ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4990/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4990/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Arad la data de 31 octombrie 2005 reclamanta P.A.M.

l-a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Arad, contestând

dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 emisă în aplicarea Legii nr. 10/2001,

să se constate că titlul de preluare a imobilului prin Decretul nr. 92/1950

este nevalabil; stabilirea cotelor-părți ideale și partajul între numiții

L.T.E. (cotă 3/8), L.E.C.M. (cotă 1/4) și P.A.M.(cotă 3/8),sens în care

solicită constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr.

235/1996, nr. 211/2001 și nr. 77/2002; constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare nr. 3525/1998 încheiat între Statul Român prin S.C.

„R." S.A. Arad și N.I. pentru apartamentul nr. 2 din imobil și în

consecință restituirea în natură a acestuia către moștenitori; constatarea

înregistrărilor eronate în CF 68357 colectiv, CF 68358 privind apartamentul nr.

1 și CF 68359 privind apartamentul nr. 2; clarificarea de către Comisia locală

de Legea nr. 10/2001 și Primăria Arad a situației proprietății apartamentului

nr. 2; constatarea ilegalității acordării de despăgubiri în baza Legii nr.

112/1995 pentru L.D. uzând de certificatul de moștenitor nr. 235/1996;

menținerea condiției restituirii despăgubirilor primite în baza Legii nr.

112/1995 numai asupra cotei care îi va reveni lui L.T.E.; repunerea în drepturi

și daune materiale pentru creșterea valorii actualizate cu indicele de inflație

a despăgubirii ce trebuie restituită datorită tergiversării soluționării

notificărilor.

Prin precizarea de

acțiune, reclamanta a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârâți pe

numiții L.T.E., L.E.C.M., propunând o variantă concretă de ieșire din

indiviziune.

Prin a doua precizare

de acțiune reclamanta introduce în cauză ca pârâți pe numitul K.I. în calitate

de moștenitor al cumpărătoarei apartamentului nr. 2, N.I., decedată, pe S.C.

„R." SA Arad și Primăria municipiului Arad, solicitând instanței să

constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare privind

apartamentul nr. 2 din imobil.

Prin acțiunea civilă

înregistrată la 2 noiembrie 2005 sub nr. 6598/2005, reclamanta L.E.C.M. a

chemat în judecată pe pârâții Primar în reprezentarea Municipiului Arad,

Primăria Arad, L.T.E. și P.A.M., solicitând anularea art. 5 din Dispoziția nr.

1600 din 3 octombrie 2005 privind măsurile reparatorii pentru apartamentul nr.

2 și obligarea pârâtului de ordinul 1 la oferirea în echivalent a altor bunuri.

Prin precizare de

acțiune (fila 20), reclamanta arată că solicită în compensare pentru

apartamentul nr. 2, terenul în suprafață de 435 mp din CF 927 Mureșel top.

352-352/c. 107.108./1, iar pentru diferență să fie acordate alte bunuri.

La acest ultim dosar,

prin Încheierea din 15 decembrie 2005, s-a dispus conexarea Dosarului nr.

7242/2005 înregistrat la 29 noiembrie 2005 în care reclamantul L.T.E. a chemat

în judecată pe pârâții Primarul Aradului în reprezentarea Municipiului Arad,

L.E.C.M. și P.A.M., solicitând anularea punctelor 1, 2, 5 din dispoziția nr.

1600 din 3 octombrie 2005 și obligarea primului pârât la emiterea unei noi

dispoziții prin care apartamentul nr. 1 să fie restituit numai pe numele

reclamantului, cu respingerea cererilor formulate de numitele L.E.C.M. și

P.A.M.; anularea obligației prevăzute la art. 2 privind rambursarea sumei de

1.555.394.272 lei ca nelegal calculată; obligarea aceluiași pârât la

restituirea în natură a apartamentului nr. 2 după anularea contractului de

vânzare-cumpărare, sau disjungerea și suspendarea acestui petit până la

soluționarea definitivă a cererii de anulare; în subsidiar acordarea de

despăgubiri în contraechivalent - imobile sau terenuri - pentru apartamentul

nr. 2.

În rejudecare,

potrivit dispozițiilor deciziilor de desființare și trimitere (Decizia civilă

nr. 218 din 29 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și Deciziei

nr. 3284 din 20 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție),

Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și

potrivit considerentelor consemnate în Încheierea de ședință din 4 mai 2010, a

respins excepția tardivității contestației formulate de reclamantul L.T.E.

împotriva dispoziției nr. 1600 din 3 octombrie 2005 emisă de Primarul

Municipiului Arad, invocată de pârâta P.A.M., precum și excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Arad în soluționarea capetelor de cerere accesorii

celor privind contestarea dispozițiilor sus-menționate invocate de reclamanții

L.E.C.M. (fila 211-212 dosar 6536/2005 al Tribunalului Arad) și L.T.E.

De asemenea, având în

vedere dispozițiile art. 165 C. proc. civ., pentru considerentele cuprinse în

aceeași încheiere s-a disjuns capătul de cerere al acțiunii formulate precizate

și completate de reclamanta P.A.M. privind ieșirea din indiviziune asupra

imobilului restituit reclamanților, iar în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. s-a suspendat judecata acestui capăt de cerere până la rămânerea

irevocabilă a hotărârii ce se va da în prezenta cauză.

Prin Sentința civilă

nr. 340 din 11 mai 2010 pronunțată în Dosar nr. 1283/108/2010 Tribunalul Arad a

respins excepția tardivității contestației formulate de reclamantul L.T.E.

împotriva dispoziției nr. 1600 din 3 octombrie 2005 emisă de pârâtul Primarul

Municipiului Arad, invocată de pârâta P.A.M.

A respins excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea capetelor de cerere

accesorii celor privind contestarea dispoziției sus-menționate, invocate de

reclamanții L.E.C.M. și L.T.E.

A disjuns capătul de

cerere al acțiunii formulate, completate și precizate de reclamanta P.A.M.

privind ieșirea din indiviziune asupra imobilului restituit reclamanților

P.A.M., L.E.C.M. și L.T.E. și în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a

suspendat judecata acestui capăt de cerere până la rămânerea irevocabilă a

prezentei hotărâri.

A admis în parte

acțiunea civilă formulată, completată și precizată de reclamanta P.A.M. în

contradictoriu cu pârâții L.T.E., L.E.C.M., K.C.S.(în calitate de continuatoare

a defunctului pârât K.I.), Consiliul local Arad(prin subrogarea în drepturile

și obligațiile S.C. R. S.A. Arad privind administrarea fondului locativ de

stat), Municipiul Arad reprezentat prin Primar, Primarul municipiului Arad și

Primăria municipiului Arad.

A admis în parte

acțiunea civilă conexă formulată de reclamanta L.E.C.M. în contradictoriu cu

pârâții P.A.M., L.T.E., Municipiul Arad reprezentat prin Primar și Primăria

municipiului Arad.

A admis în parte

acțiunea civilă conexă formulată de reclamantul L.T.E. în contradictoriu cu

pârâții P.A.M., L.E.C.M. și Municipiul Arad reprezentat prin Primar.

A anulat în parte

dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 emisă de pârâtul Primarul Municipiului

Arad după cum urmează: a anulat art. 1 în privința lipsei cotelor de

coproprietate atribuite beneficiarilor și a dispus restituirea în natură a

apartamentului nr. 1 din C.F. nr. 68358 Arad top. 847/b/l cu terenul aferent în

cote de 3/8 părți către reclamanta P.A.M., 3/8 părți către reclamantul L.T.E.

și 2/8 părți către reclamanta L.E.C.M.; a anulat art. 2 privind condiționarea

restituirii imobilului față de toți beneficiarii și a dispus ca restituirea

cotei de 3/8 din imobilul sus-menționat către reclamantul L.T.E. să fie

condiționată de restituirea de către acesta a despăgubirii primite în baza

Legii nr. 112/1995 de 545.512.080 lei vechi (ROL), sumă ce va fi actualizată cu

indicele de inflație.

A constatat

nevalabilitatea titlului Statului Român de preluare a imobilului înscris

inițial în C.F. nr. 4758 Arad sub nr. top. 847/b.

A admis excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta K.C.S. și a respins

capetele de cerere formulate de reclamanții P.A.M. și L.T.E. privind

constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 3525/1998 încheiat

între Statul Român reprezentat prin S.C. R. S.A. Arad (subrogat în drepturile

și obligațiile de reprezentare fiind Consiliul Local Arad) și defuncta N.I.

(autorul pârâtei) și restituirea apartamentului nr. 2 obiect al contractului în

natură către beneficiarii dispoziției sus-menționate.

A respins restul

cererilor reclamanților P.A.M., L.T.E. și L.E.C.M.

A admis în fond

cererea de intervenție în interesul reclamantului L.T.E. formulată de

intervenientul C.R. jr.

A compensat

cheltuielile de judecată ale reclamanților P.A.M., L.T.E. și L.E.C.M.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut, potrivit probelor administrate în cauză, că

imobilul în discuție a trecut în proprietatea statului prin naționalizare în

baza Decretului-lege nr. 92/1950.

Așadar, Tribunalul

Arad a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta

K.C.S. și a respins capetele de cerere formulate de reclamanții P.A.M. și

L.T.E. privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.

3525/1998 încheiat între Statul Român reprezentat prin SC R. SA Arad (subrogat

în drepturile și obligațiile de reprezentare fiind Consiliul local Arad) și

defuncta N.I. (autorul pârâtei), întrucât cererile de constatare a nulității

absolute au fost formulate de reclamanți abia începând cu anul 2005.

Pe cale de

consecință, solicitările acestor reclamanți de restituire în natură a

apartamentului nr. 2 - obiect al contractului de vânzare-cumpărare, au fost

respinse ca nefondate, deoarece titlul de proprietate al cumpărătoarei N.I. nu

mai poate fi anulat, moștenitoarea acesteia - pârâta K.C.S. - fiind înscrisă ca

proprietară tabulară a apartamentului înscris în CF nr. 68359 Arad sub B4 (fila

55 dosar 4392.1/108/2005 al Curții de Apel Timișoara).

S-a impus, așadar,

anularea art. 1 din dispoziția contestată, în privința lipsei cotelor de

coproprietate atribuite beneficiarilor, care ar fi trebuit expres indicate,

urmând ca restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din CF nr. 68358 Arad,

nr. top. 847/b/l cu terenul aferent să se dispună în cote-părți de 3/8 către

reclamanta P.A.M., 3/8 către reclamantul L.T.E. și 2/8 către reclamanta

L.E.C.M.

În temeiul art. 6

alin. (3) din Legea nr. 213/1998, Tribunalul a constatat preluat fără titlu

legal de către Statul Român a imobilului în litigiu.

Împotriva sentinței

primei instanțe au declarat apel reclamanta P.A.M. și pârâții L.E.C.M. și

L.T.E.

Examinând apelurile

prin prisma condițiilor prevăzute de art. 287 și urm. C. proc. civ. raportat la

disp. art. 3 și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, Curtea de Apel a

reținut că acestea sunt neîntemeiate.

Apelanta P.A.M., a

criticat hotărârea în legătură cu modul în care a fost preluat imobilul de

către Statul Român și modul în care s-a întocmit certificatul de moștenitor nr.

235/1995.

Aceste critici au

fost apreciate neîntemeiate deoarece prima instanță a reținut în mod expres că

titlul de preluare al Statului Român este nevalabil, iar apelanta P.A.M. are

calitate de moștenitor și calitate de persoană îndreptățită, în sensul Legii

nr. 10/2001.

De asemenea, prin

hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3284 din 20 aprilie  2007

s-au stabilit și cotele de proprietate ale apelantei și pârâtului L.T.E.,

respectiv cota de 3/8 asupra imobilului în litigiu, iar pârâtei L.E.C.M. o cotă

de 2/8.

Aspectele privind

înstrăinarea imobilului în condițiile Legii nr. 112/1995, au fost corect

soluționate de către instanță în condițiile în care, pe de o parte, nu s-a

probat reaua credință a chiriașilor cumpărători, iar pe de altă parte,

restituirea în natură trebuie să respecte principiul realizării acestuia cu

condiția neîncălcării altor drepturi subiective civile.

Curtea de Apel a

reținut că și cotele de proprietate ale părților, inclusiv cota apelantei au

fost stabilite în mod irevocabil prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, menționată mai sus, nemaiavând relevanță susținerile apelantei cu

privire la „partajul pe tulpină".

Pârâtul L.T.E. a

criticat hotărârea primei instanțe tot sub aspectul modului de aplicare a unor

norme procesuale și al căii de atac incidente în cauză.

Și aceste critici au

fost respinse, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțând Decizia civilă

nr. 3287 din 20 aprilie 2007, ca instanță competentă de recurs, iar calea de

atac prevăzută de lege în prezenta cauză, este aceea a apelului și nu a

recursului.

Împotriva Deciziei

nr. 673 A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, au

formulat recurs pârâții L.T.E. și L.E.C.M.

Recurenta L.E.C.M.

susține incidența cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în sensul că atât prima instanță, cât și instanța de apel, au făcut o aplicare

greșită a prevederilor art. 166 C. proc. civ. privitoare la excepția

autorității de lucru judecat, cât și a prevederilor art. 666 și 667 C. civ.

privitoare la drepturile succesorale ale părților din proces.

Prima instanță a

reținut că există autoritate de lucru judecat cu privire la cotele ce se cuvin

moștenitorilor din imobilul ce face obiectul restituirii dreptului de proprietate,

în raport cu dispozițiile cuprinse în Sentința civilă nr. 412 din 13 iulie 2006

a Judecătoriei Lipova, definitivă prin Decizia civilă nr. 412 din 4 decembrie

2006 a Tribunalului Arad și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 493 din 16 mai

2007 a Curții de Apel Timișoara.

Se consideră că nu

există autoritate de lucru judecat, întrucât între cele două cauze nu există

identitate de părți și de obiect.

Reluându-se ciclul

procesual, după casarea sentinței dată de Tribunalul Arad și trimiterea cauzei

spre rejudecare, instanța trebuia să stabilească și cotele de proprietate ale

celor trei moștenitori și să se conformeze dispozițiilor deciziei de casare,

respectiv Deciziei nr. 218/2006 a Curții de Apel Timișoara.

Recurenta mai

precizează că, chiar în cazul în care succesiunea s-ar fi stabilit fără a se

ține seama de regula că partajul se face pe tulpini, cele trei părți din proces

ar fi trebuit să dețină fiecare cota de câte 1/3 parte din moștenire, întrucât

prin Decizia de casare nr. 218/2006 a Curții de Apel Timișoara s-a statuat că

toate părțile din proces au același grad de rudenie cu foștii proprietari

tabulari ai imobilului, adică au vocație succesorală în același grad, respectiv

gradul IV.

Recursul declarat de

pârâtul L.T.E. împotriva Deciziei nr. 673 A din 24 martie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, vizează următoarele critici de nelegalitate.

Natura juridică a

cererilor de chemare în judecată reunite este aceea de contestație împotriva

dispoziției Primarului emisă în baza Legii nr. 10/2001, conform prevederilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu consecința respingerii cererii

promovate de P.A.M., ca inadmisibilă, ea având posibilitatea doar de a ataca

dispoziția Primarului, în calea de atac a contestației împotriva dispoziției

primarului emisă în baza Legii nr. 10/2001.

Se consideră că

instanța de fond a inversat ordinea capetelor de cerere, „făcând astfel

posibilă" respingerea capătului de cerere prin care se solicită

constatarea calității de moștenitor a numitelor P.A.M. și L.E.C.M. și anularea

certificatului de moștenitor al defunctului L.D.I.

Se invocă și

necompetența instanței de judecată și anume a Tribunalului Arad în primă

instanță (competentă fiind Judecătoria) a Curții de Apel instanță de apel

(competent fiind Tribunalul) și a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca

instanță de recurs, (competentă fiind Curtea de Apel Timișoara).

Se invocă în drept

dispozițiile art. 105, art. 159, art. 162, art. 304 pct. (3), (5), (7), (9) din

C. proc. civ. și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Analizând recursurile

declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea sunt nefondate pentru

considerentele ce succed.

Pentru a fi

aplicabile dispozițiile art. 304 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea

recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie

lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 166

C. proc. civ., precum și art. 666 și 667 C. civ., neputând fi primite criticile

recurentei pârâte L.E.C.M. sub acest aspect.

Astfel, în mod corect

s-a reținut că problema calității de persoană îndreptățită la măsurile

reparatorii și cotele ce se cuvin reclamanților a fost lămurită în primul ciclu

procesual al acestei cauze, încheiat prin Decizia civilă nr. 3284 din 20

aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care arată că prin

hotărârile judecătorești anterioare s-a stabilit că reclamantei P.A.M. și

pârâtului L.T.E. le revin câte 3/8 din imobil, iar pârâtei L.E.C.M. îi revine o

cotă de 2/8 din același imobil.

Curtea de Apel

Timișoara a considerat în mod just că există autoritate de lucru judecat, din

perspectiva Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3284 din 20

aprilie 2007, în ceea ce privește calitatea de moștenitori a celor doi apelanți

și cotele succesorale ce le revin acestora, neputând fi primite criticile

acestora sub aspectul reținerii altor cote, respectiv de 1/3 pentru fiecare

moștenitor, precum și a inoperabilității autorității de lucru judecat în cauza

dedusă judecății.

Nici recursul

declarat de pârâtul L.T.E. nu este fondat.

O primă critică

vizează incidența motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., invocându-se necompetența instanței de judecată, raportat la obiectul

acțiunii deduse judecății.

Pentru a fi incident

acest motiv de nelegalitate invocat de recurent, este necesar ca hotărârea

recurată să fie dată cu încălcarea competenței altei instanțe.

Instanța de fond,

prin Sentința civilă nr. 340/2010 s-a pronunțat întocmai pe capetele de cerere

formulate, respectiv a admis în parte acțiunea civilă completată și precizată

de reclamanta P.A.M. și a admis în parte acțiunea civilă conexă formulată de

reclamanții L.E.C.M. și L.T.E. și, a anulat în parte dispoziția nr. 1600 din 3

octombrie 2005 emisă de Primarul municipiului Arad, a constatat nevalabilitatea

titlului Statului Român de preluare a imobilului înscris inițial în CF nr. 4758

Arad, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins capetele

de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.

352/1998.

Aceeași instanță de

fond, respectiv Tribunalul Arad, a respins capătul de cerere privind ieșirea

din indiviziune asupra imobilului în litigiu.

Cum obiectul acțiunii

se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 10/2001 respectiv contestația împotriva

dispoziției emisă de Primarul municipiului Arad, privind imobilul ce a trecut

în proprietatea statului prin naționalizare în baza Decretului-Lege nr.

92/1950, în mod corect s-a statuat că situația juridică a acestui imobil este

reglementată de dispozițiile acestei legi speciale (Legea nr. 10/2001) astfel

că, în mod just instanțele de judecată au soluționat cauza ca instanță de fond

(Tribunal) și nu ca instanță de apel (Curtea de Apel).

Și aceasta deoarece

prin dispoziția contestată nr. 1600 din 3 octombrie 2005, emisă de Primarul

municipiului Arad se dispune restituirea în natură către cei trei reclamanți a

imobilului în litigiu în aplicarea Legii nr. 10/2001. În virtutea plenitudinii

de competență conferită Tribunalului ca instanță de fond în baza art. 26 din

Legea nr. 10/2001, confirmată prin deciziile pronunțate în interesul legii de

Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr. IX/2006 și XX/2007), se

instituie calea acțiunii în justiție pentru controlul legalității dispoziției

atacate la Tribunal, ca instanță de fond.

Pentru aceste

considerente, se vor respinge recursurile declarate ca nefondate și, în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursurile

declarate de pârâții L.T.E. și L.E.C.M. împotriva Deciziei nr. 673 A din 24

martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2012.

Procesat de GGC - DG