului Arad, secția civilă, prin care s-a constatat la cererea reclamantei P.A.M. nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 235 din 26 septembrie 1996 și a certificatelor de calitate de moștenitor nr. 211 din 9 octombrie 2001și nr. 77 din 12 aprilie 2002. Această împrejurare nu poate conduce însă la admiterea recursului întrucât prin sentințele civile nr. 7137 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Arad și nr. 36 din 29 ianuarie 2003 a Judecătoriei Lipova s-a stabilit că cele două intimate-reclamante sunt moștenitoarele legale ale coproprietarelor tabulare ale imobilului în litigiu.

Același lucru rezultă și din certificatele de stare civilă depuse în dosarul instanței de fond, autorii direcți ai părților făcând parte din aceeași clasă de moștenitori în raport de coproprietarii de carte funciară. În plus prin cele două hotărâri judecătorești depuse ca acte noi s-a constatat că reclamantei P.A.M. și pârâtului L.T.E. li se cuvine câte o cotă de 3/8 din imobilul în litigiu iar pârâtei L.E.C.M. o cotă de 2/8. În consecință Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat și îl va obliga pe recurent să plătească intimatei L.E.C.M. suma de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform art. 274 C. proc. civ. Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul-reclamant L.T.E. împotriva deciziei nr. 218 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Obligă pe recurent la plata sumei de 1190 RON către intimata pârâtă-reclamantă L.E.C.M. cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007 .